sutaTÂRZIU

Târziu...
am învățat să mă leg la şireturi ,
erau opreliştea ce-mi sufoca talpile in ghete ,
degete private de libertatea de a simţi
roua dimineții
sau fãnul fierbinte din amiezile unei
toamne tãrzii ...
Nici apa de ploaie
nu o mai simțeam mustoasă ,
prin noroiul din băltoace ce-mi sārea pãna la brãu ,
degete rigide ascunse in gheată
îmi furau placerea de a zburda


cu tălpile goale
prin taina unei zile ploioase.....
Funda
dorea sa-mi fie iertarea ,
petale de flori sa-ndulcească chinul ,
mereu nereuşită ....
bucla de floare
era un nod prevestind parcă destinul...
Târziu ,
am învățat să mă leg la şireturi ,
târziu mi-am legat şi sufletul de oameni ,
aceeaşi frică de noduri şi pustiu
când se intră încălţați prin suflete
şi rămân doar şireturile
ce cârpesc o inimă ce doare !

PLOAIA

Ploaia ,
de ar reuși să-mi spele
gândurile zilei ,
taina nopților nedesluşită ,
şirul de ıntrebări urcate la stele ,
rugile arzătoare
trecute prin palmele mele .
Ploaie
ımi eşti chiar TU ,
durere izvorâtă din iubit ,
lacrimile mele , picuri reci
ce răscolesc prin nori
durere !
Tăcerile ...
clipele toate când nu suntem doi ,
dorul...
focul ce arde mocnit ,
de-ar reuși să le spele cu o rafală de nori ,
ploaia !

MIRARE

Mirare
e primul scâncet ,
prima atingere a mamei ,
lumina zilei ,
prima mirare simțită de ochi ,
primii pași spre lumea cea mare
și vocea suavă ce-ncepe să dea prin cuvinte ,
trăirilor un rost !
Primul sărut și prima iubire ,
mirarea că inima bate mai tare ,
iubirea divină ce viața o schimbă
uimirea a doua suflete
ce prin iubire devin
unitare !
Drumul în doi și rodul iubirii
griji printre minuni ,
zâmbete și lacrimi ,
toate-mpletite ne face să privim
caruselul vieţii ca o perpetuă
mirare !

IERTARE

Iertarea....
partea din noi
ce se întoarce în trecut
pentru a pune o floare
acolo
unde totul ne-a durut !
Ochi
plecați şi tācuți
privind o floare ,
inimi tremurânde ,
douā suflete ce în tācere
îşi cer....
iertare !

ANTONIMI

Toamna
ce se aşează, o desenezi abstract ,
cu maci prin lanuri de porumb ,
în flori de primăvară o îmbraci ,
cānd frunze ruginite
doinesc suave spre pamânt .
Imi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac ,
mirosul lor te-mbată prin suspin ,
eu văd doar crizanteme ,
nuferi roz pe lac ,
o toamnă blândă ce se aşează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim .
Din negrul cāt era in jur ,
am strâns lumini
şi dorurile le-am împletit cu alb ,
iar tot ce văd
că-i toamnă şi-i sublim acum ,
tu vii să-mi spui
că din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...

ACUSTICA PALMELOR

Palma mea ,
e prelungirea inimii
ce se regăseşte
în cuibul palmelor tale ,
acolo unde două inimi
găsesc acustica palmelor
fiind locul perfect ,
vibrația lor naşte o muzică
cu note pline de atingeri fine ,
de zâmbete , de culoare....
Palmele noastre vibrează a....NOI ,
toată căldura din inimi ,
aşează note de vis pe degete ,
cântānd bucuria
de a fi DOI !

RĀMAŞI PESTE TIMP

Aceeaşi dragoste rămâne
dincolo de toamna
ce leapădă frunze ,
dincolo de norii
ce ne plâng cu lacrimi ,
adunate din miile de nopţi
pline de patimi .
Rămânem noi în toamna vieții
plini de culorile trăite
în anii tinereții ,
plini de regretele tăcerilor noastre ,
de atingeri nefăcute
ce ne-au secat inimile
în nopţile negre
privind către astre ...
Aceeaşi dragoste rămâne
e cuibul de iubire
mereu gol de noi
dar in suflete mereu împreună ,
rămănem noi ce-am învățat să iubim ,
în alte brațe calde
prin sentimentele pe care acum ştim să le oferim .
Ne-am fost profesori
prin lacrimi , durere şi chin
dar acum privim inainte
cu inimi deschise ,
bucuroşi că în iubire
am ınvățat amândoi să oferim !

AROMĂ DE PIERSICI

Din toamna ce vine
îmi fac provizii pe viaţă,
zāmbetul tău minunat
îmi va fi
aromă de piersici ,
euforie , .....fină dulceaţă.
Piersica zemoasă
ce-mi curge fericire prin suflet ,
buzele tale sărutând
inima mea ce-ţi zāmbeste
sorbind zeama iubirii ,
fără răsuflet ....
Puf fin de iubire
ce te port pe piele ,
piersica mea aromată ,
tandră şi plină de
mistere ,
îmi umpli viaţa de dulce alint
minunea din zi şi din noapte ,
ce-mi poartă iubirea
printr-un dulce şi zemos
labirint !

ACEEAŞI TOAMNĂ

Pe partea ta de toamnă
zboară frunze călătoare ,
ruginite de atâta fâşneală
se desprind de pe ram
murind clipă de clipă
tânjind după o primăvară născătoare ...
Pe partea mea frunzele scriu
rapsodii bacoviene ,
fiecare foiţa ruginită
se aşează melancolic
într-un cadru de desene .
Natură moartă îmbrăcată în mii de culori ,
părţi percepute diferit
aceleaşi frunze ce cad
haotic ....
şi doar o singură toamnă
ne spune prin frunze tremurânde ....
că iată a venit !

ÎNTRE ALB SI NEGRU

Albă mi-a fost chemarea ,
deschiderea mea spre viaţă ,
alb mi-a fost şi destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni şi clipe ,
dorind mereu
să las în urma mea
tot ce am mai bun .
Albă îmi era și trăirea ,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieţii
l-au ars din temelii ,
căutăndu-i rămăşiţele apoi
prin cenușa şi scrum ....
Apoi o lupta acerbă
între alb şi negru mereu ,
puritate şi vise curate
zdruncinate de negrul din viaţă
lăsând în urmă un alb obosit
sângerând pe drumul vieţii
care este atât de greu .

VAL DUPA VAL

Mă ceartă și marea val după val ,
pe țărmul care din imensitatea lui
a rămas doar o dungă de pământ ,
poetic sau straniu numită mal...
Mă ceartă și vântul cu stropii lui reci
venit să-mi scuture gândul
într-un tern si tainic amurg
cu raze pierdute prin norii buieci .
Mă ceartă și dorul din mine
prin strigăt mut sufocat de valuri
doar soarele mi-e mângâierea cea caldă
pe țărmul cel rece al lumii marine .

DOR

Dor ,
ce toarce în mine fiecare celulă
în căutarea firului mătăsos
ce ne uneşte ,
fin ca mătasa în trăiri
dar dur prin atingerile
ce nu mai vin ,
fac toate celulele din mine
sa strige plângând
ce tare ...
dor !

BATE UN CLOPOT

Azi bate un clopot mai fin ca o toacă
e plânsetul tandru de lacrimi secat ,
bate un suflet prin fiecare pleoapă
de frica de lume in el ferecat .

O inima bate intr-un ritm sacadat
un clopot in dăngănit cu destinul ,
dezacordul din viață , atât de ciudat....
drame ce-si revarsă peste noi preaplinul .

Mai fină-i azi bătaia din sufletul cald
cand soarta și-o duce demn înainte ,
regrete-ascunse în al inimii fald
doruri ținute în locuri tainice , sfinte .

SE USCĂ VISE

Octombrie mi-a pus la tâmplă teci ,
pline de vise
ce viaţa mi le-a retezat ,
atârnă peste umeri
parcă-s puse la uscat
precum ciorchinii plini de struguri
zemoşi şi grei ,
în cuie aşezaţi pe grinzi ,
la buna-n casă
după ce toamna i-a brumat !
Sunt teci ce taie prin piele
şi visele mă dor ,
rămân doar răni deschise
cerşind un ajutor ,
bruma sărează amintiri
lăsând în urmă noastră ceaţă
şi clipele cu noi ce nu mai vin ,
uscă visele din teci
din noi in jur....doar ce a fost odată !

GÂNDURILE TALE

Gândurile tale
coboară spre mine ,
pe pleoape zbatându-se
întrebările nespuse ...
în ochi legănată ími este prezența ,
buze tremurânde
nascānd săruturi
pline de iubire ce invadează
gândurile tale !

SINGURĂTATEA

Singuratatea ...
caracatița ce te ține prinzonier ,
te fură din ritmul vieții normale
trezindu-te singur dansator
într-un blues pentru doi ,
amăgirea de bine
în ritmul vieții
pe o muzică ce trebuie cântată de noi .
Linişte crezută ca făcătoare de minuni
până in ziua în care te trezeşti
năuc ....
să vezi emoțiile , trăirile
chiar viața pe care ți -a furat-o ...
singurătatea !

INIMA

Inima...
aceleaşi bătăi ce-mi ticăie viața ,
pompează prin vene
deznădejdi şi speranțe ,
râset şi plâns ,
fuior de iubire ce-mi toarce fiecare celulã
mulțumind clipelor
pentru mătasa trăirilor divine ,
sau .... aisberg de gheaţă
ce taie prin mine
prin crunte bătăi fară de ritm
când iubirea se pierde în ceață.
Bătăi sufocante sau pline de dor ,
ticăit ce pierde din ritm ,
agonie la maxim
sau extaz împlinit ,
ma face să mă-nalț sau să mor cumplit
cu aceleaşi unice bătăi...
inima !!!



ETERN COPIL

Copil ,
renasc din îmbrăţişarea ta
iar pieptul tău mă- mbracă în căldură ,
privirea ta mă poartă peste timp ,
buzele-ţi desprinse din sărut
şoptesc suav urechii mele
că iubirea noastră-i o poveste
cu timp ce nu mai are
putere de....măsură !
Iubirea ta îmi pune flori pe suflet
toamna-n mine înmugureşte viaţa ,
mă faci să râd , să plâng...
iar frunza galbenã ce cade
să simt că înfloreşte-n mine
precum răsare-n noi în fiecare zi ... speranţa !
Renasc în fiecare zi cu ea ,
şi o privesc cu gingăşia a doi ochi
o inima ce bate ritmul iubirii tale
aşezându-mi peste chip
puritatea unui suflet de
copil !


ÎNCĀPĂȚÂNATĀ

Încăpăţânată ,
vedeam oamenii din jur
îmbrăcaţi în haine
croite în mintea mea ,
din încredere !
Era o sărbătoare-n veşminte ,
fiecare cutā fiind însăilată
cu încrederea trasă
prin fiecare gaură de ac ,
cusături ce trebuiau să reziste
peste ani ,
dar curios....prea grăbiţi
şi doritori de a rămâne mereu în trend
au considerat încrederea mea
demodată ,
iar viaţa şi oamenii din ea
mi-au dovedit încă o dată
că lumea în care trăim
îşi alege veşminte moderne ,
eu căutând prin buzunare ascunse
încrederea mea acordată ,
scotocind să o găsesc
zi de zi ....
la fel de
încăpăţânată .

TIMP

Timp
aş fura din clopotul vieţii ,
clipe ce dăngăne
a viaţă ce fuge ,
limbi ce se bat de sufletul din noi
când fuga prin viaţă
ne risipeste prin destine
ca la final să rămânem.....goi !
Aş fura clipe vieţii
să mă bucur
de mine , de tine , de noi ...
clopotele să sune a chemare ,
dăngănit într-un inegalabil sincron
care să ne ofere
nepreţuitul
timp !

GÂNDURILE

Gândurile
ți le-aşez în palme ,
să le torci în infinitatea de stele
din nopțile nedormite ,
toate fricile din mine
să încerci a le-nfrâna
dăruindu-le puțină lumină
din aura lunii răsărite ....
Neliniştile toate
le coase cu mărgăritare de iubire
palmele tale sa-mi fie crezul din nopţi
iar peste zi , sprijin şi împlinire .
Palmele tale căuş
locul în care fricile se transformă-n speranțe ,
degetele tale rugă și descânt
devenind liniştea mea din viață
și din gând !

NICICÂND

Cānd viața mă îndemna să urăsc
mă zăvoram într-un cristal de gânduri curate ,
le povesteam îndemul lui Dumnezeu
că viața ar trebui trăită fără de păcate .
Când răutăţile loveau
transformam negrul lor în raze cristaline
iar gāndurile mele sperau
la o viața curată plină de bine .
Din relele multe am strâns o salbă-n cristale
e talismanul ce-l port mereu în inimă şi gând
rugând cristal după cristal
să nu ajung să cunosc ce-nseamnă ura
nici azi , nici mâine , nicicând !

RĂMĂI COPIL

Rămâi copil ,
cu palma ta să-mi scrii poveşti
ce le-am dorit de-o viață ,
să-mi fii în dimineţile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe față .

În zilele când s-or aşterne ploi
şi lacrimi printre noi vor vrea a curge ,
tu sa topeşti prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu ştim niciodată ce inseamnă a plânge .

Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă ,
copil şi tu şi eu prin ea
şi-o bătrânețe ca un răsărit spălat în rouă .

Rãmâi copil iar eu copila ta
poveşti să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reuşim a le picta
în fericire folosind...picurii de ploaie !

Rămâi copil.....

NOD CLANDESTIN

Între lacrimă şi zâmbet
clandestin un nod călător ,
caută calea dreaptă precum un foşnet
de gânduri ,
printr-un eu tulburător .
Dorința de bine împletită-n speranțe
că poveştile rostite de oameni sunt sacre ,
se-mpiedică-ntr-un nod de cuvinte-n discordanțe
iar lacrima şterge zâmbetul ce trist....
se pierde-n doleanțe.
Între zâmbet şi lacrimă
un nod ce se aşează-n speranțe ,
gānduri curate ce plâng
zâmbetul rămas in restanțe !


FERICIRILE DOR

Fericirile dor ,
precum gheața ce taie prin gingășia primăverii
când toată renașterea așezată pe ram
rămâne în câteva palme pline de flori
iar crengile goale ....
fără odor !
Doare iubirea
când râsul , sărutul
se pierd în distanțe
atingerile-rafale de vânturi ,
suflete pribege ce poartă un dor ,
doar lacrimi rămase
prin visele în care mai știm
ce gust avea fericirea
când prin îmbrățișările calde
trăiam sublimul că putem să ne fim !
Dor si visurile toate ,
speranțele puse în fericiri viitoare,
emoții, trăiri , dorința de bine
toate în lacrimi scăldate
în ziua când realizezi că....
fericirea doare !