În dor

Te iubesc mi-e dor de tine
Dar ce-ți pasă ție, de hăul rămas în mine
Repede te-ndepărtași de un biet ce te iubea
De acum eu cum te-oi mai vedea?

Tu, te jucai în părul meu
În ale tale brațe, am fost zeu!
Eu, în privirea ta vedeam eternul
Tu, știai că-mi ești și cerul

 

Sufletu-mi ardea ca o făclie
Când ședeai ș-ascultai a inimii-mi bătaie
Pentru mine erai a templului zâna
Pe unde pași tăi călcau era lumină

Și-a ta dulce sărutare trezi-mi-ar mii de vise
Fără ea acum, drumurile mi-s închise
În urma ei, doar un aer arid și-un suflet rămas în amuțiie
Dar ce-ți pasă ție a mea zeiță, de iubirea-mi încă vie

Eterna așteptare

Dacă mâine ar fi să mor
Am să mor cu tine-n gând, de dor
Și în acel ultim apus, am să mă tem.,
Că nici atunci n-ar fi, să ne vedem.

Dacă mâine ar fi să mor să ști că n-am putut
Să uit... gustul acelui ultim sărut,
Nu am putut să uit ploaia ce avea să vină
Peste suflet o viață-n-treagă, îmi fulgeră și tună

Și dacă ar fi să mor să ști că te-am iubit mereu
Pe ascuns, ești și ai fost îngerul meu.
Cu tine-n gând nici o dimineață în uitare
Deși a ta iubire, demult trecută-i în depărtare.

Trupul meu ar sta în așteptare, o eternitate,
Ca în povești cu mâinile pe piept, încrucișate
Ar aștepta la viață să-l aduci cu-n sărut din iubire pură
Însă... focu-ți este stins, șansa-mi este nulă

Spre lumină

Din întuneric încă încerc să ies
Să las în spate eternul adânc
Să las în spate doi ochi secați
Și-un suflet în mări de lacrimi înecat

Înot, înot, spre lumină, spre al tău chip
Spre speranța de o iertare, inimă ruptă.
Prea departe acum de al meu țărm
Înot spre tine, speranța-mi încă vie..

Spune-mi ceva iubito........
Ești fericită în lumea găsită...
Ai întâlnit iubirea pierdută...
Oare ai vindecat inima frântă subito.....

Mă îndrăgostesc.. doar din amintirea ta
Și înnebunesc doar când mă gândesc..
La al tău zâmbet furat din rai, ale tale buze de înger..
Înmuiate în parfum de trandafir.......

Spune, hai spune-mi iubito........
Ești fericită în lumea găsită...
Ai întâlnit iubirea pierdută...
Oare ai vindecat inima frântă subito....

Din întunericul ce-mi ardea în suflet
Tu ai văzut lumina în mine ascunsă
Ea rătăcea în trecut și-n cicatricii, multe..
Doar o rază acum., căci fără tine nu-i Soare

Spune-mi ce iubito.....
Ești fericită în lumea găsită...
Ai întâlnit iubirea pierdută...
Oare ai vindecat inima frântă subito....

Bătrânul Mircea
1355-1418

De 600 de ani , în veșnică odihnă
La Cozia, lângă un râu cu apă lină
Șade al nostru Mircea , ce-l bătrân
Mândru foc că a fost Român

Însă de ai lui nepoți, urmași e mândru ba
Căci toată a lui strădanie, au dat-o pe degeaba.
Lung se uită după a lui străjeri, demult, plecați
Peste hotare, uitând de a lor părinți

Bătrâni săraci, uitați în paragină de azile
Cine să mai lupte pentru un popor ce numără avut-n zile?
Feciorii buni de luptă, mor pe câmpurile străine
Împinși de lipsuri, de sfânta pâine

Pe meleagurile lui, n-a rămas decât hoție
O mână de neghiobi, ce formează o coaliție
Căutând să vândă tot, fără onoare
Călcând peste un popor, rămas fără apărare

Cu ochii în lacrimi, bătrânul Mircea
Stă, pe suflet cu o povară grea
Sperând că într-o zi poporul se va trezi
Ai lui nepoți vor învăța, vor ști, că țara nu e ușor a o domni....