Gheorghe Vasile Pop
Jocul de cuvinte
(Din volumul Spini de trandafiri, Ed. ,,Napoca Star”, Cluj-Napoca, 2004)
Cuvinte blestemate, ce sar încet
şi se îndreaptă tiptil spre
fiecare fiinţă de pe pământ.
Iar cu înţelepciunea ca o voce
străină, adună la un loc
''jocul de litere'' devenind
treptat joc de cuvinte.
Păzite de fragedele dorinţe
şi de mister, pentru tine,
visul meu de pe urmă;
aceste dorinţe devin iluzii
îmbrăcate în umbră de nea.
La sfârşit, în acest joc
găsesc, părăsite şi şoaptele;
şoaptele nopţii, noaptea
care înţepenită de
frigul iernii, numără literele
scrise în aceste patru cuvinte:
TE VOI IUBI MEREU.
Lucian Perţa
Jocul de cuvinte
Cuvinte şi cuvinte, iar cuvinte
îmi sar înainte până şi în berea
fără alcool, pe care,
ţineţi minte, o beau
întâia dată cu plăcerea
adolescentului ce mi-s, cuminte.
La joc mă-ndeamnă:
hai să ne jucăm,
lasă liceul fiindcă nu înseamnă
nimic când drumul
visului ţi-e-nchis,
noi în măsură suntem să îţi dăm
certificat că poţi răzbi în lume
dacă te joci cu noi, măcar un an...
Dar dintr-o dată mă trezesc din vis,
l-aud pe dom' profesor Marian:
VASILE DRAGĂ,
LASĂ-TE DE GLUME!
Gheorghe Vasile Pop
Sensul evadării
(Din volumul De ce ne-ai făcut sărutul urii?, Ed. ,,Napoca Star”, Cluj-Napoca, 2007)
Vrei să zbori
dar unde
din trupul unui călător răstignit
în pulsul unor păsări frânte
lung şir de zboruri, de plecare
fără întoarcere
exilate într-un suflet al plângerii
şi asculţi în tine tăcerea
simţind cum zbori printre clipe
cu aripile cu care nu te poţi
întoarce niciodată
Lucian Perţa
Sensul evadării
Ai vrut şi-ai terminat liceul tocmai de aceea
ca să te faci poliţist,
răstignit permanent în ideea
că eşti poet şi umorist
lung şir de neamuri la plecare
îţi spun să rămâi în sat
că uite, cutare şi cutare
ce bine s-au aranjat
tu nu asculţi avertismentul
şi traversezi strada stăpân pe situaţie,
dar te prinde şi te-amendează poliţistul
de la circulaţie.