Chemarea la nuntă:

 

Noroc bun să deie Dumnezo!

Pântru-ace jupâne gazdă,

Avem on cuvânt mândru și frumos

Întâie de la Cristos,

A doua d'e la crăișorii lor,

Așa zâcând:

Dimineață sculându-să,

Lui Dumnezo rugându-să,

Aducându-și aminte

De doi părinți trupești

Care de foc și de apă i-o ferit

Până la această taină de căsătorit

Șî ne-o ales pă noi doi,

Ne-o trimis pân satele noste,

Pân orașele noste,

Pă la verguriile mele

Care fecioresc și io cu ele.

Știm că și-nt-acest loc

Aveți on fiu sau fiică

Care Dumnezo să vi-i țâie,

Să aivă noroc,

Șî la nuntă să viniț.

 

La mire:

 

Iubit popor frumos,

Preacredincios în Cristos,

Întrucât a nu să poate

Pă sub ceri a să străbate,

Iată-acum cinstitul mnire

Tuturor ne-o dat de știre,

Dimineață s-o sculat,

El în codru o plecat

Să-și aleagă-o căprioară,

A lui scumpă soțioară,

Soțioară pă vecie

La a lui căsătorie.

Iată-acum, cinstite mnire,

După trecutele zâle

Gată-t'e c-amu-i de mărs

Ie-ți rămas bun d'e la tăț.

D'e la unchi, de la mătuși

Că mint'en te duci pă uși.

Sărută-ți părințî tăi

C-amu t'e desparți de ei.

Le mulțumește-ntru toate

Că te-o țânut bine foarte

Ca pana după cuier,

Ca p-on fecior de boier.

Te-o crescut, te-o îmbrăcat

Șî sfaturi bune ț-o dat

Până-amu la însurat.

Trandafir crescut în spine,

Bun rămas șî voi vecine

De-ați fost rele, de-ați fost bune

Cu voi am trăit în lume.

Numa-așa să-mi fie zău

Cum mi-o fost cu voi de rău;

Numa-așă să pot trăi,

Cum mi-o fo cu vecinii.

Mai ie-ți, dragă, zua bună,

Să nu crezi că zâc o glumă,

D'e la iarba de sub fag,

De l-al tău tătucă drag;

D'i la iarba de sub cruce,

De la maica ta cea dulce

Că de astăz înainte

Nu mai porți tu prime multe,

Nici nu mai porți pană-n clop,

Nu-i mai hi fecior în joc.

Vei fi om de omenie

Trăind într-o veselie

Cu preascumpa ta soție.

Să zicem, să zicem bine

Domnului dintr-o mulțime,

Socri, nuntași împreună

Le dorim viață bună.

Mnireasa cu mnirile

Să-și sărute buzăle

Ca noroc să le deie Dumnezău.

 

La mireasă:

 

Bună zua frațâlor,

Servitori, bogațâlor,

Cine v-o pus să pând'iț,

La ușă să străjuiț?!

Văzându-ne pă noi bine,

Nu vă cade cu rușân'e?!

Că suntem oaste mare

De unde soarele răsare

Mult am călătorit, am umblat,

Da așă ca ș-aici n-am aflat:

În casă femei plângând,

În șură feciori jucând.

Și acum nuntași, cinstite staroste,

Te socotește cum mnireasa ne cinstește,

Cot-o colo-n pat,

Poate că s-a hi culcat,

Or cot-o colo pă la und'eț

Ca ș-on pui de huhurez.

Noi frumos vă vom ruga

Faceți bine-a ne o da.

Ori mnireasa ne-o dați,

Ori cu noi nu vă jucaț

Că suntem oaste mare

De unde soarele răsare

Șî de ne-om supăra,

Hăpt afară v-om arunca.

Iară mireasa roșioară

O vom lua pă subsioară

Șî o vom da în brață la mnire,

Să trăiască-n fericire.

 

Cerutu mniresî:

 

Acum cinstită mnireasă,

Dintre toate mai aleasă,

Iată-acum că ț-a sosât

Ceasu trist de-arăduit,

Ceas de mărs la cununie

În care-ți cuprinzi soțâie,

Soțior pă vecie.

Cură valea cu bulbuci,

Gată-te c-amu te duci;

Gată-te c-amu-i de mărs,

Ie-ți rămas bun de la tăț,

D'e la unchi, d'e la mătuși

Că mint'en t'e duci pă uși,

Săută-ți părințî tăi

C-amu te desparți de ei

Șî le mulțumește-ntru toate

Că te-o crescut bine foarte,

Ca pana după cuier,

Ca p-o fată de boier.

Te-o crescut, te-o îmbrăcat

Și sfaturi bune ți-au dat

Până-amu la măritat.

Trandafir crescut în spine,

Bun rămas și voi vecine.

Rele de-ați fo, de-ați fo bune,

Cu voi am trăit în lume,

Numa-așă să-mi fie zău,

Cum mi-o fost cu voi de rău;

Numa-așă să pot trăi,

Cum mi-o fost cu vecinii.

Cură valea cu bulbuci,

Gată-t'e c-amu te duci,

Gată-t'e c-amu-i d'e mărs,

Ie-ți rămas bun de la tăț,

Ie-ți rămas bun de la fraț

Să nu-ți rămâie supăraț

Că d'e astăz înainte

Nu-i mai purta prime multe

Nici nu-i mai purta în păr flori,

Nu-i hi fată-ntre feciori.

Că-i purta năframă verde

Ce te scot'e dintre fete

Șî te bagă-ntre neveste.

Ie-ți gându de la fet'ie

Și ți-l pune la nevestie

Și ți-l pune la bărbat

Căci Dumnezău țî l-a dat

Acuma la măritat.

Să zâcem, să zâcem bine

Domnului dintr-o mulțime

Socri și nuntași împreună

Le dorim viață bună.

Mnireasa cu mnirile să-și sărute buzăle

Șî noroc să le deie Dumnezo.

 

 

La masă

 

Preaiubit popor frumos,

Preacredincios în Cristos,

Întrucât nu să poate

Pă sub cer a să străbate

Ne-a dat porunci Domnu Sfânt,

Porunci, daruri pă pământ,

Pă iubirea cea frățască

Și dragostea cea lumească,

Ne dădu și nouă doi fii

Șî două odrasle frumosă

Care-s la cinstita masă,

Gheorghe și Mărie, fii iubiți,

Că am vrea să fie fericiți.

Slobodă-i casa, slobodă-i masa,

Socăciță, socăciță,

Dă cu lingura pân piță.[1]

 

 

[1]    De la Vasile Sav, 72 ani, Chelința, 2014