La ultimul recensământ al populaţiei şi a locuinţelor, una din nenumăratele întrebări la care trebuia să răspundă cel recenzat se referea la etnie.

Într-o localitate, un recenzor a poposit pentru aşi îndeplini misiunea la o gospodărie în care ameninţa o casă cu două etaje, vreo cincizeci de turnuleţe, mozaicată în exterior cu o tentă panicantă.Când temporarul funcţionar(recenzorul) l-a provocat pe stăpânul casei asupra etniei, acesta a răspuns direct, neafectat, simplu : ţigan.”Nu, nu se poate, îşi frânse creionul, vremelnicul simbriaş.

Noi suntem toleranţi etc...”, dar intervievatul se încăpăţâna să rămână alături de neamul lui.Până la urmă a renunţat la luptă, s-a resemnat şi a fost de acord să fie rom.”Da’ de care rom? Zlătar, ciurar, argintar, corturar ?...” insistă recenzorul.”Apoi, ştii ce domnucu’ mneu? Ţucu-ţ guruca ta. Io am fost de acord cu dumneta, d-amu şi io trebe să hiu ascultat.Dacă-i aşe, io vreu să hiu rom jamaica”.
         Mai încoace în timp, la un post de televiziune(română) regele tuturor romilor declară că ei nu au fost niciodată ţigani şi că unele ţări, precum Ungaria, Germania, Franţa, le fac lor un mare deserviciu şi îi jignesc, agăţându-le de gâtul naţiei denumirea de ţigan.Vis-a-vis de această întâmplare, mi-am pus la caznă memoria şi nu am reuşit o portiţă de salvare a bulibaşului-rege întrucât, înainte de decembrie 1989, în ţara noastră nu am găsit o altă denumire decât ţigan.Poate am uitat, şi pentru aceasta vă rog să mă sancţionaţi, cum a fost numit Răzvan voievodul.
         Tot regele-bulibaşă universal s-a plâns că Uniunea europeană nu a făcut destul pentru integrarea acestei etnii, rom/ţigan. Probabil se referea la blocurile de locuinţe devenite grajduri(am vrut să spun şi coteţe dar aceste acareturi sunt puse la dispoziţia romilor de către amărâţii pensionari de colectiv), la ajutoarele sociale ca bonusuri pentru alegera primarilor şi a altor demnitari, ajutoare care participă la reducerea salariilor şi a pensiilor, la colibele cu etaj şi turnuri. Sau poate la faptul că în gări şi alte locuri publice este din ce în ce mai plină de aventură o descindere.
         Dacă mă gândesc bine, afirmaţia bulibaşei-rege privind locurile separate în facultăţi nu sunt bine repartizate întrucât populaţia acestei etnii(ţigan/rom) este în vizibilă creştere, deşi nu ştiu dacă în alte state se practică intrarea în facultate cu locuri rezervate, chiar pe etnii.
         În sfârşit, Uniunea Europeană nu a făcut îndeajuns pentru această etnie deoarece au mai rămas câteva parcuri netransformate în latrine, câteva gări neconstituite în capusuri ţigăneşti , nu au populat toate lacurile cu lebede şi nu au instalat pe fiecare trotuar panouri pentru circulaţia pietonilor (vorba vine!) cu restricţia „atenţie la buzunare” sau, mai ales, nu au instituit regula în mijloacele de transport în comun conformă cu cea a admiterii în învăţământul superior mai sus amintită, iar în localuri să se afişeze, obligatoriu, o reclamă :”Specialitatea casei/zilei: rom jamaica, pregătiţi mărunţişul. Poftă bună”.