ecreatorTremuratul neîncetat al fratelui de lângă el se amestecă cu izbiturile nemiloase ale mării îndârjite și flămânde, care-și cere tributul pentru călătoria clandestină. Dar de data asta n-o să iasă cum vrea ea. Ține-te bine, frate, ține-te bine de barcă și de viață.
Îl cheamă Rashid și are trei ani de când fuge. Sau patru? La cei aproape douăzeci de ani ai lui, cuvinte precum conflicte armate, stare de război, atacuri asupra taberelor de refugiați, răzbunarea rebelilor, au fost pâinea lui cea de toate zilele. Dacă n-ar fi fost războiul, ar fi avut o adolescență fericită acolo, în mijlocul la nimic, fără garduri care să pună limite, fără cer cu nori de praf de pușcă, și ar fi putut să meargă cu voioșie după apa care-i domina visele noapte de noapte. Lichidul ăla de culoare ușor roșiatică pe care fuseseră învățați să-l folosească cu cumpătare îl obseda așa de mult încât marea sa dorință era să trăiască în apropierea lui. Dacă n-ar fi fost cruzimea și înșelăciunea anumitor persoane cu țeluri sumbre, ar fi crescut fericit având grijă de mândria familiei, două capre slăbănoage dar frumoase, și ar fi avut copii cu Maliqa, fata cu cei mai negri și frumoși ochi din tot cătunul. Dar blestematul de război i-a răpit tatăl, ale cărui rămășițe nu va ști niciodată unde zac, și i l-a luat și pe fratele cel mare, pe care l-au transformat într-un copil soldat fără rădăcini și fără milă. Rashid era deja un adolescent matur și călit, și a hotărât să-și ducă mama, sfâșiată de duerere și navigând într-o continuă stare de agonie, departe, cât mai departe de o lume gri plină de cântece funebre cu formă de bombe, împușcături, strigăte jalnice și plânsete dureroase.


Drumul n-a fost ușor, dimpotrivă. Au trecut clandestin atâtea granițe după ce plătea tot ce câștiga de pe urma diverselor munci realizate, au trăit pitiți în marea majoritate a timpului, au mâncat pe apucate și au dormit cu rândul, și toate astea l-au făcut de mai multe ori să fie pe punctul de a abandona. Mai ales atunci când marele deșert i-a răpit și ultimul lucru care-i mai rămăsese pe lume: pe buna lui mamă. N-a putut să învingă atâtea obstacole, deși a luptat ca o leoaică împotriva extenuării fizice și mai ales împotriva lipsei de apă. Rashid și-a continuat drumul cu inima făcută zdrențe și, după multe luni de umilințe, capcane și răutăți, iată-l în barca aia șubredă, foarte aproape de ultima graniță înainte de a ajunge într-o țară cu cer albastru și izvoare de apă cristalină. Departe rămân amintirile copilăriei, ale foametei și somnului tresărit, departe rămân Maliqa și caprele vândute pe puținii bani care i-au ajutat să pornească la drum.
Ține-te bine, frate, ține-te bine de barcă și de viață. Iată-l înconjurat de leitmotivul vieții lui. Numai că el mereu visa ape limpezi și docile, și acum dă de o mare mânioasă, înlănțuită într-un dans ciudat. Noaptea, el și toți frații înghesuiți pe fundul acelei bărci care parcă e de jucărie, se amestecă într-o singură culoare, cea a disperării și a fricii duse la extrem. Lipsa mâncării și puținele guri de apă care le revin din când în când i-au lăsat fără putere. Sunt multe zile și nopți la derivă, în ghearele unui destin care i se arată crud de când se știe. Tremuratul exagerat al fratelui care continuă să se țină cu putere de marginea bărcii îl face să se gândească pentru câteva clipe că poate asta nu e lumea lui. Că poate ultima graniță pe care o mai are de trecut – tot clandestin, oare? – îl va duce la un cer fără nori unde n-o să aibă nevoie de mâncare, nici de apă, și unde pacea o să-i fie religie pentru totdeauna.
Un val uriaș îl trimite înapoi la tragica realitate pe care n-o vrea și se roagă în același timp la toți dumnezeii știuți și neștiuți, în vreme ce dârdâitul fratelui de lângă el dispare lăsând un gol enorm pe care niciodată nu-l va putea umple. Destine fără nume care se contopesc cu întunericul.
Îl cheamă Rashid și este unul din puținii care au pus piciorul pe pământ în noaptea aia. A ajuns în țara cu cer albastru și ape cristaline și va începe o nouă luptă cu viața, într-un oraș care n-are nimic de-a face cu locul unde s-a născut, dar care adăpostește toate visele și speranțele lui.