Duminică, 23 septembri a.c., invitaţii la cea de a VII-a ediţie a Festivalului-Concurs Naţional de Creaţie Literară „Avangarda XXII” au fost întâmpinaţi, la Bacău (Hotelul „Podu’ cu lanţuri” ) de bacovianul „amurg de toamnă violet”, dar frigul şi capriciile vremii au fost compensate de lumina interioară a poeziei şi, mai ales, de ospitalitatea mereu nedezminţită, a scriitorului Victor Munteanu, preşedintele Fun-daţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov” şi directorul Festivalului.
La buna desfăşurare a evenimentului au contribuit: Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bacău, Parohia „Sfântul Ioan”, Asociaţia Culturală „Familia Lecca (Bucureşti), Centrul de Cultură „George Apostu” şi Inspectoratul Şcolar Judeţean. Parteneri media: „Viaţa băcăuană”, Radio-TV „Trinitas”, „Ziarul de gardă (ediţiade Bacău), „Televi-ziunea Literară”
Printre primii sosiţi, „debarcaţi”, după repartizarea camerelor pe terasa coche-tului hotel, situat la ieşirea din Bacău spre Piatra Neamţ (o locaţie dominată de sime-triile arhitecturii nordice, luminată de roşul garoafelor curgătoare, la care se adaugă păstrăvăria, făbricuţa de bere din incintă, care te face să te simţi puţin... neamţ, şi moara pe apă), sau aflat: Simona Graţia Dima, din partea conducerii USR (Bucureşti), poetul Nichita Danilov (Iaşi), Gellu Dorian (Botoşani - directorul revistei „Hype-rion”), criticul ieşeanm şi directorul Teatrului „Luceafărul” Ioan Holban, poetul Gri-gore Chiper (Chişinău), criticul literar Radu Voinescu (președinte al Filialei București - Critică, Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România), poetul Nicolae Panaite (directorul revistei ieşene „Expres cultural), istoricul şi criticul literar Constantin Parascan (Iaşi), Ioan Romeo Roşiianu, directorul publicaţiilor „eCreator” (Baia Mare), artistul plastic şi poetul Constantin Severin (Suceava), Ovidiu Nuşfelean, directorul revistei „Mişcarea literară” (Bistriţa), la care se vor adăuga, duminică seara şi luni, ceilalţi participanţi.



SCRIITORII LA COLEGIILE DIN BACĂU


Luni, imediat după micul dejun, în centrul aten-ţiei s-a aflat academicianul Mihai Cimpoi, preşedintele juriului. Amabil şi comunicativ, cu vorba bine cumpă-nită, dar şi hâtru, cum îi stă bine oricărui moldovean, distinsul oaspete s-a întreţinut cu ceilalţi invitaţi, a ofe-rit câteva exemplare din volumul domniei sale „Modul de existenţă: Eugen Simion”, stârnind o avalanşă de cărţi, ce i-au fost oferite
A urmat repartizarea scriitorilor în „echipe”, pentru participarea la întâlnirii din colegiile municipiu-lui Bacău, unde s-au desfăurat lecturi publice şi sim-pozionul cu tema „Efectele culturii stradale în literatu-ră”. Coordonatori:  Ioan Holban (Colegiul Naţional „Vasile Alexandri”), Cassian Maria Spiridon (Cole-giul Naţional „Ferdinand”- dl. Cassian nu a mai putut participa la continuarea festivalului, fiind invitat şi la o altă manifestare literară), academician Mihai Cimpoi (Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare”), Olimpiu Nuşfelean (Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”), Nichi-ta Danilov (Colegiul Tehnic de Comunicaţii „N.V. Karpen”), Victor Munteanu (Colegiul Tehnic „Henri Coandă”), Gellu Dorian (Colegiul Economic „Ion Ghica”), Radu Voinescu (Colegiul „Mihai Eminescu”)

Autorul acestei „cronici” a participat la colocviul de la Colegiul Economic, ală-turi de Gellu Dorian, Simona Grazia Dima şi Daniel Nicolescu, scriitor băcăuan şi fost profesor al colegiului.
După ce, cu sprijinul domnului profesor Cojocaru Ovidiu Relu, directorul şco-lii şi al profesorilor Catedrei de Limba Română s-a convenit asupra modului desfă-şurării activităţii, am avut de „înfruntat” privirile curioase ale viitorilor finanţişti, ale căror raporturi cu poezia erau, bănuiam noi, mai mult tangenţiale. Şi totuşi, de la primele versuri citite de Gellu Dorian („Le citesc unor femei din tripou poezii dintr-un poet/ care doarme-n alcovurile drumului, prin stufărişul ochilor/ care-l lasă acolo ca pe o lacrimă neagră şi de prisos - zic, unii fac/ din plăcere dragoste, alţii din dragoste poezie, dar/ acolo unde nimic nu e, nici dragoste nu e.”) peste sală a coborât, parcă, o linişte foşnitoare.
Despre efectele culturii stradale asupra literaturii a vorbit, mai întâi, doamna Simona Grazia Dima, explicând una din condiţiile majore ale artei în general, aceea de a transcede realiatea cotidiană şi de a căuta, în labirintul de străzi, care este viaţa noastră, umbra minotaurului pe care trebuie să-l învingem, subliniind, în acelaşi timp, continuitatea artei în spaţiul criticii de specialitate. „Eu, sublinia distinsa scriitoare, am ajuns să scriu eseuri de critică litrară din plăcerea de a citi şi din nevoia de a înţelege creaţia unui poet, precum T.S. Eliot, care avertiza că literatura se face numai scriind cu simţul trecutului şi cu viitorul în oase”.
Daniel Nicolescu, un fin observator al vieţii culturale, spunea, printre altele: „Am fost profesor şi înţeleg foarte bine ce înseamnă apropierea de sufletele voastre. De aceea n-am ezitat niciodată să abordez în articolele mele subiecte legate de mani-festările culturale din şcolile municipiului, pe care am încercat să le integrez în aria geografiei culturale a Bacăului”
Lucian Mănăilescu a „exemplificat” tema stradală cu poezia „Phoenix”, din care cităm: „Nu prea ştiu încotro mă îndrept,/ deasupra tonetelor cu ziare explodează/ meteoriţi, după fiecare colţ pândeşte/ inocenţa comunitară, adolescenţii canalelor/ respiră fericirea din pungi de plastic, / pe terasele din Centrul Vechi se face seară,/ şinele tramvaielor se răsucesc scrâşnind/ spre cer, în cele din urmă închid ochii,/trec strada pe cea mai roşie dintre culori/ şi tristeţea îngerilor autişti ninge / peste oraş cu cenuşă...”
A urmat, sub presiunea timpului, o scurtă dar animată serie de întrebări, ultima dintre ele primind, din partea doamnei Simona Grazia Dima, un răspuns ce poate ţine loc de concluzie: „Scriu de la 14 ani. În poezie nu te pregăteşte nimeni. Cu excepţia nefericitului experiment numit «Şcoala de literatură» , despre care Sadoveanu spunea: «Câţi sciitori au intrat în această şcoală, tot atâţia vor fi la absolvire». Într-un fel poezia vine singură, printr-un mecanism ocult, ce ţine de sensibilitate, de iubire şi de căutarea sinelui.”

SALONUL CĂRŢII „AVANGARDA XXII”
Sala mare a  Consiliului Judeţean – 24 septembrie 2018


În deschiderea Salonului, Victor Munteanu a făcut un scurt istoric al Festi-valului, ajuns - iată - la cea de a XVII-a ediţie, cu un prestigiu binemeritat, atât datorită personalităţilor literare din România şi Republica Moldova invitate la eveniment, cât şi a valorii tinerilor premiaţi la fiecare ediţie şi afirmaţi, ulterior, în viaţa literară.
În cuvântul său, domnul academician Mihai Cimpoi remarca faptul că zona Bacăului şi Moldova, în general, sunt spaţii ce rezonează exemplar cu ideea de cultură europeană, amintind numele marilor artişti plecaţi de aici: Vasile Alexandri, George Bacovia, Ibrăileanu, George Enescu – în muzică, George Apostu – în sculptură, dar şi efervescenţa artistică actuală, manifestată în pofida vicisitudiunilor de tot felul, Bacăul organizând, în acest moment trei mari festivaluri de literatură („George Bacovia”, „Vasile Alexandri”, „Avangarda XXII”), având mai multe publicaţii culturale de va-loare naţională, dar şi alte manifestări (sculptură, muzică, pictură, teatru) ce asigură o întrepătrundere a artelor mai mult decât benefică şi o iradiere a acestora în mediile edu-caţionale. „Aşadar - a conchis vorbitorul - se cuvine să aducem mulţumiri factorilor implicaţi în aceste activităţi şi, în cazul de faţă, în mod special domnului Victor Mun-teanu.”
Criticul literar Radu Voinescu a vorbit despre „nebănuita dimensiune spec-taculară a literaturii”: „Nu este vorba despre calitatea ei de a pune în scenă reprezentări dinamice, vii în aparența și realitatea lor schimbătoare. Dar literatura are și o viață a ei proprie. Cărțile au destin, curentele literare au destin, epocile sunt marcate și de desfășurările pe palierul ficțiunii și al legăturilor acestora cu viața oamenilor...”
Un „tablou” dinamic al vieţii literare actuale a fost prezentat de criticul ieşean Ioan Holban, care remarca lipsa apetitului pentru lectură, reflectată de statistica vânzărilor de carte („Se citeşte, însă, cu mult mai mult decât se cumpără, având în vedere bibliotecile publice, anticariatele şi chiar internetul. Omul e chiar centrul Ga-laxiei Gutenberg şi nu cred că îşi va demola locuinţa şi universul său de identificare”)
Poetă, eseistă, critic literar, traducătoare, publicistă, doamna Simona-Grazia Dima a schiţat câteva gânduri despre festival, pe care le va relua în cuvântul de la colocviul desfăşurat la Parohia „Sfântul Ioan”: „Toamna a adus cu sine originalul Fes-tival-concurs Național de Creație Literară „Avangarda XXII”, generat de inspirația unui poet autentic: Victor Munteanu, priceput să adune invitați din toate generațiile literare, de pe plan național, dar și din alte țări, sub generosul stindard al dăruirii ar-tistice, al stimulării tinerilor, al transmisiei valorilor. Amfitrionul a știut să adauge far-mec deosebit chiar și cazării noastre, în minunatul hotel „Podu’ cu Lanțuri”, ce poartă marca gândirii inovatoare a creatorului său, Ion Neculcea, spirit polivalent al Bacă-ului... Vechi prieteni literari ne-am revăzut aici cu nostalgie și emoție la auzul ritmului poeziei izvorâte din inimă, din adevărul experiențelor noastre. I-am revăzut pe Gellu Dorian, Grigore Chiper, Radu Voinescu, Cristian Livescu, Cornel Paiu, Dumitru Bră-neanu, Tincuța-Horonceanu Bernevic, Dan Bogdan Hanu, Lucian Mănăilescu, Mihai Cimpoi, Estera și Daniel Nicolescu, Olimpiu și Ionela-Silvia Nușfelean, Renata și Daniel Verejanu, Nichita Danilov, Nicolae Panaite, Gheorghe Calcan, Cecilia Mol-dovan, Nicolae Sava, Constantin Parascan, Liviu Chiscop, am făcut cunoștință și cu alți numeroși literați afirmați mai recent...”

În continuare autorii şi-au prezentat cărţile apărute în anul 2017 şi expuse la salon, citind scurte fragmente din acestea:
Grigore CHIPER – Opera poetică, ED. „Paralela 45”, Piteşti („Valizele mele sunt totuşi mai grele decât nişte amintiri./ Aştept luna. Vezi, îmi zic,/ pot aluneca în această noapte de vară/ pe discul nesigur al lunii.”)
Ioan Romeo ROŞIIANU – Scrisori de dragoste expediată, Ed. Grinta, Cluj-Napoca („Aşa a fost, Iubito când te iubeam cu toată dragostea mea/ când te iubeam cu tot sufletul meu şi când ştiam că dacă/ alte mii de vieţi de-aş avea tot ţie, Iubito pe rând ţi le-aş da/ aşa de tare tare te iubeam dar ochii sufletului tău erau orbi nu vedeau/ iar mie îmi era ciudă şi-aşa că te iubesc mult prea puţin pentru singura viaţă avută acum.”)
Lucian MĂNĂILESCU – Fractali, Ed. „Editgraph, Buzău (Zadarnic sub tra-gice măşti/ ţi-ai ascuns iubirea, la fel cum/ a fost inutil şi jocul tău/ cu păpuşile de cârpă şi nebunia...// Ai îmbătrânit Ofelia, de mult/ ai îmbătrânit,/ plutind pe râu, printre nuferi...”
Renata VEREJANU – Poetul dintre milenii (antologie), Ed. „OMCT”, Chişinău. („Am încercat, prin acastă antologie a poeţilor de pe ambele maluri ale Pru-tului, să-mi aduc contruibuţia la unirea noastră spirituală”)
Tincuţa HORONCEANU-BERNEVIC – Anotimpul păpuşilor, ED. „Singur”, Târgovişte („în căsuţa din umbrar seara ne legăna mâinile obosite / ca pe nişte vâsle pierdute în valuri/ tata continua să cioplească aerul/ deasupra umerilor noştri/ ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi...)
Gabriela LIVESCU – Pasărea Paradis, Ed. „Timpul”, Iaşi ( „Când lumea trecuse-n angoasă/ Vânătorul a ucis o pasăre albastră.// Zările par sfâşiate de plâns,/ Pe drum aleargă fără ţintă un mânz.// Şi nici viaţa nu mai e aşa de măiastră,/ Vânătorul a ucis o pasăre albastră.”)
Dumitru BRĂNEANU – Peme pentru mai târziu, ED. „Tipo Moldova, Iaşi („Ceasul jertfei, Cuvânt întemeiază/ Şi mă topesc  în tine, rugă mută,/ Soarta îmi e temei în sfânta-ţi mână,/ Sunt îndoiala, iarna neştiută,/ Mai orb ca un păcat, sufletul se-ntină.// Aş vrea să pot să te zidesc în tăcere,/ Treaptă de rugăciune spre înviere.”)
Victor MUNTEANU –  Guardiano del mulino a vento / Paznic la moara de vânt (Versiune italiană  Geo Vasile), Ed. „Di Felice EDizioni”, via Pescara, Martisin-curo, Italia („În tăcerile toamnei nu mai locuieşte nici un prieten./ Toţi au plecat din albumul cu amintiri/ şi din viaţa în care n-au trăit niciodată./ Numai eu am rămas aşa, un fel de rugăminte/ şi de cădere-n genunchi,/ încât niciun ecou nu-mi mai răspunde la strigăt.”
Proza, eseul, critica şi istoria literară, sau memoralistica au fost reprezentate de: Caliopia TOCALĂ (Năluca,  Ed. Timpul, Iaşi - roman),  Simona Grazia DIMA (Copac în cetate, Editura Academiei, Bucureşti – eseuri şi comentarii critice), Carmen MIHALACHE (Teatru la filtru. Ed. „Junimea”, Iaşi), Daniel NICOLESCU (Autori şi cărţi la interferenţa veacurilor, Ed. „Alma Mater, Bacău – istorie literară), Liviu CHISCOP (Laba de leu. Eseuri de critică şi istorie literară, 2015 – 2016, Ed. „Cartex 2000”, Bucureşti), Ioan Romeo ROŞIIANU (Punte peste veacuri, Ed. „Grinta”, Cluj-Napoca), Daniel VEREJANU (Lucian Blaga – puterea creatoare ca putere absolută, Ed. „OMCT”, Chişinău), Grigore CHIPER (Piese dintr-un joc de puzzle. Pseudojurnal (Ed. „Junimea”, Iaşi), Ioan NEACŞU (Şcoala românească. Publicistică 2005 – 2009, Ed.”Vicovia”, Bacău),  Mihai BUZNEA (Instant story, Ed. „Ateneul Scriitorilor”, Bacău), Constantin TUDOSE (Obârşia Mioriţei, moment întru perenizarea sufletului, Ed „Magic Print” Oneşti), Virgil MOCANU (Rezonanţe, Ed. „Ataneul Scriitorilor, Bacău), Doru CIUCESCU (Condori, lame şi... cornutele bisericii şi politicii din Peru (Ed. „Rovimed Publishers”, Bacău).

COLOCVIUL „POEZIA CA SUFERINŢĂ A CĂUTĂRII DE SINE”
(Parohia „Sfântul Ioan”, marţi, 25 septembrie)



Colocviul desfăşurat în Biserica Parohiei „Sfântul Ioan”, în care vibraţia divină şi aspiraţia artistică s-au revărsat parcă din lumina icoanelor, a fost, cred, cel mai fru-mos moment al Festivalului.
Preotul şi omul de cultură Marian Vătămănescu sublinia faptul că, pentru noi, cultura scrisă începe în tinda bisericii acolo unde preoţii au fost, după cum spunea în cartea cu acest titlu mitropolitul Antonie Plămădeală: „Dascăli de cuget şi simţire ro-mânească”.
De asemenea mulţi preoţi au contribuit, prin scrierile lor, la tezaurul limbii şi li-teraturii române, aureolând „limba vechilor cazanii” (Ion Creangă, Alexandru Matee-vici, Gala Galaction, Bartolomeu Anania, Dumitru Stăniloaie - ca să amintim doar câteva nume).
Invocându-l, în final, pe Mihai Eminescu, vorbitorul a subliniat spusele Lucea-fărului: „Biserica este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului”
Ideea aceasta capătă şi mai multă consistenţă în spusele d-lui academicianului Eugen Simion, de la ziua sărbătoririi poetului naţional: „Biserica românească a fost, într-adevăr axul nației, împreună cu cultura, cu limba. Biserica ne-a ținut. Țărănimea română credincioasă ne-a ținut istoria noastră. Și cum țărănimea românească nu mai există, n-o mai poate ține, ar trebui s-o facă intelighenția românească”
Scriitoarea Simona Grazia Dima şi-a intitulat prezentarea, intuind o continuitate tematică, Suferința sublimată în bucurie. Printre altele, domnia sa a spus: „Invitată să susțin un expozeu aici, transcriu cu bucurie cele spuse în fața colegilor mei de breas-lă prezenți la festival: Am remarcat cu plăcere, dar și cu strângere de inimă obiceiul, încetățenit după 1990, de a face lecturi publice de poezie în biserici. Ar fi dureros ca acest mod de conectare a lirismului la sacralitate, posibil grație sacrificiului atât de scump al eroilor Revoluției, să devină o cutumă convențională, demagogică. Numai continua reamintire a semnificației sale îl poate feri de formalism și deșertăciune. Așa-dar este important să resemantizăm obiceiurile noastre culturale, să fim pătrunși, în timpul împlinirii lor, de tâlcul viu ce le animă (...)
Prietenul nostru Victor Munteanu, poet plin de har mistic, a gândit adunarea anuală a invitaților săi la festival, în a doua zi a manifestărilor, sub semnul adăstării meditative în Biserică, tocmai pentru a sublinia caracterul și rostul sacru al creației li-rice și al literaturii, în general.
Revelația că poezia se leagănă pe apele vieții foarte aproape de focarul nesfâr-șitei generozități divine, ne dezvăluie faptul că ea se hrănește dintr-o sursă inepuiza-bilă. (...) Atunci când simțim în ființa noastră că energia tainică a divinului nu cunoaște limite, ne dăm seama câtă bucurie conține și exprimă poezia. Înțelegem că suferința ne privește pe noi, în stricta condiție omenească de care încă nu ne-am dezbărat, dar po-ezia pe care o aducem la lumină prin scrisul nostru se revendică din pura bucurie. Verbul liric posedă realmente proprietatea de a transforma suferința în izbândă, iar în expresia lui își are sediul victoria sufletului luminat. (...)
Cosmosul din inima poetului nu e, după cum se vede, unul al singurătății. Dim-potrivă, el iradiază bunătate și lumină, înseamnă o împărtășire sui-generis. Prin suspen-darea uzatelor cuvinte ale tribului, acest cosmos conduce la crearea unui alt limbaj, apropiat, în veșnica-i frăgezime, de tăcere, de sacra puritate a conștiinței de dincolo de minte, atestată de sfinți precum Maxim Mărturisitorul și Gregorie Palama. Acesta din urmă anula orice merit al lumii acesteia ca lume, afirmând că nici cele mai bune lucruri ale ei nu valorează nimic față de realitatea dumnezeirii, de cu totul natură. Poeții încearcă să capteze acea stare diafană, de necuprins în cuvânt, și, chiar dacă între-prinderea lor nu e cu putință, li se permite să încerce, din nou și din nou, într-o dulce și pioasă livrare imposibilul..
Iată sensul suprem al adunării poeților sub cupola Parohiei Sf. Ioan Botezătorul din Bacău, pe care ei îl vor purta în minte la fiecare întâlnire literară anuală reluată în aceleași împrejurări.”
În eseul Suferinţa materiei poetul Nichita Danilov a încercat să surprindă „irealitatea” realităţii, vorbind despre limitele fiinţei umane, dar şi de aspiraţiile acesteia către inefabilul de dincolo de noi: „Lumea simţurilor noastre este limitată. Urechea aude doar o parte din sunete. Mirosul nostru nu distinge decît anumite nuanţe. Suntem zidiţi în noi înşine şi avem fiecare câte o porţiune de rea-litate pe care o putem privi printre gratii. Lumea de dincolo de noi este percepută şi analizată după criterii preexistente.”. Dar:  „Există o inteligență a materiei ce se manifestă atât în macro, cât și în mi-crocosmos. Atomii și microparticulele se comportă inteligent. Ele înmagazinează în interiorul lor diverse experiențe, de ordin cognitiv, cât și de ordin afectiv. La fel și corpurile din macrocosmos. (...)
Teoretic, peste sute sau zeci de mii de ani, s-ar putea ajunge ca un simplu cristal de cuarț să adăpostească întreaga conștiința a omenirii redusă la dimensiunea unui atom.  Putem merge cu supozițiile și mai departe.  Cât de departe?! Până la ultima par-ticulă…până la bosonul lui Higgs sau așa numită particulă a lui Dumnezeu? (...)
Unii ciberneticieni privesc cu un ochi rece actul creator, în care nu văd nimic mi-raculos. Ei susţin că totul este cal­culat de maşina socială, care are drept produs soci-etatea şi con­ştiinţa umană. Această maşină este, la rândul ei, rezultatul unui cumul de generaţii şi destine, iar conştiinţa un rezultat al lor.
Dacă suntem într-adevăr programaţi, după care program visează copilul? Ce re-miniscenţe bântuie prin visurile sale? Care e lumea pe care a pierdut-o prin naştere? Există oare o lume dincolo de noi, din care venim şi în care ne întoarcem?   
Şi ce este oare altceva sufletul decât o colivie goala prin care pătrunde duhul creaţiunii? Între ceea ce există şi ceea ce nu va exista nicicând, sufletul se află la răs-cruce de drumuri: cerurile s-au închis şi neantul îl respinge. Căci ceea ce animă trupul se află dincolo de ma­teria vieţii.
S-ar putea ca o parte din rămăşiţele noastre nepământești - există şi acestea - să fi rămas dincolo: nu venim cu totul aici, după cum nu venim nici pe totdeauna. O parte din materia noastră sensibilă a rămas dincolo, în nefiinţă, în nonexistenţă: mulţi dintre noi au acolo mai multă substanţă, alţii mai puţină; cu toţii însă posedăm un anumit procent din ceea ce suntem cu adevărat noi înşine, din ceea ce am fost înainte de a fi.
Acea materie sensibilă şi inexistentă ne vorbeşte prin somn, ne trimite semne, ne cheamă spre ea, ne atrage cu forţa unui vârtej. Chemările sunt când mai slabe, când mai puternice. Când mai calme, când mai acute, şi cu cât devin mai neliniştitoare, mai greu de respins, cu atât cuvintele noastre sunt mai adânci. Cu alte cuvinte, cu cât am lăsat dincolo mai mult din noi, cu atât cunoaşterea noastră e mai profundă.
Bacovia auzea materia plângând.  Adică îi simțea suferința, zvârcolirea lăun-trică. Ceva sau cineva însă - după cum spunea profesorul Higgs, cel care a  descoperit particula lui Dumnezeu  - dorește să ne împiedice să atingem limitele cunoaşterii universale, dar și a cunoașterii de sine.
Poezia nu ne salvează de tentaţia neantului, ea însă este singura limbă pe care o vorbeşte sufletul simțind suferința materiei din jur.”.
Au mai luat cuvântul: dl. academician Mihai Cimpoi, Radu Voinescu, Con-stantin Parascan, Nicolae Panaite, Renata Verjanu, Olimpiu Nuşfelean, Grigore Chiper, Romeo Ioan Roşiianu, Lucian Mănăilescu, Daniel Nicolescu, Gabriela Li-vescu, Cristian Livescu, Liviu Chiscop, Dumitru Brăneanu, Caliopia Tocală, The-odor George Calcan, Tincuţa Horonceanu-Bernevic şi Estera Nicolescu („Îi mul-ţumesc omului şi poetului Victor Munteanu şi vă mulţumesc tuturor pentru această în-tâlnire miraculoasă, în care am simţit că a fi recunoscător divinităţii înseamnă o  tăcere înmărmurită!”
În încheiere, toţi cei prezenţi au rostit, împreună cu preotul Marian Vătă-mănescu, cuvintele rugăciunii de căpătâi a românilor – Crezul.

SPECTACOL DE MUZICĂ ŞI POEZIE -  DECERNAREA PREMIILOR
(Centrul de Cultură „George Apiostu”, marţi, 25 septembrie)


Gala laureaţilor a debutat cu o succintă prezentare a membrilor juriului şi a in-vitaţilor, făcută de admirabila noastră gazdă, Victor Munteanu:
Academician Mihai CIMPOI - critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar și eseist basarabean, președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, între 1999-2001, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei şi membru de onoare al Academiei Române - preşedintele juriului, din care au mai făcut parte:
Radu VOINESCU - doctor în ştiinţe filologice,  președinte al Filialei București - Critică, Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România.
Ion HOLBAN - scriitor, critic, filolog şi om de teatru. Doctor în ştiinte uma-niste. A fost, timp de 10 ani, director general al Teatrului National „Vasile Alecsandri” (1996 -2006)  şi este directorul Teatrului „Luceafărul”, din Iaşi.
Mircea MUTHU - eseist, critic şi istoric literar, doctor în litere, profesor uni-versitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. Din motive obiective, eminentul critic clujean nu a putut fi prezent la Bacău.
A urmat un moment muzical, realizat de Lică şi Cristina Chiţcan, apoi au fost prezentaţi invitaţii Festivalului, care au citit câte un mic text sau au exprimat câteva gânduri.
În cuvântul lor, membri juriului au salutat reuşitele Festivalului „Avangarda XXII” („A fost un festival valoros, reprezentativ pentru Republica Română a Lite-relor.” - spunea criticul Radu Voinescu), subliniind însă că o serie de premii nu s-au acordat, valoarea textelor înscrise la unele secţiuni fiind sub nivelul criteriilor de exigenţă impuse de o astfel de manifestare.
După un nou intermezzo muzical, au preluat microfonul:
Simona Grazia DIMA - poetă, eseistă, critic literar, traducătoare, publicistă, absolventă a Universităţii de Vest din Timişoara, redactor în cadrul Academiei Române din Bucureşti, membră în conducerea Uniunii Scriitorilor din România şi secretar al PEN-Clubului Român („Deci iartă-mă cu tot ce sunt din preistorie,/ cu şirul meu de morţi străvechi, din mlaştina  ce mă întârzie.!/ Iartă-mă! strig şi mă trezesc pe masa ta, un bloc de piatră oferit tăierii...” )
Constantin PARASCAN  - absolvent al Facultății de Filologie, Secția Română-Italiană, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,doctor în literatură. Pre-ședintele Fundației Culturale „Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat”.
Neobositul cercetător al vieţii şi operei lui Ion Creangă, a amintit în cuvântul său eforturile făcute de mai mulţi intelectualii ieşeni, cu sprijinul poetului Ioan Alexan-dru, pentru reprimirea lui Ion Creangă, post-mortem, în rândul clerului, deziderat rea-lizat în anul 1993, când genialul povestitor a fost recunoscut ca diacon al Bisericii Or-todoxe Române.
Au mai avut intervenţii: scriitorii: Ovidiu Nuşfelean, Cristian Livescu, Dan Bogdan Hanu, Tincuţa Horonceanu-Bernevic, Cecilia Moldovan, Petre Sălcudeanu, Lucian Mănăilescu, Olimpiu Nuşfelean, Ioan Ouatu, Cornel Paiu, Nicolae Sava, Constantin Severin, Caliopia Tocală, Carmen Mihalache (redactor şef al revistei „Ateneu”), Liviu Chiscop şi Ioan Neacşu

Au fost acordate următoarele premii:

La secţiunea „Tineri care nu au depăşit vârsta de 45 de ani”

Premiul I şi Premiul revistei „Convorbiri literare” pentru poezie – Ionela-Silvia NUŞFELEAN (Bistriţa)
Premiul II şi Premiul revistei Hyperion (poezie) – Silvia Ioana SOFINETI (Slobozia)
Premiul III (poezie): Aurel Emilian HOREA (Ilva Mică – Năsăud şi Ionela Nicoleta CRĂETE (Târgu-Jiu)
Premiul II (proză): Alexandra Ionela ANDRECUŢ (Bistrița)
Premiul III (Critică literară/eseu):  Georgeta Irina RUSU (Bacău)
Premiul pentru debut editorial (proză): Cristian GHICA (Bucureşti), pentru volumul „Șmecher cu carte”, Ed. „Junimea”, Iași.

Secţiunea  „Scriitori profesionişti,
manageri – organizatori de evenimente culturale”
PREMIUL „OPERA OMNIA”, pentru întreaga activitate literară – Nichita DANILOV - Iaşi. (Absolvent al Facultății de Științe Economice din Iaşi. A obţinut: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1980); Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1985, 1987, 1990, 1995); Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1995, 1999); Marele premiu al Festivalului "Nichita Stănescu" (2007) etc.
Spunea poetul: „Mi-ar fi plăcut să-mi călăuzesc viaţa sau măcar poezia după un dicton. Dar nu a fost să fie. A trebuit să mă descurc, orbecăind de multe ori de unul singur prin beznă şi lumină. Oricum, consider că vei face ceea ce ţi-e predestinat să faci. Si ceea ce nu, nu...”
Premiul de excelență pentru contribuția la promovarea literaturii române prin Festivalul Național de Poezie Colocviile George Coșbuc: Alexandru CÂŢCĂUAN, Bistriţa (Asolvent al Facultăţii de Drept, din Iaşi; directorul Casei de Cultură a Sindicatelor Bistriţa)
Premiul pentru antologia de poezie a anului 2017: Renata VEREJANU. „Poetul dintre milenii”, Ed. „OMCT”, Chișinău
Premiul pentru cartea de poezie a anului 2017: Ioan Romeo ROŞIIANU. „Scrisori de dragoste expediată/Letters of Delivered Love”, Ed. „Grinta”, Cluj-Napoca
Premiul pentru Cartea de critică literară a anului 2017: Daniel NICOLESCU (Bacău). „Autori și cărți la interferența veacurilor”, Ed. „Alma Mater”, Bacău.
Premiul pentru cea mai bună revistă de literatură şi cultură a anului 2017: Gellu DORIAN, directorul revistei Hyperion (Botoşani)

Premiile Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov”

Juriul Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov”, alcătuit din Victor Munteanu - preşedinte, Theodor George Calcan și Daniel Nicolescu - membri, a acordat următoarele premii:
Pentru volum de poezie: Dumitru BRĂNEANU. „Poeme pentru mai târziu”, Ed. „Tipo Moldova”.
Pentru cartea de proză: Caliopia TOCALĂ. „Năluca”, Ed. „Timpul”, Iași.
Pentru cartea de istorie culturală: Mihai BUZNEA - „Instant story”, Ed. „Ateneul Scriitorilor”, Bacău, 2017; Constantin TUDOSE -  „Obârșia Mioriței, moment întru perenizarea sufletului”, Ed. „Magic Print”, Onești;
Virgil MOCANU - „Rezonanțe”, Ed. „Ateneul Scriitorilor”, Bacău; Doru CIUCESCU – „Condori, lame și… cornutele bisericii și politicii din Peru”, Ed. „Rovimed Publishers”

Premiile Asociației Culturale „Familia Lecca”

Asociația Culturală „Familia Leca” din Bucu-rești (președinte, Dumitru Lecca) a acordat următoarele premii:
Premiul de Excelență pentru realizarea re-vistei literare și de cultură „Expres cultural” : Nico-lae PANAITE (Iaşi)
Premiul pentru cartea de poezie a anului 2017: Grigore CHIPER. „Opera Poetică”, Ed. „Paralela 45, Pitești.

Privind retrospectiv, pe fereastra Hotelului „Podu’ cu lanţuri”, gândul se opreş-te la curgerea izvorului din curtea interioară, mărginit de cer, în care vânzoleala păstră-vilor devine poezie şi clipă de eternitate.
Mulţumim, Victor Munteanu!

https://jurnaldecurbura.blogspot.com/2018/10/cronica-unuifestival-avangardaliterara.html