Pelicule de vară

 Binevenite, în perioadă. Câteva, remarcabile. ”Dovlatov”, pe primu` loc. Clar, fără rival. Aleksei German jr., făurar inspirat. Subiect, mesaj, dialoguri, interpretare, imagini, sunet, montaj, realmente de nota zece. Creație-ndrăzneață pentru cinematografia din Răsărit. Lucrată la fix, demnă de văzut, elogiat, consemnat neapărat...
 Apoi, o coproducție franco-ruso-română, ”Concertul”. Dulce și spumoasă, caldă, savuroasă. Muzical, ceaikovskiană. Ideală pentru cei care vor și altceva decât duritatea vieții de azi. În aceeași notă delicată, ”Paterson”. American, poetic și filosofic, pentru răbdare și stăruință pledând...
  Devoalând unele umbre din școala clericală autohtonă, ”Un pas în urma serafimilor”   merită și el a fi recomandat spre vizionare necondiționat. Scenariu, regie, Daniel Sandu. Vlad Ivanov, cu brio în rol...


  În fine, ”fantezia balcanică” a lu` Emir Kusturica. Nu doar regizor, ci și principal actor, septuagenar. ”Pe drumul laptelui”, filmu` și-a numit, meșter, potrivit. Trăznit, izbutit și parodic foc. Mustind, ferice, de muzică țais, originală...
  Despre celelalte, nu vorbe la fel, din păcate. N-o să le numesc, nu voi să stârnesc. Or fi având și ele fani, da` nu mă număr printre ei. Îmi plac, totuși, echilibrul, finețea, veritabila forță artistică. De mizeria vieții cotidiene până peste cap sunt sătul. N-o mai vreau, hâdă, și pe ecran...