AAS 1     De ce mă strângi atât de tare la pieptul tău probabil fleşcăit? Nu vezi că bâţâim, că ai un Parkinson incipient, că tremuri din toate încheieturile, că suntem bătrâni iar vocea îţi este *ezitândă? Ai riduri subţiri întinse pe toată faţa, te-ai creponat, ai slăbit însă ciudat, tare ciudat! Eşti  la fel de frumoasă ca atunci!
    În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârşitul. Gura ta, nu-i stafidită în canioane scurte, concentrice  şi cosmetice. Memoria îţi este intactă când îmi mângâi trăsăturile şi răsfeţi privirea, oferindu-mi bujorii obrajilor emoţionaţi. Acum, când te înalţi în vârful picioarelor să-mi dai sărutul de bun venit, buzele ţi le simt moi şi fierbinţi pe obrazu-mi împietrit!
     Când ne-am cunoscut cu adevărat ţi-am văzut sânii întâia oară! Îţi hrăneai pruncul, nu-i ascundeai de mine! Nici n-aveai cum… erau infiniţi, puternici, inflamaţi ca oceanul spre revărsare, iar invidia mă sfârteca când observam cum sugarul îi strânge înverşunat, îi  suge lacom şi-i loveşte nervos să-i curgă mai repede viaţa.
     Regretam, de ce nu eram în locul lui? Atâta îmi doream atunci… nu i-aş fi lovit doar i-aş fi supt şi mângâiat cu duioşie.


    Aşa a început ciudăţenia faptelor şi am devenit foarte apropiaţi, mai apropiaţi nici nu puteau ajunge doi oameni! Te uitai în ochii mei şi nu ştiu ce vedeai în ei, însă ne iubeam pur şi simplu, şi pur şi simplu îţi adoram sânii încrustaţi cu vinişoare bleu şi trei aluniţe în trifoi. Cât de măreţ îţi era pieptul, ce plin şi frumos arăta şi cât lapte curgea din el!
     În toamna aceea tropicală scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream aparent liniştit, dar în realitate nerăbdător… îţi mistuiam privirea catifelată până în străfunduri și-ți tot spuneam răgușit, şi-ţi repetam:
-    Plânge, i-e foame copilului!
Şi scena se multiplica interminabil.
     Te scăldai halucinant în ochii mei, cu multe surâsuri pe buze; îţi lăsai sânii grei cu sângele albastru să ţâşnească prin bluziţa albă cu dantele macramate*  şi mă-îmbiai să îi privesc, să îi ating, să îi reţin veşnic, să mă hrănesc cu viziunea lor şi să-i confisc într-o încleştare vremelnică însă de neuitat, până îmi venea rău de-atâta gelozie.
     Regret și plâng acele timpuri când aveai motive întemeiate să-ţi expui sânii în public, dar care numai între noi vibrau fără sfială!          
     Planuri, iluzii, proiecte, eșecuri!
     Dar sunt bolnav și am murit și-am înviat să te mai văd odată!
     Stai! Stai că mă dărâmi pe jos când mă săruţi cu nesaţ, şi pierd şirul pupăturilor de bucurie că mă vezi în realitate! Stai nemişcată, fii cuminte să-ţi privesc sânii pufoși încărcaţi cu doruri; stai să-i ating în veșnicie; stai să-i încercui şi să-i momesc în rotocoale; stai să mă joc puţin cu ei! Culmea nu-s vlăguiți… nu-s obosiți, sunt încă fermi şi doar flămânzi! Glandele au început să elibereze misterioasele secrete, iar ei au devenit suculenți, supurează abundent, tresaltă la fiecare răsuflare a mea, dansează cum numai ei ştiu să valseze şi-acum mustesc plini de viaţă! Brusc, îți observ bluza… ţi-ai pus o bluză albă, cu decolteu adânc, brodată în amintirea vremurilor trecute… bumbii ţi-au devenit casanți peste măsură, mă urmăresc avizi! Pieptul tare, fluid ţi s-a înălţat deodată nepermis, iar suflul ţi-a devenit agitat.
     Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în braţe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu te mai zgudui, ai început să te controlezi și nu mai vrei să-mi dai drumul, construind alte vise. Ești din nou tânără şi plină de speranţă!
     Nu vezi că toți din jur privesc invidioşi îmbrăţişarea noastră? Întotdeauna ai fost şi eşti mai frumoasă ca oricare!
     Acum nu te pot îmbrăţişa, aş cădea, ne-am divulga confidenţele însă am un plan! Când vom visa în noaptea ce urmează că-i ziua noastră, te voi cuprinde-n braţe şi te voi săruta până-n adâncuri cu toate că am gura încleştată și înțepenită.
     Stai să-ți șterg o lacrimă… cad… cad… dar femeie te iubesc!
     Planuri, proiecte, iluzii… eșecuri?  

Typo
*ezitândă - ezitantă 
*macramate – macrameuri