Stare de rond


 ninge întruna
se cîntă ca-n ruşi
sîngeră mîna
pe un arcuş

trec tîrfe pe stradă
un biet caraliu
se uită să vadă
de nu-i prea tîrziu



fluieră fals
(îl jenează pulmonul!)
în ritmuri de vals
îşi agită bastonul

acasă îi fată
nevasta, Maria,
- nu Preacurata,
ci caralia!

urîndu-şi prezentul
înjură de stea
că n-a vrut sergentul
liber să-i dea

pe un arcuş
sîngeră mîna
se cîntă ca-n ruşi
ninge întruna






Nedumerire



La mijloc de căsnicie
m-am retras în schimnicie.
Zi şi noapte, negreşit,
post de-al negru am postit.
N-am mîncat, nu am băut
şi nici vorbă de făcut
altceva decît e scris
la Părinte în zapis.
Iar din post cînd am ieşit
slab ca dintele pilit
la Domnul m-am închinat
şi aşa am cuvîntat:
- Doamne, în Mărirea Ta,
miluie-Te şi mi-i da
un urcior cu vin ochios
să îl simt din brîu în jos
şi-o nevastă iubitoare
să mă spele pe picioare
într-un vas răsăritean
cu urechi de porţelan
plin cu apă limpejoară
ca  faţa de oglinjoară!

Nu-mi dau seama nici bătut,
Dumnezeu ce-a priceput
şi cum le-a răstălmăcit
că ’napoi cînd am venit:
aveam în pahar cucută
şi-o nevastă belzebută!






Blestem


Scurge-i-s-ar dinaintea,
fie-i numele spurcat
cui o jindui la tine
cu ochi lacomi, de bărbat.    
Sărăcească-i casa, mintea,
face-i-s-ar trupul nod,
bucătura să-şi înghită
cu calicii  de sub pod.
Umezi-i-s-ar tutunul,
pînă şi în toiul verii,
rămînea-i-ar vinul must,
aibă-i ţuica gustul fierii.
Descînta-l-ar zece babe,
zi şi noapte, în zadar,
altoi-l-ar, peste gură,
cu copita, un măgar.
Părăsească-l putirința
cu muierea lui în lege,
zece popi plătiţi cu aur
să nu poată să-l dezlege.
De o fi holtei, vicleanul,
paşte-l-ar o soartă cruntă:
să îi fugă, -n zori, mireasa,
cu tot darul de la nuntă.
Cui o jindui la tine,
cu ochi lacomi de bărbat,
scurge-i-s-ar dinaintea,
fie-i numele spurcat.
Iar de te-o atinge cumva
calce-l talpa neputinţii
şi în mărul coapsei tale
să îşi strepezească dinţii.