saxsaLa 28 decembrie 1805 s-a născut, în Rudăria (Caraş-Severin), Eftimie Murgu, filolog, filosof, lingvist, avocat, fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească şi om politic (m. 8 mai 1870).
A fost fiul lui Samu Murgu,ofiţer în armata imperială, şi Cumbria Murgu (născută Pungilă). Şi-a început studiile în comuna natală, apoi la Caransebeş, unde tatăl său s-a mutat în interes de serviciu în anul 1815. Începând cu anul 1826 Eftimie studiază la Seghedin filosofia, apoi se transeferă la Budapesta unde studiază Dreptul, pe care îl termină în anul 1830 cu rezultate foarte bune. În capitala Ungariei s-a împrietenit cu Damaschin Bojinca şi a început să colaboreze cu revista Biblioteca Românească din Buda. În 1823 un oarecare Sava Tokoly publică la Halle o broşură care neagă cu vehemenţă originea latină a românilor. Ca răspuns, Murgu şi Bojinca publică o lucrare prin care combat tezele antiromâneşti ale lui Tokoly, Murgu în limba germană şi Bojinca în latină şi româneşte.
Toate diplomele obţinute în decursul timpului au fost obţinute cu titlul de "EMINENCE". Pe lângă română, vorbea fluent latina, maghiara, germana, greaca şi slavona.

Este iniţiat în tainele francmasoneriei la Iaşi în 1834, iar apoi devine Venerabilul unei loji din capitala Moldovei.

 

În 1834 pleacă în Moldova pentru a preda filosofia la Gimnaziul de la Trei-Ierarhi din Iaşi. Anul următor gimnaziul s-a transformat în Academia Mihăileană, unde Eftimie Murgu întemeiază catedra de filosofie. Ideile pe care le-a propagat la Iaşi, atât în rândul cunoscuţilor cât şi în rândurile elevilor săi, au iscat nemulţumiri în rândurile boierimii conservatoare. Responsabil cu învăţământul moldovenesc, Gheorghe Asachi l-a denunţat pe Murgu lui Mihail Sturza pentru atitudinea revoluţionară şi legăturile cu oponenţii domnitorului. În consecinţă Murgu a fost nevoit să-şi dea demisia.

Nevoit să părăsească Iaşiul, Eftimie Murgu s-a stabilit la Bucureşti, unde intenţiona să intre la Colegiul Sfântul Sava. A trebuit să aştepte un an de zile până la numire, timp în care a trăit din avocatură şi lecţii particulare de filozofie. Motivul era că Eforia Şcoalelor din Bucureşti era preocupată de renumele de revoluţionar şi de ideile lui Murgu şi de aceea a întârzia pe cât posibil numirea sa. Printre elevii care au luat lecţii particulare de filosofie de la Eftimie Murgu s-au aflat şi Nicolae Bălcescu şi C.A. Rosetti, care vor deveni ulterior lideri de marcă ai revoluţiei din Ţara Românească.

Eftimie Murgu a fost un mare adversar al absolutismului habsburgic, lucrul dovedit în 1849 în Dieta de la Debreţin unde votează detronarea habsburgilor, fapt care va constitui unul din principalele acte de acuzare în urma cărora va fi condamnat la moarte. S-a declarat împotriva oligarhiei Bisericii Ortodoxe Sârbeşti conduse de Iosif Rajacič, dispută ce avea ca temei şi scop obţinerea dreptului ca Biserica Ortodoxă din Banat şi Transilvania să-şi desfăşoare activitatea în limba maternă.

În concepţia sa revoluţionară, Eftimie Murgu era un adept înflăcărat al ideii de republică, un neobosit luptător pentru desfiinţarea relaţiilor feudale cît şi pentru unitate naţională a românilor.

În iarna anului 1848 Eftimie Murgu era la a doua detenţie, iar la 6 februarie procesul lui se reia, el cerînd să fie dus în faţa împăratului. Astfel, datorită manifestaţiilor tineretului român din Pesta, Murgu este eliberat la 9 aprilie. După cîteva zile i se propune de către Timotei Cipariu să prezideze Adunarea de la Blaj, ”ofertă” pe care o refuză.

La 24 iunie este ales deputat simultan în circumscripţiile electorale Lugoj, Oraviţa şi Făget. Cu ocazia validărilor la şedinţa Adunării Naţionale din 6 iulie 1948 va opta pentru mandatul Lugojului. Obţine dreptul de a convoca o adunare populară la Lugoj şi la 27 iunie în deschiderea adunării este proclamat preşedinte al acesteia.

Adunarea în frunte cu Murgu a votat o moţiune care prevedea:

1. Înarmarea poporului român să se facă în timp de 6 zile pentru defensivă, apoi, după ce Statul a înarmat poporul să treacă în ofensivă.
2. Armele confiscate de Stat să fie redate poporului.
3. Eftimie Murgu să fie ales căpitan suprem al Banatului
4. Episcopii bănăţeni să fie supuşi căpitanului.
5. Să se ia în seamă şi naţionalitatea românilor.
6. Introducerea limbii române în toată administraţia din Banat.
7. Poporul depune jurământ pentru frăţietate, patrie şi pentru naţionalitate română.
8. Adunarea îl numeşte pe protopopul Petrovici din Lipova în funcţia de vicar episcopesc pentru dieceza Timişoara, iar pe protopopul Vuia pentru dieceza Vârşeţului.

În anul următor revoluţiei, Eftimie Murgu votează detronarea habsburgilor (la 13 aprilie) cât şi noua lege a naţionalităţilor care cuprindea obţinerea unor drepturi minimale pentru români, precum şi reorganizarea unei legiuni române (28 iulie). Pentru curajul avut de a vota împotriva habsburgilor este arestat la 22 august şi condamnat la moarte pentru "înaltă trădare faţă de monarhia habsburgică". Pedeapsa i se comută la patru ani de închisoare pe care-i va executa în închisoarea din Iosefstadt, din Boemia. Dupa ce iese din închisoare mai candidează o dată pentru funcţia de deputat în Dietă şi în 1861 este ales deputat de circumscripţia electorală din Moraviţa, iar în 1865 scrie ultima lucrare intitulată "Despre memorandumul Congresului Sîrbesc", activitatea fiindu-i îngrădită de faptul că închisorile l-au slăbit foarte mult. S-a stins din viaţă la Budapesta, în data de 8 mai 1870, şi a fost înmormântat în cimitirul Rerepesy. Osemintele sale au fost aduse în ţară în 1932 şi reînhumate în cimitirul de la Lugoj.

https://www.descopera.ro/istorie/14936359-adept-al-francmasoneriei-acest-avocat-si-filosof-de-prestigiu-a-marcat-profund-istoria-romanilor-a-fost-un-mare-adversar-al-absolutismului-habsburgic-fiind-inchis-de-trei-ori