cop buna 1 Alina cristianAșa cum, de altfel, mărturisește, în volumul de versuri Te iubesc, dar nu rămân cu tine (Editura Ecreator, colecția Debut, Baia Mare, 2018), Alina Narcisa Cristian este o carte deschisă („M-ai deschis ca pe o carte nouă și te-ai pus pe studiat”).
Pentru că în spatele reflecțiilor, a despicării firului în patru, este vorba de suflet. Unul exhibat, sincer, ce se dăruie la maxim, fără a aștepta un răspuns; iar dacă totuși primește vreunul, acesta face parte din sfera firescului, a normalului.
În prim plan este iubirea, a celuilalt, a părinților, de neam și țară (Culori respirate) și a lui Dumnezeu.
Omul este copil atât timp cât are părinți, vârsta neînsemnând nimic din acest punct de vedere („M-am trezit iar cu gândul la tine, mamă, și mi-am amintit / că cineva îmi spunea că «ești copil doar atâta vreme cât ai părinți pe pământ»”).
Pierderea ambilor părinți atrage după sine neîncrederea în forțele proprii, în semeni, degringolada. Rolul salvator îi revine amintirii, cu ajutorul căreia iubirea va învinge moartea („În dor de noi azi, tată”; „În inima mea a rămas gol locul tău, Tată / Tatuat în cruci de lemn plânse cu lacrimi de lumânări și / iarbă”).


Pe de altă parte, așa cum reiese și din titlul volumului, nu este vorba aici, din punct de vedere al relației bărbat-femeie, de o împlinire, ci mai degrabă de trăire și recunoaștere a iubirii, indiferent de piedici („Când ți-ai făcut bagajul în inima mea primăvara își făcea / inventarul anilor trăiți cu și fără tine”; „Pe pânza timpului se așterneau în culori anotimpurile / iubirii noastre cu penelul ținut în mâna stânga a / destinului”).
Iubirea este un joc de noroc, la ruletă, omul nefiind decât un actor pe scena vieții („Viața juca ruletă cu dragostea noastră iar tu îi țineai isonul...”).
Natura face legătura de iubire între om și divinitate („Din ploi de lacrimi în rugăciuni Dumnezeu a plămădit / glas păsărilor să mângâie zbor frânt / în cerul sufletelor/ noastre”), lumina interioară fiind un semn de la Dumnezeu („LUMINA vine din noi doar prin DUMNEZEU”).
Autoarea manifestă câteodată tendința de a nu pune punct la momentul potrivit (de pildă, în poemele Locuiești în inima mea, Însingurarea cuvintelor, Ploi de tăceri..., Amprente pe ceașca de cafea) și chiar dacă se află într-o etapă a căutărilor, este evidentă forța scrisului său, recunoscută și prin premiul pentru volum de debut la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, 27-29 septembrie 2018.