coriniIa m-am născut și eu la o margine de sat, de mă urc pe prispa casei și privesc in valea adâncă,văd și-aud cum Prutul trece prea grăbit și tot aruncă apa între două palme, glas frumos din el ridică despre multe idealuri, si vorbește ne-ncetat despre anii săi trecuți, lunca sa și despre sat, despre oameni , despre dealuri... La o margine de sat cum vă spusei m-am născut, satul meu ca din povești, cine oare nu-l cunoaște se numește Antonești,
Avem drum ce leagă sate: Leca, Antonești, Toceni, ulicioare delicate ce cobor din porți spre drum, fiecare când pornește, mă refer la copilași, dimineața când se scoală își iau ceaiul și ghiozdanul, și-apoi toți merg către scoală, unde îi așteaptă ea ... colo în mijloc de sat. Are satul meu și baruri unde aleargă copilașii ce tot duc leuți de-acasă pentru dulciuri și-alte daruri. Ce frumos! De lângă școală poți vedea cu ochiu-ndată, are satul pus în palmă colo-n vale și o baltă, apa cu strigăt din noi ce-o adună după ploi, fauna ei minunată e a ochilor lumină, dar se-ntâmplă câte-o dată, câte-un suflet blestemat să dea foc să ardă balta, cică...o-nnoiesc, e cam ciudat!
Satul, de bună măsură, are ”Casă de Cultură” și alături ca-ntr-o ie stă cumătra ”Primărie”. Ce-i la deal și ce-i la vale? Satul meu are o cale doar de-a merge în genunchi, cu juma strad'-asfaltată, alte drumuri și cărări îmbrăcate-s în noroi, după ploi. Neajunsuri...

Duce lumea-n lumea mare și se-ntorce înapoi, doar cu gândul, copilăria... Anii trec și avuția ne-ncălzește buzunarul nu-ndulcește ea amarul, cred, în fiecare suflet ca un clopot plânge glasul, o fi bine prin străini, dar străin ești la tot pasul...Satul are și oameni buni, foarte buni și-s gospodari, e mândrie pentru sat fără ei la sigur satul s-ar fi stins cu-adevărat! Si mai sunt părinți ce plâng lângă porțile uitate, ce-și așteaptă copilașii să vină din străinătate... Trist când satu-mbătrânește, dar ceva pare-am uitat, n-am greșit și n-am uitat, mai spre mijloc colo-n sat bâzâie o albinuță, ba-s mai multe într-o curte unde e o grădiniță. Locul unde cresc vlăstare și se-nalță către floare, generația frumoasă, care...crește, crește, crește cu ea satu'-ntinerește!
După...învățătorii, profesorii îi iau de mână dându-le învățătură, carte multă și lumină. Fiecare ia ce poate și își duce mai departe viața și destinul său, ăsta este satul meu, sat frumos ca din povești, botezat e ANTONEȘTI cu parfum de trandafir din raionul Cantemir, fost cândva raionul Leova din Republica Moldova.