mtr            23 februarie 2019, lansare de carte : Țărmul unui vis, autor Garofița Jianu. Până aici, nimic deosebit. Surpriza a fost aceea că, au venit din țară, scriitori și poeți cunoscuți : George Terziu, Andrada-Silvana Tcacenco, Mioara Baciu, poet și cantautor Cornel-Ionuț Ciubotaru, Nicoleta Gordon, Adrian Goia, Ioan Pop, Mhaela Borzea, Maria-Magdalena Ciocan, printre care și mulți cititori ai autoarei, care vin mai rar la astfel de evenimente.
            Garofița Jianu și-a pregătit debutul literar cu volumul „Iubita cu nume de floare”, Editura Coresi, 2017, lansat în cadrul Prăvăliei cu Cărți.  poezii în vers liber, Se simte atrasă de poezia romantică, de iubire – prin aceasta satisfăcându-și structura sa spirituală care îi trasează destul de corect portretul psihologic.
            Urmează volumul II, „Iubirea mea îți aparține”, apărut la Editura Liric Graf, 2018, lansat în cadrul Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu”, poezii în vers clasic. Al treilea volum – Când visele prind aripi.
             O dată cu apariția acestor volume, poeta Garofița Jianu publică poezii în diferite Antologii, cum ar fi: Iubirea, o armă letală? Editura Contrafort, 2017; Vis împlinit, Antologie de poezii, apărută la Editura Ștef, tot în 2017; Lacrima dragostei – Antologie, apărută la Editura eCreator, 2017; Poetica – Antologie, Editura Donysos, 2017, etc.


             Garofița Jianu frecventează Cercurile literare nu numai în Constanța, ci și în alte mari orașe și se face remarcată prin creațiile sale, dar și prin verva sau buna dispoziție. O interesează toate aparițiile editoriale care apar, fiind un bun observator, dar și critic în același timp.
             Este o sărbătoare de suflet apariția unei cărți. Pentru autoarea Garofița Jianu, acest volum, al IV-lea, ȚĂRMUL UNUI VIS este cu adevărat o bucurie și pentru autoare, dar, mai ales, pentru cititori. Cine nu a iubit, cine nu a fost trădat în iubire, ca orice poezie să nu-ți trezească amintiri, dulci sau amare, așa cum numai Garofița Jianu știe să le dea viață, să te facă să te identifici cu orice poveste de iubire.
              Să deschidem această carte cu sentimente curate, pline de iubire, așa cum le descrie autoarea în poeziile sale și așa cum vibrează inima noastră, citindu-le. Garofița Jianu, o autoare modernă a secolului XXI, trăiește iubirea la cote maxime, arde ca un foc continuu, etapă cu etapă, fiecare vâlvătaie din „sufletu-i bolnav” cuprins de vrajă. Vede în iubire un suflet vindecat de orice rău din afară, un cadou dat de divinitate. Autoarea ne trimite la puterea divină atunci când mai există încă un dram de iubire pentru omul de lângă tine. În definitiv, și sfântul Petru a zis: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” În poezia „Gânduri pentru noi” – „Iubirea mea, dacă există Dumnezeu, atunci brațele mele te vor alinta iar. Dacă puterea lacrimilor, din suflet, vor avea ecou în lumea îngerilor, atunci tu, îmi vei fi iar lumină și bucurie”.
              Iubirea este sau nu este! Este un sentiment care îți cuprinde toată ființa, nu mai vezi lucruri în jurul tău, nu mai asculți de sfaturi și depunerea de eforturi în vederea autoîmplinirii poate fi motivarea supremă pentru majoritatea oamenilor,
              Dar, tot iubirea, în alte împrejurări, îi îmbolnăvește sufletul. Citez: „Sufletu-mi bolnav se zbate, doar spre tine a privi”. Orice iubire sau aproape orice iubire vine și cu dezamăgirile ei: „Încă sunt cuprinsă-n vraja, care nu se va topi”! Un autor scrie așa cum gândește, se identifică cu personajul, îi definește valorile morale. Pentru a descrie sufletul plin de durerea ce îl cuprinde, atunci când descoperă că acestor sentimente le ia locul dezamăgirea, trebuie să ai un talent nativ incontestabil, ca cel al autoarei, care este înzestrată cu har și dar de la Dumnezeu, să poți descrie prin versuri, durerea! Sufletul, plin de vraja iubirii, este ca o scoică plină cu perle, care așteaptă artizanul să le șlefuiască și să strălucească la gâtul „prințesei”! Iubirea, în accepțiunea autoarei, transcrisă în versurile sale, nu mai are loc în carapacea sufletului și irumpe, uneori ca un strigăt, alteori ca o șoaptă spusă la ureche, așa cum le stă bine cuvintelor de iubire să fie rostite. Să nu audă nimeni magia cuvintelor dintre inimile celor doi, să le audă doar ei și inimile să vibreze de fericire. În definitiv, fericirea este o trăsătură fundamentală a creștinului, cât și a cetățeanului „liber cugetător”. În iubire există și maxima fericire. Și într-un caz și în celălalt, lumea întreagă tânjește după fericire și o caută într-un mod aparte, care, surprinzător, deseori produce nefericire. Se întâmplă adesea când iubirea este dăruită doar de unul dintre parteneri. Iubirea adevărată se trăiește în doi! Intrând doar în Împărăția Dragostei lui Dumnezeu, vom găsi fericirea adevărată și durabilă, indiferent de vicisitudinile vieții și problemele care ne par insurmontabile și cu care ne confruntăm. Uneori, suntem fericiți fără să știm de ce. Adevărata fericire durabilă este fără cauză. Garofița Jianu găsește întotdeauna o cauză a fericirii: iubirea dintre un bărbat și o femeie, dragostea pentru natură, pentru prieteni, pentru familie și de tot ce o înconjoară. Autoarea are încredere în iubire și își construiește fericirea spunând: „Te iubesc pentru că te iubesc și nimic mai mult”. De aici începe iubirea. De la sufletul ei generos care respectă Omul și îi prețuiește valorile. Dumnezeu se manifestă prin fiecare dintre noi cu calitățile și defectele noastre. Avem parte și de bune și de rele. Important este să nu ne alterăm sufletul.

jianu             
Tăcere! Așa se înțeleg cel mai bine doi îndrăgostiți – prin tăcere. Am scris această frază, ca să descopăr în paginile volumului său, titlul unei poezii: Tăcerea – liniște pentru amândoi. Citez: „Să nu-mi spui nimic iubire, am văzut și-am înțeles/Știi, când somnul mi-i departe, stelele-mi vorbesc/Azi tăcerea-i ca o umbră, ne acoperă treptat/Visul vieții mele zace, șansa mi s-a spulberat”.
              Cu greu mă abțin să nu citez mai mult din autoare, pentru că, în versurile sale izvorăsc sentimentele ca o fântână arteziană: „Voi fi cu tine, chiar de voi pieri/Nu voi gândi o clipă la un mâine sau la altceva…
              Tema iubirii, abordată de mulți poeți, clasici și contemporani, la  poeta Garofița Jianu este foarte amplă și poate rămâne deschisă pentru alte volume de poezie. Și, nu mă îndoiesc, că vor fi la fel de frumoase.
               Garofița Jianu, o poetă în devenire, a ajuns deja la stadiul de poetă consacrată. Este poeta iubirilor gingașe, poeta dezamăgită de iubire, poeta iubirilor împlinite. Această remarcă o regăsim în versurile poeziei: „Dacă m-ar aduce viața, față-n față iar cu tine//Oare cum aș proceda, aș fugi, în zbor spre mâine?/Aș acunde în tăcere toate clipele de dor/Aș zâmbi cu nepăsare și te-aș săruta ușor?”
               Aici, poezia se întrepătrunde cu spiritul ei fin de observație.  Nu admite compromisuri, are spiritul de dreptate, ceea ce face să-i domine gândirea.
              Versurile apărute, atât în volum cât și cele de pe facebook atestă deplina maturitate artistică a poetei Garofița Jianu, prin comentarii și like-uri, ceeace o consacră drept o creatoare originală. Toate acestea aduc o recunoaștere oficială a meritelor sale.
              Prin creația sa inspiră chiar și compozitorii pentru a-i fi cântate poeziile sale, nu numai recitate.
              Poezia Garofiței Jianu tratează într-o formă metaforică condiția geniului, a artistului care-i prețuiește pe marii noștri poeți, care îi devin mentori și sprijinitori.
             Sunt aproape convinsă că, istoriile literare o va trece pe Garofița Jianu  o urmașă a poeților pe care i-a venerat. Dispune cu prisosință de talentul necesar pentru a fi remarcată și citită. Inspirația poetică vine și din fiorul de taină al vieții, se contopește cu natura, cu iubirea de viață, de liniște și pace, cu iubirea de frumos. Întreaga operă poartă reflexul unei lumini spirituale, a unei atitudini hotărâte, așa cum îi este și firea. Este o permaentă trăire poetică.
             Temele poeziei sale sunt adeseori cele ale naturii, dar și cele ale esenței umane. Garofița Jianu a atins apogeul în iubire, dar și tristețea părăsirii de cel drag. Mă opresc aici, la doar două versuri, deși toate exprimă  strigătul deznădejdii în care rămâne cel părăsit : „M-ai făcut să simt pustiul și nevoia ce mă seacă/Și apoi, nepăsător, îmi șoptești că o să-mi treacă ?”
              Poeta, Garofița Jianu știe cel mai bine să ilustreze scene dintr-o poveste de dragoste, dar știe să descrie și clipele când tânjește după puțină iubire. Toate poeziile sale sunt frumoase, toate au un mesaj și cred că orice cititor se va regăsi în aceste versuri.
             O felicit pe Garofița Jianu pentru acest volum ”Țărmul unui vis” care va fi ca o terapie pentru sufletul cititorului. Așteptăm următorul volum care să ne aducă aceleași bucurii ca și precedentele sale cărți.