Magda Lungu poza autor”Pâlpâiri” - un roman surprinzător, un amestec de râs cu plâns, de mister cu rutină, de anarhie cu reguli, condimentat cu miros de borș de țară care-ți lasă gura apă și dus până la capătul lumii. ”Capătul lumii e acolo unde eşti offline”.
Acțiunea romanului se desfășoară într-un sat al unei comune din apropierea Prutului, spre graniță, și într-o altă locație, un fel de oraș nedefinit exact cu titulatura de ”oraș” și fără nume. Nici satul nu are nume. ”Aș fi vrut să evit să-i spun "sat", pentru că asta declanșează reacții dintre cele mai diferite, dar nu am încotro, luați-o ca pe o convenție. Ca și "pâine" sau "apă", "sat" nu e un cuvânt inofensiv. În cele trei litere se ascund istorii încâlcite, cu potențial inflamabil, riscuri pe care le miros imediat. În fine, ține de meseria mea.”
Romanul debutează cu o teorie: naratorul, plecat într-un ”concediu de recuperare identitară” explică motivul acestei evadări într-un limbaj mult prea elevat pentru a fi un gamer pasionat de jocuri video. Limbajul prescurtat sau necivilizat lipsește cu desăvârșire. Studiind fiecare detaliu pas cu pas, matematic, personajul, o alege gazdă pe mama Ortansa. De-acolo, din casa bătrânească devenită punct de pornire/oprire, observă, analizează, testează și vrea să se adapteze unei civilizații din care nu face parte.


Spațiul în care se mișcă personajul, ar putea fi ceva sau totul: totalitatea spațiului, a timpului, a materiei, a energiei cu tot cu constantele fizice și legile care-l organizează, un multivers în care unul dintre universuri este satul românesc format dintr-o populație predominant bătrâni/copii, o realitate concretă în care eroul principal intră pentru a învăța și iese pentru a înțelege. „Sunt la etajul șapte, iar acoperișurile multicolore, tivite cu verdele copacilor, încheagă un desen vesel, copilăros. [...] De aceea am simțit nevoia să evadez. [...] Am acceptat regulile jocului. Nu vreau să mă întorc, cel puțin deocamdată. De aceea nu folosesc aparatul de aer condiționat din cameră, iar plasma nu am deschis-o nici o singură dată. Sunt exagerat, știu, dar aștept ca lucrurile să se întâmple cu naturalețe.”
Evadând din spațiul lui, personajului se suprapune cu intervalul de spațiu-timp al tuturor  personajelor cu care interacționează și cu tot mediul înconjurător. Oamenii, florile, buruienile, muștele, melcii și oile sunt pentru Sebastian – așa se numește personajul – o multitudine de lumi cu care se intersectează, pe care încearcă să le copie și cu ajutorul cărora vrea să-și explice teoriile.
Timpul este irelevant în roman, nu există nici termene limită și nici planuri de viitor. Există în schimb, cifre și procente, analiză deductivă și dimineți cu culori, real și fantezie. ”Există mici incidente sau amănunte, de o natură aparte, care funcţionează ca adevărate macazuri. Care depăşesc stadiul de imperfecţiuni ale unei realităţi ce se regenerează şi se transformă în fisuri, prin care poţi vedea hăul sau posibilitatea unei alte realităţi. Mă interesează detaliile care destabilizează echilibre, tulbură suprafeţe, poticnelile sau tusea care desvrăjesc discursuri, pâlpirile care subminează involuntar lumi şi ne obligă să o luăm de la capăt cu întrebarea «cine suntem?». Există un punct în care realitatea basculează în iluzie, în care deciziile ies din rutina cotidiană, sunt trădate, rămân fără obiect.”
Din interacțiunea cu lumile din jurul lui, Sebastian învață emoții, reacționează și se adaptează. Romanul este presărat cu fel de fel de experiențe în care comicul de situație, de limbaj și de moravuri se combină generând o explozie de râs care relaxează și stârnește dorința de descoperi mai mult, din ce în ce mai mult.
Romanul este complex. În prim-plan este Sebastian. În plan secund sunt perspectivele: comunism/democrație, rural/urban, speculativ/concret. În al treilea plan sunt starturile concentrice: tetrada filosofie-religie-artă-știință, triada trup-minte-suflet și diada ființă-mediu înconjurător. Peste toate e unicul: omul cu mintea lui ce poate gândi dincolo de cele patru dimensiuni, spațiul tridimensional plus timpul. Și dincolo de mintea umană, de la a cincea dimensiune în sus, sunt pâlpâirile – surpriza.
Direct și comic, criticând abuzurile și moralitatea îndoielnică, serios cu viața și luând în râs ignoranța, nerespectând nici un șablon, jucându-se cu limbajul și trecând dincolo de limita imaginației, Dan Lungu s-a depășit pe sine. Relaxant, gradual și având în el de toate, “Pâlpâiri” este un roman de ”Nobel”.


Despre autor:
Unul dintre cei mai apreciați scriitori români, Dan Lungu (n. 15.09.1969, Botoșani) a abolvit liceul de matematică-fizică “A.T.Laurian” (1988, Botoșani) și este licentiat al Facultății de Filosofie, secția Sociologie-Poliotologie (1995, Iași).
După trei stagii de pregătire (Franța, Anglia și Italia),  în 1996 a pus bazele grupului literar “Club 8”, iar în 2013 a inițiat și organizat, împreună cu scriitorii Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici,  ”FILIT” (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere) ce are loc anual, în Iași.
Membru al ASR (Asociația Sociologilor din România, 1992), al Colegiului de Sociologie ”Delphi” (1992), al L`AISLF (Asociația Internațională a Sociologilor de Limbă Franceză, 1999), al ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România, 1999) și al USR (Uniunea Scriitorilor din România, 1999), cavaler al OAL (l`Ordre des Arts et des Lettres, Franța, 2011), Dan Lungu  a fost distins cu numeroase premii (premiu pentru debut în proză-1999, premiul Editurii Nemira–1997, premiul Editurii Junimea–1995, premiul editurii Eminescu– 1994, premiul Societății “Junimea”–1993, Marele Premiu în Tabăra de Creație “Excelsior”–Cluj, 1989 )
A publicat  articole, studii, versuri și eseu în majoritatea revistelor din țară (Amphion, ArtPanorama, Contrapunct, Calende, Cronica, Convorbiri literare, Dacia literară, Hyperion, Luceafărul, România Literară, Timpul, Vatra) și în volume colective (”Tovarăşe de drum. Experienţa feminine în comunism”-2008, ”Str. Revoluţiei nr. 89”-2009, ”Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din communism”-2014, ”Cartea copilăriilor”-2016).
Volumele de autor au fost publicate în mai multe ediții: proză scurtă ”Băieţi de gaşcă” (ed. I, 2005; a II-a, 2013) şi ”Proză cu amănuntul” (ed. a II-a, 2008) și romanele ”Raiul găinilor” (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2007; ed. a III-a, 2010; ed. a IV-a, 2012); ”Sînt o babă comunistă!” (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2011; ed. a III-a, 2013; ecranizat în 2013, în regia lui Stere Gulea; ed. a IV-a, 2017); ”Cum să uiţi o femeie” (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010; ed. a III-a, 2011); ”În iad toate becurile sînt arse” (ed. I, 2011; ed. a II-a, 2014) şi ”Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu” (ed. I, 2014; ed. a II-a, 2016; ed. a III-a, 2018).
Cărţile sale au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, croată, bulgară, greacă, macedoneană şi turcă: “Sunt o babă comunistă” (Je suis une vieille coco, ed. Jaqueline Chambon, 2008) și ”Raiul găinilor” (”Le paradis des poules”, ed. Jaqueline Chambon, 2005, ”Das Hühnerparadies”, ed. Residenz Verlag, 2007 și  Kokosji raj, ed. Apokalipsa, 2007)
În prezent, Dan Lungu este director al Muzeului Literaturii Române (Iași), conf. dr. la Catedra de Sociologie (Univ. “Al. I. Cuza”, Iași) și, din octombrie 2016, senator din partea USL (“Uniunea Salvați România”).

Dan Lungu Gaudeamus 2018

Dan Lungu Palpairi