Se prefăceau că seamănă fulgi mari, mătăsoși și purificatori, aruncau în joacă steluțe argintii din priviri și din cuvinte, precum două prietene de nedespărțit se comportau, nici n-ai fi zis că una-i româncă și alta unguroaică. Se întâmpla ieri, când pe meleagurile maramureșene prin care hălăduiam cu un microbuz să ne întâlnim cu istoria se așternuse deja o plapumă albă, nu prea groasă și chiar peticită ici-colo cu semețiile unor brazi ori cu tentativele de semeție ale siluetelor câtorva nebrazi. Se așezase așadar în calea noastră o pânză de omăt subțire, dar suficient de convingătoare ca să credem că este vreme de iarnă, că este chiar decembrie acesta în care eCreator(Romeo Ioan Roșiianu, Baia Mare) a organizat, sub genericul ,,Maramureșul și unirea minorităților" o suită de întâlniri nemaipomenite. Înspre o asemenea întâlnire mergând, cele două femei din fața mea se purtau de parcă ar fi vrut să așeze covoare de puritate înspre Ruscova, comuna în care peste cinci mii de ucraineni învârt roata propriei identități cu demnitate, dârzenie și optimism, cu respect pentru trecut și cu încredere în viitor.

Stăteau una lângă alta cum am spus, atât de aproape încât n-ar mai fi încăput între ele decât o dungă părelnică de prețuire ca o graniță ce nu desparte ci unește, ca o bucurie măruntă care se insinuează unde nu ai crede că se poate strecura nu cu altă menire ci doar pentru a se face mare-mare. Totuși, apoi, ajunși la Ruscova, celor două li s-au alăturat înfiripându-se între ele o a treia, cu seninul și firescul cu care firicelul unui izvoraș se alătură unei curgeri mai ample, pentru a-și continua destinul ca o singură apă.
O româncă din Iași, Daniela Guzu, o unguroaică din Târnăveni, Maria Nagy, și o ucraineancă din Ruscova Maramureșului, Mihaela Miculaiciuc zâmbesc istoriei la Ruscova în acest decembrie sărbătoresc, unificator și împăciuitor, ca o Românie, o Ucraină și o Ungarie înțelegătoare și iubitoare, de parcă ar fi gemene crescute și educate în armonie și bună înțelegere, deși nici măcar nu sunt surori.