gnAceia dintre voi care in trecut ați citit scurta mea istorioară despre Porcul bețiv, sunteți deja familiarizați cu isprăvile amuzante ale celor trei "Cavaleri ai dezastrelor"- fiul meu Bogdan şi tovarăşii lui , verii mei, Sorin şi Cipri, artizani ai multor întămplări haioase. Când cei trei se întâlneau, micul lor univers înconjurător suferea profunde şi traumatizante "cutremure"!
Cu mulți ani în urmă, când încă internetul nu ne cotropise viețile, iar copiii aveau un vis suprem, acela de a petrece cât mai mult timp pe afară, tatăl meu, un om inventiv şi întreprinzător, îi construise fratelui meu o maşinuță din lemn, extrem de atractivă, cu manetă de schimbarea direcției, iar cum curtea părintească e puțin în pantă, copilul se distra cu ea pe cinste. După ce a crescut, fratele meu a abandonat-o, preluînd-o mai târziu Bogdan.
Într-o vară, cei trei băieți au hotărât să transporte "bolidul" la casa mătuşii mele, mai spre centrul localității, unde băieții erau convinşi că mulți copii vor plesni de invidie văzându-i ce minunăție au! În capul lor, se credeau intr-un Ferrari al jucăriilor!


-Trebuie să ne luăm carnetul de şofer, au decretat cei trei. Aici nu mai ține fără ! Dacă ajungem cumva în şosea? Fără carnet nu mai merge !
Băieții au purces la a-şi confecționa carnetele, căci, se pare, funcționau pe principiul" să punem carul înaintea boilor"! Carnetele erau făcute după toate rigorile unora adevărate: aveau coperți cartonate, file cu datele personale, datate şi ştampilate cu o ştampilă făcută pe o gumă de şters, iar de prin reviste unde "regi" erau Swartzeneger, Van Damme şi alți musculoşi ai vremii, au decupat corpurile bine lucrate ale acestora , le-au lipit in carnete şi "poza" se încheia "apoteotic" cu căpățânile celor trei copii ! Ce mai, au muncit ceasuri întregi, dar în viziunea băieților ,erau adevărate capodopere!
Acum nu mai rămânea decât să susțină examenele, că practică, slavă cerului, făceau de ceva vreme!
Primul a susținut examenul, Sorin, "decanul" de vârstă şi "înțelepciune". Traseu fără greşală, 26 de puncte, carnet aprobat! A urmat Bogdan : traseu fără incidente, 26 de puncte, carnet aprobat!
Eheei, şi acum urma Cipri! Totul decurgea bine până ajungea el la un stâlp de electricitate, care, al naibii, era pus în calea viitorului şofer, iar el nu putea lua curba nici în ruptul capului , răsturnându-se de fiecare dată!
-Eşti "picat"! zbierau cât îi țineau plămânii ceilalți doi, şoferi cu "experiență" şi carnet de acum.
Cipri s-a străduit aşa, ore întregi, fără însă a repurta victorie asupra stâlpului! Înspre seară, când deznădejdea lui atinsese punctul maxim, iar satisfacția celorlalți doi li se putea citi lesne pe fețe, se gândeşte Cipri să mituiască comisia. Degeaba!!! Corectitudine scria pe frunțile lor!
În acest punct, Cipri învinețit de invidie, nemaiîntrezărind vreo rezolvare, recurge la un gest disperat: o sună pe mama lui, respectiv mătuşa mea, care se afla la serviciu şi nu îşi vedea capul de treabă!
-Mamă, tu ştii cât m-am chinuit să-mi fac carnetul de şofer?!! Şi ăştia doi nu vor să mi-l aprobe! Şi numa' ce bine arăt în el!!! Şi copilul începe a plânge , spre exasperarea mătuşii! Nici nu ştii ce muşchi am şi
mi-am pus capul meu din poza aia de la grădiniță...
-Băiete, nu mă zăpăci! Care poză?!!! Doar nu ai tăiat tabloul de pe perete!?!!!
-Nu, mă', mamă, poza aia în care zâmbesc, ştii tu...şi nu am dinții din față...da' în schimb am nişte muşchi!...Şi ăştia să-şi bată joc de mine şi de muşchii mei?!!! Am vrut să le dau mită 2l de țuică, dar au refuzat! Au zis că nu e de prune! Şi eu nu mai ştiu ce să fac să mă treacă examenul!
Mătuşa neînțelegând întru totul ce se întâmplă şi enervată la culme că îşi pierde timpul ei prețios, strigă de la celălalt capăt al firului , atât de tare, că aproape nu mai avea nevoie de telefon:
-Dă-mi-l pe Sorin !!!
Şi îi spune "şefului comisiei", pe cel mai categoric şi fără echivoc ton cu putință :
-Sorine, să-i aprobi carnetul fratelui tău, că altfel nu ştiu de ce sunt în stare când sosesc acasă!
În fața acestei amenințări reale, Sorin cu Bogdan cedează, şi îi aprobă carnetul lui Cipri, acesta zâmbind larg şi satisfăcut , ca şi în poză, fără trei dinți din față, ca să-l parafrazez pe Marin Sorescu!
Credeți că istoria s-a încheiat aici?! Nu!!! Ori de câte ori, Cipri făcea vreo faptă considerată reprobabilă de "tovarăşii" lui, auzea replica devenită celebră în familie şi ın cercul de prieteni:
-Taci din gură, că ți-ai luat carnetul "pe pile"!!!!
Chiar şi când a fost mire, în fața ofițerului Stării Civile, Cipri a auzit de undeva din spatele alaiului, replica strigată de o voce misterioasă:
-"Cipri , ia povesteşte-ne cum ți-ai luat carnetul !"