Valerian StanFără El viața noastră este fără sens, toate alergările și zbuciumul nostru sunt deșărtăciune și vânare de vânt. La mulți ani întru Hristos!

Pagina oficială a SRI are o secțiune intitulată „Cum lucrăm”. Ca să vezi eufemism... Alo, băieți, „Cum lucrăm” sau Cum vă lucrăm”?

D-nii Dragnea și Tăriceanu ne duc de vreo jumătate de an cu vorba că vor declasifica negreșit  protocoalele dintre SRI și Justiție. Așa că după atâta amar de vreme se pune de la sine întrebarea: Dacă tot ziceți că vă sabotează prezidentul sas, de ce, domnilor, nu le anulați prin ordonanță de urgență? Pentru că e deja de ani mulți o maximă urgență ca Justiția să nu-și mai bată joc de  români inclusiv prin înțelegeri secrete cu fiii Securității codoașe? Apropo, e bine de știut că asemenea aranjamente nemernice există (dar grangurii zilei tac) nu doar în materie penală, vizând așa zisa combatere a corupției la nivel înalt – ci și în materie civilă, de contencios administrativ etc, afectând cel mai probabil sute de mii de justițiabili.

 

La sfârșitul Primului Război Modial istoria a fost cu frații noștri unguri pe cât de dreaptă pe atât de cinică și ironică, Tratatul de la Trianon semnându-se la Versailles.

Dacă aș reuși să disprețuiesc deopotrivă plăcerea și durerea, aș deveni sfânt. Aș  putea să țin patimile în frâu și, drept urmare, n-aș mai păcătui. Cât de simplu e! Și totuși cât de complicat pentru un om atât de slab și păcătos... Dar nici vorbă să-mi pierd nădejdea că prin mila și harul lui Dumnezeu mă voi mântui și voi deveni, după nemincinoasa sa făgăduință, asemeni Lui.

România republicană, reprezentată cu demnitate și viziune în lume: “Decât să sug p... la mai mulți licurici mici, mai bine i-o sug unui licurici mare” (26 mai anul Domnului 2005).

Chestiunea legalizării prostituției a fost îngropată definitiv în urmă cu mai bine de 15 ani. A contat în mare măsură opoziția Bisericii Ordodoxe. Nu sunt un susținător necondiționat al legalizării prostituției. Recunosc de asemenea că argumentele teologice împotrivă sunt solide și de luat în seamă într-o societate precum a noastră. În același timp găsesc însă absolut regretabil că de peste 15 ani toată lumea s-a sustras oricărei responsabilități față de această problemă. Că a facut-o statul nu mă mir; m-aș fi mirat să n-o facă. Dar și Biserica? Cele mai multe femei ajung în situația la care mă refer din cauza lipsurilor dramatice în care trăiesc. Biserica, spre cinstea ei, a dezvoltat după 1989 un impresionant sistem de asistență socială și filantropică. O câtime din acest efort – nu doar material, dar și spiritual și duhovnicesc – n-ar merita, oare, îndreptat și în direcția aceasta? Sunt poate mii de tinere pe centurile marilor orașe. N-ar fi, oare, o minune să vedem odată un preot, sau poate chiar un ierarh al Bisericii noastre, stând de vorbă și cu ele? Sfântul Nicolae ne e poate cel mai drag prin fapta de binefacere îndreptată către cele trei surori, pe care tatăl lor, din cauza sărăciei, dorea să le facă prostituate. El le-a dăruit o sumă însemnată de bani și le-a ferit astfel de căderea în desfrânare. Oare nu este acesta un model de sfințenie ce se cere urmat?

Am intrat în anul în care se fac trei decenii de când ministrul Apărării, generalul Milea (urmat de comandanții de mari unități și unități din importante garnizoane) a scos Armata în stradă împotriva propriului popor; deși, voi repeta fără să obosesc, prin Constituție și prin Legea apărării 14/1972, Armata nu avea asemenea misiuni. Cu toate acestea Parchetul militar n-a trimis nici până azi pe cineva în judecată (nici măcar în mandatul mult lăudatului pe mai nimic Dan Voinea). Așa că să nu se mire nimeni dacă mâine, poimâne vom vedea răsărind ici, colo câte-o statuie a generalilor cu grave vinovății. Mai ales că un bulevard bucureștean cvasi-central poartă demult numele generalului Milea (o porcărie cu care deja am început să tulbur liniștea Primăriei locului și chiar și a Justiției protocolar-clasificate.