Valareanu Sarbu Nic 271x300Nicolae Vălăreanu Sârbu/Pe  acoperişul unui veac

Nicolae Vălăreanu Sârbu septuagenarul fin al Gorjului, a ajuns la începutul celui de-al optulea deceniu de viaţă, pe acoperişul unui veac de la înălţimea căruia contemplă zările drumului său existenţial, retrăind emoţii pure, ce curg în versuri de un lirism copleşitor, depăşindu-şi contemporanii condeieri ce-şi varsă năduful în cuvinte care ,,nici, din coadă” nu mai sună.
                Acest volum impunător, prin impresionantul număr de poezii, demonstrează,, că Românul s-a născut poet”.
                Poezia, care dă şi titlul volumului, precizează că veacul, pe al cărui acoperiş a ajuns, este ,,neintrat în istorie” deoarece tăcerile aşteaptă agoniile viitoare, strecurându-le prin,, pânza luminii” ,,sub talpa morţii”, spăşit  ce va veni după ce ,, sângele pregătit pentru viaţă... se curăţă de mizeria care-l încarcă permanent”. Este imaginea unui veac viitor, al cărui început este greu încărcat de ,, mizeria” morală, politică, socială, umană pe care o trăiesc toţi pământenii.


                Cele mai multe creaţii ale prezentului volum sunt dedicate femeii, ce apare în ipostaze multiple: femeia dorită, cunoscută, descifrată, aşteptată, adorată, misterioasă, temută, dar veşnic învăluită în marea ei taină la care jinduieşte să ajungă bărbatul îndrăgostit şi pornit hotărât să guste fructul oprit. De-a lungul timpului toţi creatorii de frumos: poeţi, prozatori, pictori, sculptori, compozitori, etc. - au imaginat farmecul femeii în varii genuri şi specii artistice, toţi fiind atraşi de complexitatea fiinţei care le-a oferit clipe de beatitudine şi înălţare, când întreaga lor făptură freamătă şi cântă sublimul clipei de iubire.
                Nicolae Vălăreanu Sârbu omagiază  femeia  ca pe o creaţie dăruită bărbatului, cu toate ascunzişurile, meandrele ei interioare, tocmai spre a pătrunde în adâncurile acestei fiinţe complexe , actul cunoaşterii (însemnând chiar dezlegare),  descifrarea marii taine a vieţii.
                Cunoscătorii spun că văzul şi auzul sunt cele două simţuri ce oferă omului ce le mai multe informaţii despre ceea ce îl înconjoară. Se zice, de asemenera , că femeii trbuie să-i încânţi  auzul prin şoapte la ureche (atenţie la ce şoptiţi domnilor!), iar bărbatul îşi satisface ochiul  prin ceea ce vede , alege , cucereşte (atenţie cum arătaţi doamnelor!).
                Aceeaşi atitudine exprimă şi autorul versurilor,,Te văd tânără şi puternică-n braţe/ cum urci pe trepte voinţa/ şi mă tragi după tine/în balconul trăirii depline” sau ,, Îmi plac privirile care mă citesc”(Ochii te caută).  În fiecare obiect pierdut(pierdut) ,,Tu iubito , îmi înoţi prin timp - un delfin zburător”. În toate poeziile lui Nicolae Vălăreanu Sârbu se simte un freamăt interior de mare intensitate dovedind, spre cinstea sa, o exemplară stăpânire de sine, poetul nu dă frâu liber dorinţelor, ci le estompează, le acoperă cu un strai poetic rezultat din cuvinte bine alese şi perfect dominate creând astfel inefabilul unei poezii ce se cere citită şi recitită-i. ,,Tot ce o să scriu/ pune să dospească-n cuvinte/ până o să crească aidoma inimii de copil/ când îl mângâie mama”. ,, Mintea nu are nopţi/ şi nu oboseşte niciodată să caute/ cu religiozitate ştiinţifică/ toate căile lăsate libere pentru toţi’’. Totdeauna are tăria  de a recunoaşte evidenţa condiţiile sale de bărbat care mărturiseşte deschis: ,, Eşti o băutură care mă ameţeşte/ nici nu simţi cum te beau/dintr-o dată/ nu mă laşi să gust câte puţin/ te consum fierbinte/ încinsă la foc iute/”. Însetat de iubire - unica eternitate dată omului - o vede pe cea care îl stăpâneşte drept,, o toamnă” - anotimp al rodului  şi-i declară : ,,Tu te ascunzi în mine ca o nălucă/”.              
                Cititorul însetat de frumos - un frumos exprimat în armonia cuvintelor - va găsi multe astfel de poezii care îl vor uimi prin bogăţia  imaginilor poetice, metaforelor , epitetelor - acele figuri de stil în care ar trebui să fie creată adevărata poezie - cântecul fiinţei noastre care ne apropie de Dumnezeu – căruia Îngerii Îi cântă Şi-I spun poezii.              
                Nicolae Vălăreanu Sârbu trăieşte poezia ca stare permanentă, aşa explicându-se surprinzătoarele metafore existente în fiecare plăsmuire poetică.,,Ştiu numai drumul metaforei” este declaraţie - titlu al poeziei în care complicata şi complexa figură de stil este ,,Ca o călăuză/ îmi traversează prin memorie/ firul de mătase roşie al poeziei/ înfăşurându-se după suflet...Ştiu numai dreptul metaforei...” Căci ea îi umple sufletul  ,,Cu aureole de miere” ce devin poeme din care îşi durează ,,un regat” al stărilor, ideilor, întrebărilor, creaţiilor, încercărilor de a dezlega/ de a limpezi chiar sinele însetat de cunoaştere. Şi ajunge ca, de pe acoperişul veacului, să-l zărească pe Dumnezeu în Infinitul Acoperiş al Universurilor - ,,Sunt legat de sinele meu ca un câine de pază/ - Nimeni nu ne desparte-/. – Doamne, Tu îl vezi pe fiecare cum este/ Pe toţi ne laşi să mergem la judecată/ liberi de orice prejudecăţi ,/ iar apoi ne mângâi cu milă”
                O trăsătură de certă originalitate a liricii lui Nicolae Vălăreanu Sârbu, care se singularizează în peisajul creaţiei contemporane , este versul liber care impune lecturarea strofei sau a întregii poezii prin ingambament ceea ce facilitează fluienţa ideii sau a stării clipei (procedeu de versificaţie impus de Lucian Blaga)
                 Mai trebuie menţionată o altă particulariate a creaţiei din acest interesant şi atractiv volum: finalul poeziei cuprinde o sindrofie, o meditaţie şi cade brusc, închizând supapa prin care ar mai fi curs sufletul devenit trăire. Iată câteva exemple,,de istovirea băută lumina se apropie”. ,,Simţi cum sângele te face bogat/ în izbânzi pentru amintiri”etc, etc.
                 Autorul este în substanţa fiinţei sale  un romantic conştient de lumea pragmatică în care trăieşte şi se cenzurează cu o cumpătare admirabilă, spre a nu se expune unei nedrepte critici (la critică ne pricepem toţi).
                 Las cititorilor bucuria de a gusta alte metafore şi comparaţii care atestă că Nicolae Vălăreanu Sârbu este un valoros poet al momentului de la cumpăna mileniilor, creator al unei fascinante lirici erotice şi filozofice.