nina lavric1. Femeie

Senină, dulce, mai semeață
Ridică-ți fruntea tu,
Spre soare o înalță!
Culoarea cerului
Din ochi îți izvorăște
Ești cea mai zână
Ori
Cea mai poveste!..

Desăvârșiri de gând în desfătare,
Cât ești de falnică
Și binevoitoare,


Copilă, tu--
Femeie născătoare,
Pornită din sămânța
Dragostei sub soare!

Sunt ochiul tău
De pace sclipitoare
În deșteptarea zilei
Astea, mare !

 

2.

*****

Ce mult eu ador dimineața
Când roua îmi mângâie fața
Cu raze de clipe senine,
Venite ușor înspre mine!

Din leagăn sărut dimineața,
Prin raze ghicească-mi ea fața,
Izvorul din zări de lumină
E soarele viu pentru mine!

Ah, cum eu cuprind dimineața
Cu brațele-mi calde cât viața,
Aromă de vise senine
Mă cheamă, mă -nalță pe mine!

Să cadă,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Prin dorul- văpăi,

Printre haotice,
Nostime căi
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n scântei !

 

 

3

*****

Ai privit vreodată-n apă
Să-i găsești vreo tăinuire
Cursului ce vrea să sape
Profunzimea-i în menire?

Ori cuprinsu-te-au fiorii
În cârcei de vălurele,
Prin simțirile vederii
Prins-ai vraja ta cu ele?

Liniștiri în unduire,
Deslușit-ai al lor glas,
Prin noianul de iubire,
Tu, fidel ei ai rămas?

Sau: găsitu-te-ai pe tine
Prin splendoarea de culori,
Ca să dai nuanță vie
Fericirii alt decor ?!

 

4.

*****

Unde să mă duc, să mă tot duc?
Tremură clepsidre, foc e al meu gând.

Cum să-mi potolesc inima mea?
Roșie e zarea, rece a mea stea.

Cine să m-ajute ar putea ?
Ceru-i prins de mare, eu sunt singurea.

Și alerg ... niciunde, încotro s-apuc?
Nimeni nu-mi răspunde și ecou-i mut!

Caut constelația visurilor mele,
Unde e cea stație, de greu să mă spele?

 

5

Să semănăm iubire

 

Atâta cât voi mai rămâne
Eu voi așterne-n în calea ta
Un cer cu stele din lumină,
Pe geana-ți dulce-oi murmura

Și am s-aștern de nea cuminte
Troienele din dalbe flori,
Să te găsească, să te-alinte
Cei mai plăpânzi, frumoși fiori.

Să mi te-ntrezăreasc-o zare
Prinsă de farmec în visări
Și să rodească-n alinare
Boboci de dor în așteptări.

De ochiul soarelui aș prinde
Viori pe-aripi de -nălțare,
Să semănăm iubirea-n cântec
Acestei clipe născătoare.

 

6.

*****

Se năștea o stea în seară,
Întrebai, nu este-a mea?
Inima-mi se-mbujorară,
Bolta toată cuprindea!

O chemai mai în aproape
Să mai stăm la sfat în două,
Ea se aprindea mai toată
Până-n zorile cu rouă!

O vedeam cum tremura,
Căuta Calea Lactee,
Iară eu -- lumina mea
Prin luceferi să mai steie!

 

 

7.

 

Rădea seninul cu rouă
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despică în două
Un orizont răvășit.

Noaptea năștea dimineață
Cu-alura scăldată-n crâmpei,
Steaua căta dulcea șoaptă
Într-o scorbură de tei.

Dorința m-apasă nebună,
Tăcerea din mine zbura:
Ah, viață, robul din mine
Oglindă prin tine se vrea !

 

 

8.

 

Sunt Eu

Sunt omul
Plin de suferință,
Sunt soarta
Plină de noroc!

Sunt vagabondul,
Căutând credință
În Domnul
Cu renaștere de foc!

Sunt rob
Cu dăruire sfântă:
Pământ și soare,
Apă-n ocean!

Sunt eu așa,
O adiere blândă
Cerescului
Prea pământesc toiag !

 

 

9.

 

Dă-mi mâna
Și: hai să descoperim,
Noi orizonturi în căutare!
Prin mine,
Prin tine
Să altoim
Senina,
Dulcea visare.

Oprește-ți privirea-n popas,
Pe aripi
De revărsare
Și dorul tău
Bucură-se,
Cu adevărat,
De această clipă
În desfătare!

 

 

10.

Povestea iubirii

Dintr-o joacă de iubire,
Să renaștem fericire:
Eu un înger , tu--un domn;
Sfânt e numele de om !

Peste lună, printr-un soare
Să ne aruncăm în mare,
Să așternem căpătâi
Sfântei dragoste de-ntâi!

Cu cea fost și cu ce este
Să ne facem o poveste:
Tu-- stăpânul vieții mele,
Eu-- regina vieții tale!

Din ce suntem și vom naște,
Vom simți spre a cunoaște:
Ce-i o viață pentru noi
Și o iubire pentru doi?!

Iar din drag și dor de tine
Vom avea dar de lumină,
De la Domnul ce iubește
Și un Înger ce păzește.

Și: ce-a fost și ce mai este
Va rămâne o poveste,
De-ar sfinți această lume
Cu-al meu nume, cu-al tău nume !

 

11

Robii iubirii

 

Bărbatul,
se știe,
în casă e domn
pentru soție !
Și domnul, că-i domn,
totuna e rob
pentru a sa soție !

Soția înger e
pentru bărbatul
în cununie
Și roabă
domniei sale,
se știe!

Înger de ești
ori
Domn de domnie
Totuna ești rob
al dragostei
pe vecie !

 

 

12.

Tu ești zeu

Căutai în ziua albă o lumină,
O lumină albă, precum Dumnezeu...
Și găsii cuvintele ce sună:
Inimă de templu-i visul tău!

Nu căta , tu , suflete în lume,
Nu-i și nu va fi vreodată,
Dacă nu ai încerca, robite,
Poarta să deschizi printre palate!

 

Tu ești cel, ce naște-vei făclie,
Tu ești cel ce sfinte chipul tău,
Tu ești raza albă și senină,
Tu ești om! Ești pentru tine zeu !

 

 

13

Cine-a zis dorului dor

Cine-a zis dorului dor,
Nu a fost un om nerod,
A trăit a sa ființă
Bucurii și suferință.

Cine-a zis doru-i iubire,
Aduna în zămislire
Și în ziuă, și în noapte
Dulce șoapte, mândre fapte.

Cine zis-a dorul e greu,
Nu a fost un nătărău,
Închega urme pe mare
Dintr-o lună și un soare.

Cine a spus doru-i amor
Nu i-a fost deloc ușor
Să învețe a iubi,
Dorul lui a-l plămădi.

De-a zis dor, de-a zis iubire
Se gândea la fericire!
Cine-a zis că doru-i mut,
A fost om nepriceput !

 

 

14.

Ce e dragostea

Ce e dragostea de viață?
Sunt copii, soțul, soața!

Ce e dragostea de țară?
Ne sunt frații, tata, mama!..

Ce e dragoste de-ntâi?
Sunt fiorii inimii!

Ce e dragostea din mine?
E lumină, dor de tine!

Ce e dragoste de dor?
Dăruire de amor !

Ce e dragostea în tină?
Când te iubești numai pe tine !

 

 

15.

Toate se duc...

E-hei!
Tremură aroma de tei
În ochii cuprinși
De scântei.
Inima-n mreji
De văpăi
Cată seninul
Din ei.

Popasul sub șoapte de nuc...
Toate se duc,
Da, se duc!
Iubire
Țesută prin noi
Tu pleci,
Nu mai vii
Înapoi!

 

 

16

 

Ea,iubirea..

La lumina lămpii sfinte
Eu chemam iubirea noastră,
Lampa slobozea suspine,
Mă priveau florile-n glastră.

La lumina lămpii blânde
Așteptam iubirea noastră,
Tremurau în val de unde
Toate florile albastre.

La lumina lămpii surde
Cuprindeam iubirea noastră,
Ploaia o făcea să plângă
Prin lucirile de astre.

La lumina lămpii pale
Tăinuiam iubire amară,
Unde-i dorul să m-audă,
Unde-s florile de-afară?

În lumina lunii clare
Oglindea iubirea mare,
Prin ecourile sale
Renășteam iubire iară !

 

 

17.

 

Colindam cărări de vise,
Înălbeam cu fiecare zi,
Te pierdeam prin orizonturi triste,
Ne-ntâlneam abia în zori de zi.

Se stingea iubirea licărindă,
Se vedea închisă viața-n joc,
Înotam iar plin de suferință,
Mai speram o clipă de noroc.

Te strigam în doruri nerăspunse,
Cuprindeam tristețea-n chipu-i mut,
Mă găseam prin lacrime răpuse,
Renășteam un dor de început.

Se îndepărta tăcerea-n noapte,
Oboseam în căutări târzii,
Adormeam pe margine de șoaptă
Și pluteam prin dorurile vii...

 

 

18

*****

Cum să pun doru-n cuvinte
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor
Dac-a fost prea călător!?

Cum să spun dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?
Cum să spun mi-e dor de viață,
Dacă n-a fost decât piață?

Cum să spun : mi-e dor de tine
Dacă n-ai fost lângă mine?!
Cum să spun că doru-i plin
Când sădeai numai venin?!

Cum să spun amor curat
Pe când tu erai plecat?
Cum să spun că am iubit,
Când iubirea-ți n-a rodit ?!

 

 

19.

Am înviat o clipă

Am înviat o clipă-n al meu zbor,
Columnă de lumină se zorea,
Fulgerător se despica un nor
Și raza ei eternă mă urma.

O mângâiam cu mână de fior,
Trezeam șoptirea-n așteptări târzii,
O desenai în vis de mii de ori,
Mă regăsi acum, o clipă, cea de-ntâi!

Și am simțit seninul meu ușor,
Corola-i îmi zâmbi cu ochi de stea,
Lăsați-mă să mă topesc în dor,
S-o dăruiesc cuminte altcuiva !

 

 

20.

*****

Îmi place când plouă,
Să plouă cuminte,
Iar noi
Să pășim sub umbrelă
Amândoi.

Îmi place când plouă,
Să plouă,
Să plouă...
Numai,
Nu din ochi tăi,
Numai: Nu
Din ochii mei !

 

 

21.

Căutai iubirea

Căutai iubire mare
Într-o lună, într-un soare,
O doream alăturea,
Ea din cale-mi se ferea.

Căutai iubirea mică
Într-un cuib de rândunică,
Cuibușorul strălucea,
Și din calea mea zbura.

Căutai iubirea sfântă
Într-o parte care cântă,
Deslușii iubiri mai multe
În noianul de cuvinte?

Unde dragostea e? Unde ?
Cine poate a-mi răspunde?
Când și cum de s-a furat,
Că orfani ea ne-a lăsat ?!

 

 

22

*****

 

Suntem atâta de străini,
Dar stăm atâta de aproape,
De stau cuvintele în rând,
Se pierd acele sfinte șoapte.

Venim atât de diferiți,
Dorim aceleași clipe, poate,
De ce te pierzi neostoit?
De ce lumina nu o aperi ?

Suntem atâta de străini,
Ne căutăm în ninsă noapte.
Vezi ce înseamnă să nu știi
A dărui iubire-n soartă?!

 

23.

 

Privii tăcut în toamne gândurii...
Treceam prin dans de frunze nostalgii,
Cercam ecou de pași ,ca altă dat
Surâsurile seci m-au dezarmat.

Coboară ramul de îngână
Doar adieri de vînturi reci,
Prin clipote de ploi străbune
Să mângâie alei, poteci?

Pe ici-colea tot mai tresare
O inimă din vis pierdut,
Prin iureșul de fremătare
Vârtej în game prefăcut.

A câta oară vine toamna?
În ochi se nasc, se ispitesc
Oglinzile cele frunzare,
Culorile își risipesc...

Și regăsim a câta oară
Sfințiri cu-aducerile-aminte?
Sloboade-un : Of! a câta oară
Frumoasa toamnă, cea cuminte?!

 

 

25.

 

Tremură fiori de liră
În scorbură pământească,
Cine-i cel să mă audă?
Cine-i să mă întâlnească?

Ah, străină precum ziua,
Așteptam în disperare
O scânteie-n dezrobire
Cu șoptiri de deșteptare.

Dulce frunză pământie,
Darnică în alinare
Vei rămâne străvezie,
Un surâs amar ce zboară!

 

 

26

 

Ningeau petale toamnei

Și iar frunza argintie
Se oprit în calea mea.
Ea cu inima pustie
În tristețea mea privea.

Mă-ndemna in locul tainic
De colinde peste văi
Și în iureșul năvalnic
Să mă prind în jocul ei.

Ah, o frunză roz-gălbuie,
Verde-verde de cândva,
Unde-i cea copilărie?
Tot azurul mă-ntreba!

O găsii mai arămie
Și încercai a o striga:
Vino, clipă-armonie!..
Albă-albă mă găsea.

Cârlionții de tămâie
Frunza pală-i mângâia
Dulce, amară, purpurie
Lacrima din ochi cădea...

Ningeau petale
Toamnei
Aurii...

 

 

27

*****

O seară-n dimineață,
Un gând pe dalba tâmplă
O tânără copilă
O taină ce cuvântă
O umbră în lumină
Un suflet strigător
Pe un popas de stâncă
Un cuget prins în zbor
Un drum de împlinire
Un asfințit ușor
Un răsărit -- menire
Icoană tuturor
A unui vis fierbinte
Ce cântă și învie
O viață ce adie
De-i spune lumea:
Dor !

 

 

28.

Îți amintești iubite

Îți amintești, iubite,
Îți amintești, tu, oare,
Treceam prin infinituri
Pe-o lacrimă de soare,

Ne regăseam ivirea
În cuibul de speranțe
Și noaptea era mică
Și ziua ei prea mare...

Ian cată, cum ne cheamă,
Cum tremură sărmana,
Ascunsă a ta privire
În goliciunea doamnei !

 

 

29.

*****

Ca niciodată noi ne-am întâlnit
Părea în flori,
Deși, era sfârșit de toamnă,
Surâsul de culori în nesfârșit
Părea în zori,
Deși, era spre seară.

Ca niciodată-ncerci să mai revii
Ori să-mi dai aripi
Ca odinioară,
Deși, mai deslușesc chemările târzii
Mă trec fiori
Că iar au să dispară.

Și, ca nicicând cad stropi,
Deși, nu-s ploi,
Senina zare-i toată-n așteptare
Ne-am despărțit în iernile în toi,
Deși, în jur era
Doar primăvară !

 

 

30.

Iubirea de copil
E un bobocel în floare,
Tot ațintind privirea
Mereu zâmbind la soare

Iubirea-n tinerețe--
Sărutul de pe buze.
Cu sete-n fapt de seară
O șoaptă îți cuprinde.

Iubirea-n toiul vieții--
Oglinzi în miezul pâinii
Ce-și deapănă tot rostul,
Ca vara plină-n grâne.

Iubirea-n toamne pline
E amintire dulce
Cu o lele, cu un bade,
Mai stai, mai nu te duce!

În zile de zăpadă,
Prin fulgii străvezii
Iubirile din iarnă
Zâmbesc a dorului!

 

 

31.

Valuri de-amintiri se-aștern
Pe fiorii tuciurii,
Eu mereu am așteptat
Tu să vii !

Tot pustiu-i împărat,
Râde vidul sinistriu,
Tâmpla-mi scaldă în brumar...
Tu întârzii !

Stelele topesc în zori,
Peste munții gândurii
Raze nasc iar primăveri...
Dar... Nu vii !

Plânge candela-n altar
De iubire înălbind.
Nu mai veni ! E în zadar !
Să nu vii !