ecreatorTe Chemam Parinte

Care Umpli pustiul singuratatii noastre
Care Trimiti glasul care sa ne-ajute sa iesim
Din necazurile noastre .
Stim ca Esti Dumnezeul Vietii
Pe care unii L-am Gasit si Gustat
Si am simtit cat de Bun este !
Si precum in racoarea serii Dumnezeu il cauta pe Adam
Ne cauta si pe noi in clipele de trecere pamanteasca
Indrumand cu intelepciune pasii nostrii
Spre Pasii TAI in viata noastra.


Si Te asteptam in gradina raiului inimilor noastre
Sau in pustiul in care ne gasim
Sau abisurile unde suntem tintuiti
ca niste prizonieri in adancuri
te cautam Parinte dupa puterea si priceperea noastra
si te rugam sa FACI sa infloreasca din nou
gradina raiului
pe care TU ai Asezat-o in inimile noastre ,
te chemam Parinte si Te rugam sa ne Ajuti
sa iesim din pustiul cel mare care ne-nconjoara
de vanturile pustiitoare si secetoase
ce sufla spre viata noastra si in inimile noastre
Ajuta-ne sa trecem si pe noi prin marea involburata
ca odinioara pe Poporul Tau ales
Te Chemam Parinte si Te rugam sa ne Ajuti
Sa trecem prin pustiul care se deschide
De atatea ori inaintea noastra
Prin pustiul singuratatii
Acolo unde nimeni si nimic nu ne poate ajuta
Acolo nu se aude glas de om desi suntem in tumultul vietii
Acolo unde hotarele singuratatii
Incearca sa ne faca prizonieri
Iar poverile cele grele ale mahnirilor si intristarilor
hainele sufletesti cele grele ale durerilor de nedescris...ne apasa
Acolo unde degetul omului nu poate sa ajunga
Acolo unde doar Degetul tau plin de putere si de viata datator
Poate sa ne atinga,sa ne revigoreze,sa ne ridice
Si sa ne scoata din trairile grele
Pe care numai TU le poti intelege
Si pe care numai TU Parinte
Cu puterea Dumnezeirii tale
Si cu lucrarea puterilor Tale ceresti
Numai Tu Doamne ne poti Ajutasi Ridica.
Te Chemam Parinte
in gradina inimilor noastre
pradata de persoanele odinioara dragi noua
incercand sa distruga izvorul Vietii
pe care Tu le-ai Asezat in ea
Te Chemam Parinte
Si asteptam Pasul tau sa-l auzim
In racoarea serii ...
Ca totul sa infloreasca !
Te Rugam Parinte
Care ai Trimis la noi
Poarta Vietii,Domnul Nostru Isus Hristos
Sa ne ierti daca Ti-am gresit...
Ca ne-am ascuns in pustietatea singuratatii noastre...
Te Rugam sa ne Chemi inapoi
Sa auzim Glasul Tau
Sa ne Scoti din
Caderile , sangerarile si strivirile inimilor noastre
Atinge-ne usor
Zideste-ne la loc
Inimile noastre,casele noastre si munca noastra
Sa ne bucuram de ce avem si ce suntem
Sa gustam din bunatatea ta
Sa vedem frumusetea Lucrurilor tale
Sa te Preamarim in toate zilele vietii noastre
Ca Domn si Dumnezeu al nostru
I-ti Multumum Tata,I-ti Multumim Isuse
I-ti Multumum o Maica Preacurata
Amin,Amin Amin

Fragment din Cateheza Parintelui Irineu Barle-Manastirea Prilop Maramures noiembrie 2018

 

Centenar de 100 -200 - 300 de ani !

Pragul inimilor noastre de pasnici schwabi din Baden Wurttenberg satui de razboaiele franco germane ne-au purtat prin 1712 cu ce incapea intr-un car in Transilvania pustiita de rascoalele antihabsburgice ale principelui Rakoczi. Cu Dumnezeu langa noi si cu noi ,Ne-a ajutat si Ne-a ridicat pentru ca e Dumnezeul Vietii !
Multumim tie Principate Transilvania tara primitoare de schwabi saraci !
Pentru cele cateva iugare de pamant
Pentru casele si acoperisul cel sfant.
Ca ne-ai primit in liniste si belsug,
A noastra limba n-am uitat-o
A voastra limba am invatat-o
Numele ni le-ati amestecat
Dar obiceiurile ni le-am pastrat !
Ale voastre revolutii ne-au insangerat si neamul nostru
a ramas aici ...
Multumim tie Romanie , noua tara primitoare de schwabi harnici si gospodari !
Ca ne-ai lasat in liniste si trai bun
Ograda noastra s-ambelsugat
A noastra limba am pastrat-o
A voastra limba am invatat-o
Ale voastre razboaie erau si ale noastre
Sangele varsat era si pentru neamul nostru ...

Norii bolsevici ne-au rapit familii intregi
Dar precum saracul IOV
Ne indreptam privirile spre cer...
Si-L chemam pe Parintele nostru...
Si pe Maica noastra...
Si precum Profetul Isaia graia
Oare femeia uita pe pruncul ei si de rodul pantecelui ei n-are ea mila?
Chiar cand ea il va uita, Eu nu te voi uita pe tine.
Si am ramas putini,dar am ramas...
Si a venit si socialismul post bolsevic
Nu stim daca sa multumim sau nu ...
Daca a fost napasta sau Iconomie...
Chiar daca ne-au luat pamantul
In dar primitu-lam luatu-lau tot in dar...
Ne-a scolarizat copiii
Ne-au bagat in servici barbatii
Tara am cladit-o
Inainte am impins-o...
Si chiar de multi au plecat acasa
Si inainte si dupa acel 89 de foc
Spre chemarea gliei stramosesti
Sufletul aici le-au lasat
Pe care noi o pastram cu a sfinteniei musai...
Eminescu e Goethe al nostru ...
Scrisorile lui sunt si ale noastre...
Stim si noi ca
Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.

In aceasta pelegrina lume
Sper ca si noi schwabii am gasit
Acele momente de pace si liniste
Pe care cu totii le cautam
Dar doar cativa o gasesc vreodata...

Un schwab maghiarizat vorbitor de limba romana