Se apropia Crăciunul. Sami îşi dorea o pisică birmaneză. Căutând pe internet pisoiul-moft, Luca ajunsese la Pisica stelară, o pagină de blog.
“Iubita îl înşela. Noapte plină de mister, o vizitează pe neaşteptate. Pisica albastră se furişează, miroase pericolul. Scările scârţâie jalnic. Vocea cavernoasă a lui Tom Waits bagă spaima în sufletul albastru al pisicii.
Dincolo de uşă, o voce seducătoare cântă Glory Box, iar trupurile încleştate în dragoste freamătă. O uşa deschisă: unul dintre cele două trupuri zboară pe fereastră, celălalt face cunoştinţă cu un glonţ rece în căutare de ceva căldură.
Îşi aprinde o ţigară. Îşi pune o băutură. Se uită la trupul mototolit și însângerat al iubitei, cu privirea de albină furioasă. Trădare, numele tău e femeie. Ea şopteşte, murind: Sărută luna, o să fiu acolo.
Bărbatul iese în fugă, paharul de whisky se rostogolește pe podea. În suflet i se strecoară dragostea, nebunia, dorul. Ţinteşte şi trage. Cerul i se prăbuşeşte pe frunte, îi arde retina. O constelaţie îi împlântă între omoplaţi aştri inspiraționali. Vietăţi ciudate îi pipăie inima şi îi absorb fluxul purpuriu al sângelui. Noaptea împuşcată zace, palidă, cu mii de braţe încremenite, pe punctul de a înceta să fie. Ochii ca de mărgele ai vrăbiilor clipesc speriaţi: Să vină Smurdul ! Bufniţa Turcoaz le face semn să tacă. Liliecii caută coafuri ample, în care să se cuibărească în această noapte fără noapte. Pisica albastră, luminiţe electrice în noapte, vede tot şi simte tot. Este conectată la Conştiinţa Infinită. Un tigru traversează strada cu ochii orbi, tânjind.
Ambulanţa trece peste el. Sufletul lui dansează cu stelele. Pisica albastră tremură ușor: o emoţionează regăsirile.


Pentru un timp s-a aşternut tăcerea. Greierii ţârâiau monoton. Un fâlfăit de aripi. Pisica toarce visând că zboară. Se trezeşte într-un cer şi-ntr-un clonţ cenuşiu.
— Doamne al pisicilor albastre, retează-i zborul.
Vorbeşte cu el. Fă-l să spună ceva.
— Sunt o pisica stelară. Spicy, fancy, silky, wildy, windy. Tu cine eşti, dihanie răpitoare ? Ce clonţ diafan… mă gâdili !
— Stelară ! Sigur… Eu sunt Vulturul Bicefal, care uneşte Cerul şi Pământul, în Centrul Lumii, şi uneori înhaţ pisici stelare.
În cer, trafic intens. Vulturul Tricefal îl înghionteşte parşiv:
— Ţi-a scăpat !
— Are un noroc neînchipuit, pisica asta... În singură viaţă care i-a rămas, ar face bine să ne evite, să nu-şi mai pună problema fericirii şi să scrie o carte. Aş da pe gât o blondă. Avalon sau Divalon ?
— Avalon. La Divalon mă sâcâie o diva brună.
Rotiri, parabole, spirale, jonglerii - ajung la Berăria Avalon. Vulturul Tricefal bea o bere blondă, în timp ce Vulturul Bicefal sparge în cerul pliscului bulele unei beri amare şi albastre.
— Bitter Blue… My kind of blue, râgâie el albastru.”