Drum

Mă priveşte in ochi cu resemnare şi reproş,
Dar nu vede că tinereţea mea
E tatuată de ridurile tristeţii.
Nelinişte – mă zbat în propriul meu gând
Încercând să-mi temperez trăirile.
Mă dăruiesc avalanşei de imagini
Ce-mi arată drumul cel vechi.
Păşesc pe covorul de lumină
Ajungând la soare
Dar lacătul este ruginit.





Moartea unui deținut

Mă iubește așa cum n-a mai iubit pe nimeni.
Cu ură și tandrețe,
Cu pasiune și lehamite.
Lactuoasa înnebunire a zilelor de vară
E doar o simfonie a cerurilor de sub noi.
Gândeam cândva
Pastelul ce trebuia să-l așez peste viață - acum - nu mai...
A venit furtuna
Și a dispersat acele secunde când înviai
În ani grei de trădări ...
Copil ai fost
Și mori embrion.




Tăcere

Zidesc trestia călătoare,
Dând chip vechiului continent de lacustre.
Greșesc când gândesc cea ce nu spun,
Spărgând dezordinea în mii de lacrimi stelare.
Învârt globul, încercând să dau de univers,
Dar cad în mare
Și ating luna lumii de apoi.
Tai firul,
Luând cu mine doar cea mai rămas din noi.





Fuga

Îmi picur iubirile
Ca și cum ți-ai picura mătăniile.
Îmi pierd suferințele
În așternuturi de piatră șlefuită.
Când te-am găsit, m-ai păstrat doar pentru o clipă,
Crezând că o fracțiune a timpului
Va da ocol iubirii.
Îmi mângâi doar umbra,
Pulsul privirilor noastre stingându-se în tăcere.
Ne îmbătăm în gânduri,
Uniți la mijloc de drumuri,
Lăsând apoi ceața sau poate fumul de țigară
Să ne împrăștie în abisul sinelui.
Când m-ai găsit, ai și plecat,
Frica luând și prima lumină
De la terminalul unui început.




O sinapsă

Înrămez privirea zilelor
Sub titlu de „Timp”.
Plutim într-o revărsare a spațiului,
Distanța revelându-se ca un afrodisiac al realitații.
Scrijelesc cerul,
Întrebându-l “De ce”…
Tac până la urmă,
Știind că e doar o sinapsă bolnavă a sufletului.





Extraterestrul

Îmi aștept extraterestrul.
Trag cortina și îl găsesc agățat între galaxii.
Strig la el, dar nu mă aude,
Nici nu mă vede măcar.
În bătaia soarelui ochii îi stau mijiți.
Suflu și azvârl pământul spre el.
Bătrân și obosit, el doar a ațipit.





Libertate

Sparg geamurile
Trăgând fermoarul realitații alegorice.
Reqviemul și-a plouat sunetele
Picurându-le peste irișii tăiați de ridurile noastre.
Dar astăzi Trăiesc!
Sfâșâi meduza minții
Lăsând inima să zvâcnească în propria-i venă.





Meditație

Cimentez sub preșul de himere
O realitate iscoditoare logicii.
    • îngreunez pastelul, răsturnând copacii -
Ne înecăm în cascada de marmură a visării,
Zăbovind pe undeva, între eter și aer.
- Ne trezim crezând că ne-a ciupit Dumnezeu,
Dar nu, ne-am zgâriat în cactusul din balcon –
Te privesc pe tine, prea frumoasă reflecție
Cum ne dai izolare în propriile idei,
Lăsându-ne neajunși la marginea unui gând.