ecreatorMoto: „Cît despre aluatul protoplasmatic care
formează la noi un stat în stat, așezat asupra
instituțiilor și poporului, avem puține de adaos.
Trăind din politică și prin politică și neavând
nici un alt soi de resurse materiale sau de putință de a-și cîștiga existența, el e capabil de a falsifica
totul, și liste electorale, și alegeri, și forme
parlamentare, și idei economice, și știință, și
literatură.”
(M. Eminescu, Timpul, 24 februarie 1880)

antiromân din creștet până-n zare,
îți mai trimitem, iată, o scrisoare...

 

cu aroganța plăvanului din basm
și dosul ridicat la rang de cap
pluteai sedus în cel mai grav orgasm
expus maiestuos, ca handicap

te-ai dus în parc și ca un trepăduș
ți-ai înnobilat destins popoul
lăsându-l vraiște pe-un scaun de Brâncuși,
ca să îți stingi în tivdă libidoul

incult în cap, dar cu pretins de multă
carte, vrei o „țară educată“,
e pentru noi, plăvane, o insultă
de neiertat în nici o judecată

sofismele ți se bălesc în barbă,
fratenizând cu rânjetu-ți meschin,
iar fălcile, dansând, încep să fiarbă
când vrei ca să-ți revii din arlechin

industria de ură și păcate,
de cenușiu între pământ și noi,
de fals hoțind și de nelibertate,
ai ridicat-o-n stare de război

surprins de Darwin în prag evolutiv,
te definești „cel mai“ dintre bușteni,
dar nouă-n scârbă, ne pari nerelativ
un impiegat în gara Cotroceni

 

susții în contra ei independența
justiției ajunsă-ntr-un bazar
și-ndoliezi nemernic existența
libertății transfigurată-n zar

bolnavi aflați în stare terminală
se sting în pușcării abandonați
de statu-aflat în pofta infernală
de închisori și de nevinovați

o mamă a furat cândva o pâine,
la Cotroceni ți-a plâns fetița ei,
dacă-ar fi fost în jilțul tău un câine,
o grația, copilu-i un temei!

 

delir, convingeri false, subnutrite,
cu chiu-cu vai, memorie trucată,
haos sub creștet, slove chinuite,
emoție absentă, minte plată

privirea-nstrăinată de-ale firii,
pironită-n puncte neștiute,
este sindromul grav al rătăcirii
între închipuiri anacolute

 

în scrâșnete, înfricoșând natura,
ai poruncit prăpăd și agonii
și-ai adâncit în vene tăietura
îngenuncheatei noastre Românii

 

dovadă-a-nstrăinării medicale,
traficant de fum și isterie
te-ai pus stindard elitelor stradale
crescute în regim de coterie

impulsul patologic al grandorii
îți dă măsura ultimului gând
când viața ne-o împarți în teritorii,
ca sfârtecarea unui muribund

 

din Kotarbiński-ai plagiat sloganul –
coroană pentru fiece dineu,
și-ai pus în el, plăvane, cu toptanu
doar bălmăjeli stilate, ca trofeu

 

„România lucrului bine făcut”,
cuvinte amețite-n rostul lor,
o pungășie prin care-ai abătut
buna-credință spre Glaus-dictator

 

tu, creier vag, anost, ieftin și sărman,
vrei rost cu rost distrus și desfăcut,
atât te duce capul suit pe un morman
de mușchi prin care ești recunoscut

 

interesul public l-ai pulverizat,
adoratorii-ți sunt un trist reper,
azi România ai scos-o la mezat,
țării-i ești vrăjmaș și gauleiter

 

esența înțelepciunii tale seci
de-atât a fost în stare – „Ha, ha, ha...“,
azi, urii tale cu care ne petreci
îi spun, plăvane, scrisori vor mai urma...

Cu dreaptă neiertare,
Costinel Petrache ~ Soldat Român
București, 30 septembrie 2018