chira copMotto: „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră.” (Mihai Eminescu)

Oriunde s-ar afla și oriunde s-ar duce, Limba Română, această împărăteasă înțeleaptă și frumoasă, este iubită și slujită cu credință de supușii ei.
Nici poeta Doina Pană Chira, originară din Târgu Mureș, nu face notă discordantă de la această stare de fapt, ci, dimpotrivă, ne invită, dimpreună cu domnia sa, s-o slujim cu dragoste și să-I facem o adâncă plecăciune: „Să aducem o plecăciune limbii române/
Limba în care ne-am născut/ Limba în care am învăţat primele cuvinte/ Mamă, tată, ţară…/ Limba în care am înţeles/ Rostul credinţei şi al vieţii,/
Să-ngenunchem în faţa măreţiei ei/ Să-i cinstim trecutul, istoria şi vatra./Să-i gustăm dulceaţa vorbelor, muzicalitatea,/ Să-i omagiem păstrătorii, poeţii, cântăreţii,/ Să-i pomenim eroii/ Să visăm împreună cu ea./ Să-i spunem întotdeauna adevărul/


Despre cei născuţi să trăiască în casa sa!” (O plecăciune limbii române).
Așa cum reiese din poezia Furt de iubire, iubirea este un dar de la Dumnezeu, oferit chiar de Dragobete: „… Dar, de-acolʼ de sus/ Domnul te priveşte/ Şi-ţi trimite-n dar,/ Chiar de Dragobete/ Un răvaş de-amor,/ Flori de primăvară/ Şi-ţi mai scrie acolo/ Că te iartă acum/ De ziua iubirii/ Pentru nechibzuinţă/ Şi furt de iubire”.
Poeta, urcată în „luntrea iubirii” și respirând prietenia prin toți porii: „Prietenia înseamnă viaţă,/ Prietenia pretinde iubire, recunoştinţă/ Tot ce înţeleg trăiesc prin prietenie,/ Tot ce există, există prin prietenie,/ Totul este legat de prietenie.” ne mai oferă și îndemnul de a nu călca peste visele noastre: „Trăim din vise,/ Ne pierdem în vise./ Nu vă călcaţi visele în picioare,/ Nu le lăsaţi în calea necunoscutului/ S-ar putea să nu le mai aflaţi”.
Tot în această carte a metamorfozelor iubirii, descoperim și câteva definiții lirice superbe: „Bărbatul,/ Un vers plin de tăceri şi mângâieri,/ Un sărut prelung/ În fapt de seară…” (Bărbatul), „Primăvara,/ O carte cu poveşti/ Pentru copii şi oameni mari,/ Uneori veselă,/ Plină de surprize minunate,/ Alteori capricioasă,/ Îndărătnică şi puţin tristă.” (Curcubeul) sau „Macul e-nfrăţit cu dorul,/ Poezia şi amorul./ Flacără aprinsă-n mai/ De un fluture din rai./ Arde-n inimi şi-nfloreşte/ Pe câmpii şi-n lan de grâu.” (Macul).
O poezie de atmosferă, care merită citată integral pentru naturalețea discursului liric, căci în versurile ei se simte cel mai bine, dezvăluindu-ne un mediu familiar (o cafenea din urbea natală), este cea în care poeta invită iubirea la o cafea să stea de vorbă cu ea: „Stau la o cafenea,/ CAFÉ „Lux“,/ În oraşul meu natal./ Un oraş de provincie/ Cu case văruite,/ Cu străzi pavate,/ Cu lume bună…/ Cu o bârfă, două!/ Un miros de cafea amăruie/ Se împrăştie în aer,/ Îmi gâdilă nările./ Aroma cafelei/ Pluteşte în cafeneaua strâmtă,/ Mă cuprinde din toate părţile/ În mână am o carte de poezii,/ Încerc să vorbesc cu iubirea,/ Am invitat-o la o cafea…/
Am dorit întotdeauna/ S-o întreb de ce unii/ Nu pot fi statornici în jocul ei,/ În timp ce alţii rămân/ Pururi ancoraţi/ În mrejele ei, în vraja ei./ Oare o să-mi răspundă?” (La o cafea).
Un titlu foarte bun pentru un volum viitor ar fi chiar acesta: Stând de vorbă cu iubirea…
Cele aproape o duzină de proze scurte și cugetările care constituie celelalte două secțiuni ale volumului Furt de iubire întregesc universul liric în care dna profesoară Doina Pană Chira face elogiul dragostei și al primăverii, dăruindu-l cititorilor săi în chip de mărțișor literar.