satul cop 1 bunaNadia Urian Linul continuă în volumul de proză scurtă Satul poveștilor (Editura Ecreator, Baia Mare, 2019) proiectul început cu precedentele două cărți, Povești din sate și Satul cu povești, de a aduce în atenția cititorilor lumea satului românesc în general și a celui din județul Bistrița-Năsăud în special.
Eroii săi sunt adeseori personaje cunoscute personal ori descoperite din spusele unor oameni de încredere, de unde și realismul scrierilor autoarei.
Majoritatea „poveștilor” reprezintă un omagiu adus dascălilor, acestor formatori de destine, de multe ori puși la stâlpul infamiei pe nedrept, dar care nu pregetă să își pună experiența și sufletul în sprijinul învățăceilor.
Facem cunoștință, așadar, cu Ana și Iacob Tătar, Hogiu Leon, Ursu Maria, Teodora și George Dascăl, Lucreția și Vasile Greluș, Gheorghe și Livia Pleș, Ieremia Alexandru și Radu Burcezan, Mircea și Terezia Pulbere și nu numai, fiecare fiind adevărate modele pentru ai lor elevi ori pentru cei din jur, îndeplinind o dublă calitate: „Profesor și Om”.


În același timp, în prozele Nadiei Urian Linul se manifestă o tentă moralizatoare (Florile și roadele, Grija, Puiul de căprioară), dar și un umor sănătos, uneori cu alunecare în anecdotă („-Până în oraș. Ajungeți până acolo? – Ajung și trec mai departe” – De ocazie).
Dar sunt prezente aici și „povești” care au valoare de pildă în integralitatea lor. Astfel, Globulețele face vorbire despre o zgâtie de fată cu handicap, Sofia, capabilă de gesturi surprinzătoare, precum aducerea a două globulețe pentru ornarea brăduțului clasei („Acestea erau roșii, precum obrăjorii ei”), Azilul se referă la un așezământ pentru bătrâni aflat în grija unei biserici al cărei preot face educație, literatură ori istorie („Îmi doresc să mai pot ajunge, să-i admir pe toți cei care caută și aici rugăciunea, pentru mulțumirea, liniștea și speranța de pe chipul tuturor, pentru bisericuța care nu cere, în care nu concurează nimeni cât să dea și ce, cât a oferit sau cât a primit.”), «Căsoaia» amintește eforturile culturale ale patronului Popasului Turistic Valea Arinilor Căsoaia din județul Arad, implicat în apariția revistei „Cartea – izvor de cultură” ori în Festivalul „La poalele Highișului”, valorile prieteniei între oameni ori între oameni și animale sunt reliefate în Iartă-mi, Doamne, prostia..., în Compromisul dăruirea și implicarea unei slujnice ajung să suplinească dragostea de mamă a copiilor avuți în grijă, iar Facerea de bine constituie dovada clară că încrederea în oameni poate fi ușor înșelată („... în viață, niciodată să nu gândești doar cu inima!”).
Pe de altă parte, tensiunea din aceste proze lipsește, din nefericire, aproape cu desăvârșire. E palpabilă însă afectivitatea față de persoanele reale portretizate, dublată de tonul reportericesc, neutru, întrebuințat în prozele Dacă vrei cu adevărat poți ori De dragul eroilor.
Personajele Nadiei Urian Linul sunt exemplare, fiind demn de apreciat și apetitul autoarei de a păstra viu spiritul satului românesc (depopulat, cu ogorul nelucrat) prin „poveștile” sale.