”La început a fost cuvântul” – spune Cartea Sfântă – și el s-a dat omului pentru a povesti semenilor lui, despre fapta sa. Iar când distanța dintre cuvânt și faptă se măsoară în oameni și cărți, putem vorbi de Lumină. Trăim printre oameni, iubim și urâm oameni, ne zdrobim sau ne spijinim de cuvinte rostite de oameni și nu înțelegem de ce copiii măsoară viața în lacrimi, tinerii în sentimente și bătrânii în singurătăți.
Dacă pentru o singură zi, s-ar stinge toate luminile Universului și un singur om ar aprinde o candelă, nu ar mai fi întuneric. Dacă pentru o singură zi, ar dispărea de pe Pământ toate cuvintele și un singur om i-ar mulțumi altuia privindu-l în ochi și zâmbindu-i recunoscător, omenirea ar fi salvată. Pentru că oamenii creează oameni luminându-i cu cuvintele, zâmbetele și faptele lor. Nicola Iorga spunea că ”Sufletul e ca fierul, nu poți lucra cu el până ce nu-l încălzești”, iar poezia încălzește sufletele până la incandescență și transformă oamenii în șuvoaie încinse care revarsă peste lume frumusețea cuvintelor lor.

În zi sfântă pentru creștinii catolici, Paștele, și la fel de sfântă pentru creștinii ortodocși care au întâmpinat intrarea Domnului Iisus în Ierusalim, așternându-i în cale haine și flori, de Florii, a avut loc în Bucureștiul unui prezent în care, debusolați, uităm să mai fim oameni, o sărbătoare. Am pășit cu sfială în sală în care, Maești ai cuvintelor în rime au venit din diferite colțuri de țară, să vorbească despre harul lor și să ne dăruiască ce au ei mai sfânt: poezia.
Să citești o carte este ceva firesc. Să cunoști un om care a scris o carte, e emoționant. Să asculți un poet în timp ce recită, e un miracol. Să primești în dar o antologie de poezie, ”Înzăpezirea cuvântului” ce cuprinde creațiile a 65 de poeți și 11 prozatori, e fantastic. Dar să vezi, în fața ta, o parte dintre dintre acești oameni, vorbind, recitând și zâmbindu-și printre cuvinte, este copleșitor. Înțelepții spun că oamenii care gândesc la fel nu au nevoie de cuvinte. Poeții – pe care Dumnezeu i-a gonit din Rai, pe Pământ, le-a luat totul și le-a lăsat doar cuvintele și simțirea – știu foarte bine asta. Ei nu doar că gândesc la fel, ei simt la fel, și scot din ei suflet, îl împart în bucăți, îl amestecă cu simțire și ne oferă nouă, poezia.
Și dacă proza îi asigură celui ce-a scris-o, un bilet spre nemurire, poezia îi oferă culei ce-a plâns-o în rime, un abonament către sfințenie. Poezia nu este a poetului. Pentru că în timp ce proza se scrie atunci când tu, scriitor, nu mai încapi în tine și te reverși printre oameni în toate formele, de la proză scurtă la roman, poezia se scrie atunci când altcineva nu mai încape în tine. La ”Flori(i)le Poeziei”, n-au fost prezenți doar poeții. Ei au adus cu ei, încrustată în titluri sau ascunsă dibaci printre metafore, toată neliniștea unei lumi în care dormim repede, mâncăm repede, iubim repede, trăim repede și murim repede uitând că rostul nostru pe-acest pământ este de a învăța copiii să fie oameni. Pentru ca, la rândul lor, și ei să nască și să crească, oameni.
Liniște și tumult, știință și artă, adevăr, iubire de viață și oameni, îmbrățișări printre gânduri și zâmbete printre rânduri, toți ce-i prezenți acolo – poeți sau iubitori de frumos în orice formă în care acesta poate fi omenește, exprimat – au ținut în loc, timpul. Secunda a uitat să se miște, Moș Timp a ridicat sprânceana a mirare, a dat la o parte doi nori ce lăcrimau de fericire și s-a uitat curios să vadă cine a îndrăznit să oprească puțin, veșnicia. Când a înțeles, a zâmbit: un om a ales să trăiască prin oameni și cărți.
Un scriitor și jurnalist băimărean s-a încăpățânat să se ridice până dincolo de cuvinte și să le transforme în punți de lumină între oameni și oameni. Simplu și direct, ne-a adunat din rătăciri și ne-a arătat drumul. Pe unii dintre noi i-a ridicat din noroiul în care-au fost îngenunchiați de neoameni, pe cei tineri i-a învățat să pășească mândru și drept, altora le-a fost sprijin prinzându-i înainte să cadă și tuturor ne-a fost alături, uitând adeseori de sine. Vorbind cu fiecare dintre cei prezenți – în limba fiecăruia – a găsit acele cuvinte pe care, dăruindu-ni-le, ne-a arătat că vorbim toți la fel, în aceeași limbă, dar uitasem simțirea în timp ce alergam grăbiți, spre nicăieri.
ECreator nu este doar o manifestare artistică în care oameni frumoși la trup și la suflet, veniți din diferite colțuri de țară, se întâlnesc și se îmbrățișează în timp ce stâng tare, la piept, poezia. Este mai mult decât atât. ECreator este un fenomen cultural pornit de la Baia Mare, care a depăși granițele adevărate ale României, a ajuns din Europa până la capătul lumii și care se-ntoarce, iar și iar, ocolind Pământul, tot la Baia Mare. În spatele acestui fenomen este un un om care respiră printre oameni și prin oameni. Suntem diferiți, gândim diferit, simțim diferit, vorbim diferit, avem pasiuni diferite, nevoi și dorințe diferite. Fiecare dintre noi este unic. Un om a găsit numitorul comun al acestor unicități și l-a transformat în fenomen.
Romeo Ioan Roșiianu, omul eCreator, știe că arta deschide sufletele până-ntr-atât încât transformă străini în prieteni. Pentru el, cuvântul este mai mult decât vers. M-am întrebat ce-l motivează. Timp, spațiu, cuvinte, finanțe și pasiuni mai au și alții, doar că cel mai greu este să lucrezi cu oamenii. Am vrut să știu care este liantul tuturor resurselor, identic cu motivația ce aduce om lângă om și-i transformă pe ambii, din străini, în prieteni. Așa că, într-o pauză scurtă, între două bătăi de inimă, l-am întrebat:
- Domnule Roșiianu, în spatele acestui fenomen, numit eCreator – editură cu peste 80 de cărți publicate și 20 de debuturi literare, ambele într-un singur an, revistă pe print și online în care publică sute de scriitori, jurnaliști și critici literari și cel puțin două evenimente, lunar, la care participă zeci de oameni și, printre ei, adevărate monumente de cultură contemporană, se află un singur om. Dumneavoastră. Vă rog frumos să-mi spuneți care este motivația ce vă face să o luați în fiecare zi de la capăt, zâmbind?
M-a ascultat cu răbdare, mi-a zâmbit, m-a îmbrățișat cu privirea și mi-a răspuns zâmbind:
- Bucuria pe care o văd în ochii voștri!

”Flor(i)ile Poeziei” (București, 21.04.2019), o sărbătoare a artei și a literaturii de calitate, a adunat de prin colțuri de lume pe:
Academicianul Alexandru Boboc, Zaharia Mihail-Robert, Mihai Boboc, Mihai Bahna, Mioara Baciu, Mioara Bahna, Florin Dochia, Cristian Gabriel Moraru, Coca Carmen, Constantin Ciubotaru, Daniela Trandafir, Hara Dana, Adela Conciu, Nicolae Valareanu Sârbu, Valentin Irimia, Adrian Suciu, Ana Ștefănescu, Geta Stan, Teodora Razboianu Chiric - Butuc, Nadia Urian, Corneliu Octavian Rodeanu, Cornel Urian, Petronela Apopei, Daniel Marian, Cristian Alina, Gogolosu Ovidiu, Baicu Sorin-Robert, Done Maria-Cristina, Tudor Gheorghe Calotescu, Irina Lazar, Autor Daniela Gherasa, Mariana Matei, Mariana Grigore, Antoneta Bagdasarian, Ioan Kiss, Iulia Kiss, Mihaela Marilena Chitac, Cazacu Relu, Ică Sălișteanu, Magda Lungu, Gabriel Dinu, Daniela Vîlceanu, Flori Neaga, Maria Botnaru, Maria Corini, Cati Urucu, Negoias Viorica, Ion Toma Ionescu, Claudia Elis și mulți alți iubitori de poezie, pictură și frumos.
Mulțumiri infinite tuturor pentru cuvinte, zâmbete și un frumos început de prietenie!