Este un subiect pe larg dezbatut in  viata noastra culturala, avind in  prim   planul dezbaterilor, istoricii.  Desi ar trebui sa fie  filozofii istoriei.   Cu    totul altceva.

S-au facut multe afirmatii.
Nu are  rost  sa  le reiau.
Nu ma intereseaza polemica.    Doar  afirmarea unui punct  de  vedere personal.  Ceilalti            vor judeca si  vor  accepta, sau  nu, ideile mele.  Nimeni nu detine  puterea absoluta de  a decela trecutul. Lasam la o parte interesele materiale ale unora din cei ce scriu.  Sau  ordinele.  Nu  putem sa ajungem la o cunoastere acceptabila a trecutului decit  prin incercari repetate  si schimb  de idei.                            

Prin urmare, consider ca  romani au  pierdut pasul cu  Occidentul  din cateva motive foarte  clare.  Externe si interne.

Sa incepem cu motivele  externe, atit de dragi  dictaturilor noastre din  toate timpurile.

In sec.  XIV-XV, romanii  isi fauresc  state medievale puternice, care  arbitreaza                     politica  in zona. In intreaga Europa, statele feudale  medii sunt in ascensiune.  Ca o reactie la farimitarea feudala excesiva, anterioara.  Dar din sec.XVI, statele feudale  medii palesc in fata  imperiilor in formare. Otomanii, polonezii, spaniolii, francezii (chiar si  ungurii) reusesc  sa faca state mari,  foarte mari.    In  mod firesc, statele medii cad intr-un con de umbra sau chiar  sunt cucerite sau trec sub suzeranitatea statelor mari.  


Este un prim lucru care  ne afecteaza. Si nu tine de noi.
Este adevarat, nu este un criteriu absolut.         
Ungaria va dispare ca stat medieval in sec.XVI, Polonia in sec.XVIII.  In acelasi timp, italienii si germanii  vor  ramine  organizati in mici statulete medievale pina in sec. XIX. Si nu sunt  -sau           au fost- inapoiati cultural, tehnic.

In al doilea rind,  trebuie   sa  tinem cont de schimbarea axului  comercial al Europei.  De la  Mediterana  -si lumea sa-    la fatada  atlantica.  Acest lucru ne arunca intr-o  zona economica secundara.  Afaceri mai putine si mai mici. Cu consecinte inevitabile pe termen lung. Daca legatura   Constantinopole-Baltica  -sau Ungaria- era importanta si ne mentinea in fluxul comercial european, noile  rute  importante ne ocolesc.
Legaturile comerciale erau  mentinute de  negustorii din Levant si  italieni.  Si aici  se facea  contact cu  polonezii, nemtii, ungurii. Putini stiu ca  cetatea Chilia a fost stapinita si de  munteni, si de ardeleni, si  de  moldoveni.  Pe rind,  dupa ce a fost preluata  de la bizantini/italieni. Pina la urma  turcii au  transat problema, cucerind-o.  Necazul  schimbarii  rutei comerciale   fiind  dublat de necazul expansiunii otomane   in bazinul   Marii  Negre.
(Dar  problema asta, ne  arata  ca adevaratele drumuri comerciale   strategice ale           Romaniei (au  fost si)  sunt  doua:  Constanta/Dunarea    maritima/Polonia si Dunarea   maritima/Buzau/Nehoiu/Intorsura Buzaului/Brasov/Arad/Ungaria.   Daca primul revine in atentia politicienilor  -vezi proiectele strategice dintre cele  3 mari (Marea Neagra, Adriatica,Baltica)-, al doilea este uitat.   -Si  in loc sa se  lupte pentru  aprobarea lui, se lupta pentru Iasi/Tg.Mures-?!!!!-.   Un  proiect  de mica anvergura. Daca   Moldova trebuie legata de Transilvania prin autostrada, trebuie  facuta prin sud. Si adusa in comunicatie si Muntenia si Dunarea Maritima(Braila,Galati,Tulcea). Este  o importanta vitala pentru toata Europa.  Nu doar pentru noi. De  mentionat ca  primul proiect revine  in atentia politicienior europeni. Romanii  sunt...  Si  este atit de simplu  sa se construiasca o  cale ferata  dubla, electrificata intre Buzau  si  Brasov (nemtii incepusera proiectul  in  ww2)  si   o   autostrada pe traseul amintit... Poate ca ar  fi mai bine sa se  privatizeze  toata  infrastructura.  Altfel nu scapam.)
Fara indoiala, schimbarea axului comercial european  ne-a afectat puternic si pentru                       o foarte lunga perioada.

Dar nu a fost singura lovitura primita.  In sec.XVII incepe sa se formeze sistemul economic mondial  modern.  In acest context, Europa   Centrala  si de Est devine grinarul  Occidentului. (Nu discutam  cauzele, sunt cunoscute. Nu  tin de  noi.) Apare  refeudalizarea in est. Romanii devin parte secundara a sistemului.  Atit prin  otomani, cat si prin Habsburgi. Caci  romanii au ajuns  sub  stapinire (directa sau  sub  suzeranitate) dubla.
Fara indoiala, loviturile economice, conjugate  cu    limitarile  tehnice ale epocilor, au  fost extrem de puternice.  Romanii   s-au resimtit.  Domniile si-au pierdut veniturile din                comertul de tranzit.  Ostile  domnesti au regresat. In  final, austriecii au cucerit Transilvania si Banatul,    otomanii au instalat  regimul fanariot  in rest .

La acest tablou,  trebuie sa ne referim si la  marile  cantitati   de bani care  au fost luate  de la romani sub   forma de  biruri, impozite,  mita etc. In sec.  XVI-XIX. Suma este impresionanta. A fost calculata, dar calculul  e subiectiv.  Nu este decisiv,  cred eu.  Banii  oricum se cheltuiau.   (Administratie, armata. Daca  nu aveam  manufacturile necesare pentru a da  comenzi in interior , nu am fi fost decat  un  alt  "acoperis pe care se scurge o ploaie de aur".)  Dar,  trebuie sa amintim   decapitalizarea sistematica, timp de secole            a economiei romanesti. Este o realitate  istorica.

Astea  sunt conditiile  externe. Importante, dar nu singulare. Raul cel mare a fost in interior.

Ca  orice  societate  agricola  si inca izolata(am precizat mai sus),  romanii au fost  foarte  traditionalisti. Erau legati de lumea satului  si agricultura.  Mestesugurile  si  comertul erau  practicate de  alogeni.  (Obligati, din moment  ce  ei nu detineau pamint.) Romanii nu s-au implicat.  Nu au  parasit lumea satului.
De ce?
Romanii erau organizati in obsti satesti, ce le asigura un trai decent  si relativ egal.  (Loc de casa, lot agricol, imas pentru animale,  padure.) Daca paraseau obstea, nu mai aveau nimic. Si nici o protectie.  Nimeni  nu-i ajuta. Plecarea  din obste nu era  decat pentru cei alungati,  ca  pedeapsa capitala,  sau pentru cei  cu bani,  care nu mai voiau sa suporte jugul comunitatii.   Totusi, cazuri izolate.  Chiar si taranii de pe mosii ezitau, inainte sa fuga.  Pentru  ca  nu aveau unde. Fenomenul a existat, dar numai  in  anumite momente. Nu a fost o permanenta.
La orase, sistemul  breslelor era  un sistem inchis. Daca nu uceniceai   la un mester, nu erai  primit. Doar salahor (necalificat,  zilier)daca erau  lucrari mari.
Acumularea de capital cea mai sigura si accesibila  era cresterea animalelor  (oi, vite). (Vezi si  orasul  "de floci" -datorita comertului  urias cu lina-.)Dar era lenta si periculoasa  (hoti, epizootii, animale de prada).
Existind spatii libere mari,  satele puteau  "roi".  Noile  generatii fara  pamant, plecau  si intemeiau alte  sate. Uneori la indemnul domniei, care asigura scutiri de  taxe pentru cei ce se asezau in "slobozii".  Alteori la indemnul boierilor, ce doreau sa-si colonizeze mosiile. In esenta, taranii nu avea interesul sa plece din lumea rurala.
In acelasi timp, la romani nu a existat  si nu exista fenomenul investitiei  in societati  pe actiuni. Un fenomen economic aparut in sec. XVI, initial in  Olanda, dar care s-a extins in toata lumea capitalista.  Si a cuprins  si masele.  Fenomenul e legat de lumea bursiera, dar nu numai.  In felul asta, micile economii  familiale  nu au   putut fi fructificate si  economia a ramas letargica.  Acest  fenomen exista si  acum.  Romanii nu au incredere in societatile pe actiuni.  Si nici o legislatie grozava...  in domeniu. (Desi,  daca  analizam fenomenul, observam   ca ciobanul care aduna oile, de la oamenii  din sat, in turme mari, cand le  ducea la munte, era tocmai o societate pe actiuni.  Si romanii stiau sa  calculeze  cat lapte trebuia  sa ia fiecare om, in functie de nr. de oi si productia lor, cum imparteau  pierderile etc. Sistemul nu a fost aplicat  si in comert/industrie.)
Nu cred ca Ortodoxia  a jucat un rol de  frina,  in istorie.
Poate  acum, cand  Kiril vrea sa transforme Ortodoxia in ax ideologic al luptei antiglobalizare.   La ordinul noului tar.
Totusi, e de mentionat ca atunci cand 30%  din terenul agricol al tarii e donat          minastirilor de la Athos, sigur apar disfunctionalitati economice interne.  In primul rand decapitalizarea sistemului economic.
Neavind dreptul sa batem moneda, in sec.  XVIII, pe teritoriul tarii au  circulat foarte multe  monede. Aur si argint. Practic, mai toate monedele din imprejurimi, plus talerul-leu. (Olandez.) Pina  la urma, toate  socotelile financiare (toate    "catastifele") se tineau  in "lei". Devenit etalon si  moneda de scont.  A si devenit moneda nationala, dupa independenta.  (Interesant, nu am  adoptat  o moneda  turceasca, ruseasca  sau austriaca...  Din instinct.  Fara sa   ordone cineva.)  
Structura sociala  era, si ea, o frina in calea progresului.                                                                                                                                                                                                                                     Cativa mari boieri, ce controlau  toata  tara, alaturi de mosiile manastiresti.
Dar in loc sa  avem o proprietate directa, unica si eficienta, am avut (in mare  parte) o  stapinire mediata , pe parti de sat.(Mosteniri, datorii, zestre,  vanzari limitate etc.) In acest fel, satapinii satului  erau indepartati de proprietate.  Nu erau  interesati in  modernizarea exploatatiei.  Adevaratul stapin al  satului  era primarul. El administra  mosia si impartea recolta stapinior.  El controla taranii.
La acest lucru, se adauga spiritul  "ciocoiesc" al stapinilor.  Mai general in  Europa  medievala.  Mai ales in est.   Dar la noi s-a pastrat mai mult timp. (Ba chiar si acum, daca ne gandim ca o nu prea tinara proaspata mireasa, isi permite sa  afirme public   "va starpim,     saracanilor"...  Este ridicol ca cea care spune asa ceva,  e nora   unui sef de partid ce se da social-democrat, iar adrisantul este fiul unui fost ministru de dreapta, destul de bogat,        dupa criteriile noastre.)  Boierii  nostri au dispretuit taranii si  masele, in general. Si-au tocat banii  pe lux si petreceri.  Nu i-au interesat investitiile si economisirea. In opinia mea, sunt principalii vinovati de ramineara Romaniei in   urma. In sec. XVIII, s-a   petrecut      nenorocirea.(Sa ne amintim  ca sec.  XVII are realizari importante  pe toate planurile.)
Taranii   erau majoritari. Cei mai multi dependenti.  Chiar dupa desfiintarea                  obligatiilor feudale, ei ramineau legati de boier, pentru  ca nu aveau nici un mijloc de           subzistenta.     Razasii si/sau mosnenii, erau minoritari in  masa  taranilor. Si plasati -in general- in zone de deal si munte.
In Romania a existat si o masa  de robi(sclavi) romi,  utilizati pe mosii. Si ca muncitori la  camp, si ca meseriasi. (Fierari, in special.)
Orasele erau slab  dezvoltate (maxim 20% din populatie in 1945. Mult mai putin in sec.  XVIII-XIX.  Dezvoltarea lor apare in a  doua jumatate a  sec. XIX, cand se dezvolta                                                                                                             infrastructura feroviara si incepe  o  inductrializare  sustinuta de politica protectionista a  vremii.)
In acelasi timp, e de semnalat natalitatea debordanta, care  a dus la farimitarea  continua a  proprietatilor. Sistemul   nostru legilativ, impartind mostenirile egal, intre toti urmasii defunctului.    De la Al.Ioan Cuza  tot  dam pamint  la tarani si gospodaria tarneasca  tot  fara pamint  este. Datorita  divizarii sistematice  intre  mai  multi urmasi,  la  fiecare generatie.
Desi  consider ca am pierdut  pasul in sec. XVIII, in sec. XIX avem o revenire spectaculoasa,                                         desi limitata. Ajutati si de ideile masonice, care luptau pentru afirmarea statelor             nationale si de politicile economice protectioniste, la moda in epoca.   
Din pacate,  ww2 si expansiunea experimentului  comunist, ne-au tras inapoi.   Mai ales finalul acestuia, materializat intr-o  dictatura personala.
Acum,  revenirea romanilor a  fost sistematic  gripata  de "siloviki"autohtoni.  Pentru  a-si  pastra privilegiile si puterea in societate. Mai nou,  "rondoul" politic  fact de  Rusia, tinde sa atraga  in vartejul creat toate  tarile  foste comuniste, controloate (inca) la nivelul    conducerii si al noilor imbogatiti. Evident,  Romania nu  putea sa scape.  

Deci, conditii externe si interne obiective  si o elita iresponsabila. In sec.XVIII si acum.
 Cei care nu sunt de acord  cu mine, sunt rugati sa dezvolte sisteme  de raspunsuri independente. Publicate  tot aici,  sau in alte reviste.  Doar asa  putem forma  o  opinie colectiva, pe baza unei imagini  cat mai complete.  
 Succes!