coperta 1 Daniel LucaVolumul Teritoriu Ocupat, se bucură de untext de prezentare generoasă a autorului, sub semnul unui titlu aproape sibilinic: Daniel Luca și adevărata recluziune a tăcerii-deci izolare, schimnicie înțeleasă ca pedeapsă, poate tăcerea înțeleasă într-o culpă interiorizată? Până să ajungem la textele poetice, Romeo Roșiianu ne trimite la ideea de tăcere rău prevestitoare. Editorul își propune să-l prezinte pe autor în cuprinsul unui univers “ solitar” , “într-o aparență de introvertire” în dăltuirea unei „ tăceri pietrificate”. O perspectivă psihologizantă aplicată entității poet-creație.
Florin Dochia, într-un paragraf consistent așezat pe coperta a IV-a, sesizează și atrage atenția asupra “spiritului oriental” din poemele minimaliste ale lui Daniel Luca, asupra ambiguității cu care “poetul se strecoară pe cărările suprarealismului”.
Ca lector, la rândul meu, propun să mergem pe firul prezumtiv al suprarealismului, cu observația că în configurația literaturii de limbă română, curentul respectiv are o reprezentare sporadică și cu întreruperi extinse pe decenii de constrângerile ideologice ale preceptelor comuniste(În 1948, Grupul Suprarealist Român este dizolvat).

În Occident, suprarealismul s-a manifestat și s-a statornicit prin experimente care de care mai ingenioase. Inevitabil, când ne raportăm la suprarealism, ne îndreptăm către artele plastice, îndeosebi pictura. Salvador Dali punctează suprarealismul ca o. posibilitate cognitivă spontană, irațională, prin analogii și interpretări delirante. Suprarealismul face casă bună cu onirismul, prezent în anii 70 în literatura română.Poetul Leonid Dimov și prozatorul Dumitru Țepeneag -ambii maeștri și animatori ai non conformismului, sunt prigoniți cu patimă de securitate și partidul comunist, într-o vreme în care iluștri scriitori făcuseră pactul cu realismul socialist. Această acoladă istorist didactică am făcut-o în beneficiul tinerilor literați, îndeosebi debutanți. Creatorii literari au îndatorirea să știe fizionomia literară a limbii române, în toate componentele ei. Altminteri cum să propun o lectură și o interpretare calificată a unei exprimări de tipul, citez din volum:
Mă plimb cu rolele prin părul tău/ Un fir nervos/ Mă strânge de gât(Role).
Vorbeam de analogie delirantă, care nu se supune, din voință auctorială, constrângerilor de logică normativă a creației. Avem în schimb imaginea polisemantică, ea clamează în felul său. Ensor, cu ale sale schelete îmbrăcate de carnaval, Dali, cu ale sale chipuri ludice ale răului, eros și thanatos într-o însoțire vinovată, pasiunea violentă cu ale sale drapări duioase.
Această digresiune provocată de dragul unor poeme minimaliste, caligrafii vinovate ale iubirii, imagini demoniace, ademenitoare și distrugătoare. Inflexiunile orientale se întrezăresc în imaginile luxuriante ale devenirii vegetale, din himere și confuzii.
În rest îndemn la bravura lecturii și înfruntarea stării de perplexitate.