Tata tătuchii șid'é pă prag șî mânca d'e-amniază, șid'e cu animalele. Cum stăt'é acólé, o vin'it o femeie la el, așă țanțoșă. Era în ceasu' ameazăț. Și el s-o uitat la ié și o văzut că are pt'icioare de oaie. Numa Fata Pădurii o putut hi, că ié are pt'icioare de oaie și-i golă în spate. O vrut să deie după ié cu toporu. Da pă când s-o-ntors el cu toporu, o fo dispărută femeia. Așă să arăta, da zice că nu-i voie să dai după ié sau dacă vezi că se mișcă orice, să nu dai că pot'e să-ți iéié puterile. Numa să îți faci cruce, să nu dai.
Ne spuné tătuca că o fo on caz adevărat în Bontăieni.

O femeie o stat cu bărbatu altei femei, din alt sat, din Șindrești. Șî aceie din Șindrești o trimăs pă dracu la ié acasă, să-i facă ispravă. Șî o mărs într-adevăr și i-o făcut ispravă. Șî tăt dăd'e după pruncu ii. O început să îmburde lucruri după el. Șî l-o dat de slugă în Șișești că dad'e a scăpa de blestemu' asta. Acolo, cum o trecut pruncu pă lângă-o șură, o fo tri căzi cu prune șî o îmburdat tăt'e căzâle după prunc. Șî l-o țâpat pă prunc acasă ominii aceia. Ș-apoi nu știu cum o scăpat, da zice că nu-i bine să dai dacă-i d'iavolu acolo, numa să-ți faci cruce.
Omu' Nopțî era on om cu copit'e d'e cal. Să zâcé că-ți face rău dacă te împotrivești, dar dacă-ți faci cruce, fuge. Fata Pădurii și Omu' Nopțî să arătau oaminilor oriunde, pe drum, în casă etc. Șî în muscă să pot'e face șî t'e hârăiește tot timpu. Să preface în animal, om, cal etc. Să arată mai tare celor care contrazâc și zic că n-ar crede, care nu-și fac cruce, da șî la ceia care-și fac cruce și dacă plătești de slujbe zâce că așă te chinuieșt'e dracu, să hie el mai în față. Omin'ii își mai punéu, ca să se apere, arjânt viu, îl puné în pană d'e găină, mai foloséu tămâia ca să se apere.
Fata Pădurii umblă adeseori cu alai de nuntă, oamenii auzeau uneori noaptea când treceau prin locuri mai îndepărtate de sat muzică și veselie ca la nuntă. Atunci se zicea că trece Fata Pădurii cu alaiu. Ea are putere mare noapt'ea până încep să cânt'e cocoșii, cam d'e la 4 dimineața cântă cocoșii. Apoi nu mai are așă mare putere.
Fata Pădurii se zice că o existat. Mama o pățât. O fo dusă oile la Măgureni și o mărs după brânză acolo. Ș-o venit c-o soră de-a lui tata cu coșurile cu brânză. Și știéu drumu' că o mărs șî o vinit de mai multe ori. Și când o ajuns în ceva poiană s-o întâlnit cu o femeie cu-n coș cu oale. Era o femeie mnică cu un coș cu clondire de 2 literi și atuncea încă nu era de-acele. Ele o salutat-o cu ”Bună zua!” Da femeia n-o zâs nimnic. Și-o vinit on vânt și-o ploaie după ce-o trecut femeia. Da înainte era soare și cald. Ele s-o întors după ié da nu și-o dat sama. O mărs oricât și-o văzut că nu-i bine. Pă drum s-o întâlnit c-on bătrân și-o-nceput a plânje că nu știu méré. Că n-o mai știut nimnic, n-o mai cunoscut nimnic. Bătrânu le-o arătat. Și asta s-o întâmplat la amn'iaza mare, n-o fo nopt'e, o fo în plină zî.  Și o mers după cum le-o spus moșu' cela până o ajuns în Șurdești la o casă unde să pregăté d'e nuntă. Ș-o întrebat unde-s. Orice femeie de-acolo o zâs: ”Vai, voi ați dat înt-orice urmă ră!” Și le-o îndrumat ié să margă până or ajunje la bisericuța din Vârvu' Cornului. Când o ajuns acolo, s-o deschis ceriu și pământu. D'e-acólé o cunoscut tăt.
Unu d'e la noi care lucra la mină, o venit de la lucru la 12 noptea. Șî s-o trezât dimineața ținând  ruji în mână și cu hainele de pe el tăt'e sfârt'icat'e lângă Lacu Bodi.
    Bărbații scăpau mai ușor de ié că dacă știéu că-i portă Fata Pădurii, zâcéu: ”Stăi că amu' te leg cu brăcinariu!”.
    Da este când nu o vezi, vin'e așă ca on vânt. Omin'ii când să rătăceau, zâcéu că-i Fata Pădurii. Te întunici d'e cap și nu mai știi nimic.

Ursitoarele

D'emult era ursâtori. Vin'éu când să nășté on copt'il și spun'eu de ce-a muri, cum a muri, cât a suferi și ce-a păți în viață. Zâcé că spuné la fereastră. Erau ca niște duhuri, erau niște lumini ce să vid'éu la fereastră șî tăt jucau în jos și-n sus când să nășt'é on copt'il.