Este un subiect pe larg dezbatut in viata noastra culturala, avind in prim planul dezbaterilor, istoricii. Desi ar trebui sa fie filozofii istoriei. Cu totul altceva.
S-au facut multe afirmatii.
Nu are rost sa le reiau.
Nu ma intereseaza polemica. Doar afirmarea unui punct de vedere personal. Ceilalti vor judeca si vor accepta, sau nu, ideile mele. Nimeni nu detine puterea absoluta de a decela trecutul. Lasam la o parte interesele materiale ale unora din cei ce scriu. Sau ordinele. Nu putem sa ajungem la o cunoastere acceptabila a trecutului decit prin incercari repetate si schimb de idei.
Prin urmare, consider ca romani au pierdut pasul cu Occidentul din cateva motive foarte clare. Externe si interne.
Sa incepem cu motivele externe, atit de dragi dictaturilor noastre din toate timpurile.
In sec. XIV-XV, romanii isi fauresc state medievale puternice, care arbitreaza politica in zona. In intreaga Europa, statele feudale medii sunt in ascensiune. Ca o reactie la farimitarea feudala excesiva, anterioara. Dar din sec.XVI, statele feudale medii palesc in fata imperiilor in formare. Otomanii, polonezii, spaniolii, francezii (chiar si ungurii) reusesc sa faca state mari, foarte mari. In mod firesc, statele medii cad intr-un con de umbra sau chiar sunt cucerite sau trec sub suzeranitatea statelor mari.
Este un prim lucru care ne afecteaza. Si nu tine de noi.
Este adevarat, nu este un criteriu absolut.
Ungaria va dispare ca stat medieval in sec.XVI, Polonia in sec.XVIII. In acelasi timp, italienii si germanii vor ramine organizati in mici statulete medievale pina in sec. XIX. Si nu sunt -sau au fost- inapoiati cultural, tehnic.
In al doilea rind, trebuie sa tinem cont de schimbarea axului comercial al Europei. De la Mediterana -si lumea sa- la fatada atlantica. Acest lucru ne arunca intr-o zona economica secundara. Afaceri mai putine si mai mici. Cu consecinte inevitabile pe termen lung. Daca legatura Constantinopole-Baltica -sau Ungaria- era importanta si ne mentinea in fluxul comercial european, noile rute importante ne ocolesc.
Legaturile comerciale erau mentinute de negustorii din Levant si italieni. Si aici se facea contact cu polonezii, nemtii, ungurii. Putini stiu ca cetatea Chilia a fost stapinita si de munteni, si de ardeleni, si de moldoveni. Pe rind, dupa ce a fost preluata de la bizantini/italieni. Pina la urma turcii au transat problema, cucerind-o. Necazul schimbarii rutei comerciale fiind dublat de necazul expansiunii otomane in bazinul Marii Negre.
(Dar problema asta, ne arata ca adevaratele drumuri comerciale strategice ale Romaniei (au fost si) sunt doua: Constanta/Dunarea maritima/Polonia si Dunarea maritima/Buzau/Nehoiu/Intorsura Buzaului/Brasov/Arad/Ungaria. Daca primul revine in atentia politicienilor -vezi proiectele strategice dintre cele 3 mari (Marea Neagra, Adriatica,Baltica)-, al doilea este uitat. -Si in loc sa se lupte pentru aprobarea lui, se lupta pentru Iasi/Tg.Mures-?!!!!-. Un proiect de mica anvergura. Daca Moldova trebuie legata de Transilvania prin autostrada, trebuie facuta prin sud. Si adusa in comunicatie si Muntenia si Dunarea Maritima(Braila,Galati,Tulcea). Este o importanta vitala pentru toata Europa. Nu doar pentru noi. De mentionat ca primul proiect revine in atentia politicienior europeni. Romanii sunt... Si este atit de simplu sa se construiasca o cale ferata dubla, electrificata intre Buzau si Brasov (nemtii incepusera proiectul in ww2) si o autostrada pe traseul amintit... Poate ca ar fi mai bine sa se privatizeze toata infrastructura. Altfel nu scapam.)
Fara indoiala, schimbarea axului comercial european ne-a afectat puternic si pentru o foarte lunga perioada.
Dar nu a fost singura lovitura primita. In sec.XVII incepe sa se formeze sistemul economic mondial modern. In acest context, Europa Centrala si de Est devine grinarul Occidentului. (Nu discutam cauzele, sunt cunoscute. Nu tin de noi.) Apare refeudalizarea in est. Romanii devin parte secundara a sistemului. Atit prin otomani, cat si prin Habsburgi. Caci romanii au ajuns sub stapinire (directa sau sub suzeranitate) dubla.
Fara indoiala, loviturile economice, conjugate cu limitarile tehnice ale epocilor, au fost extrem de puternice. Romanii s-au resimtit. Domniile si-au pierdut veniturile din comertul de tranzit. Ostile domnesti au regresat. In final, austriecii au cucerit Transilvania si Banatul, otomanii au instalat regimul fanariot in rest .
La acest tablou, trebuie sa ne referim si la marile cantitati de bani care au fost luate de la romani sub forma de biruri, impozite, mita etc. In sec. XVI-XIX. Suma este impresionanta. A fost calculata, dar calculul e subiectiv. Nu este decisiv, cred eu. Banii oricum se cheltuiau. (Administratie, armata. Daca nu aveam manufacturile necesare pentru a da comenzi in interior , nu am fi fost decat un alt "acoperis pe care se scurge o ploaie de aur".) Dar, trebuie sa amintim decapitalizarea sistematica, timp de secole a economiei romanesti. Este o realitate istorica.
Astea sunt conditiile externe. Importante, dar nu singulare. Raul cel mare a fost in interior.
Ca orice societate agricola si inca izolata(am precizat mai sus), romanii au fost foarte traditionalisti. Erau legati de lumea satului si agricultura. Mestesugurile si comertul erau practicate de alogeni. (Obligati, din moment ce ei nu detineau pamint.) Romanii nu s-au implicat. Nu au parasit lumea satului.
De ce?
Romanii erau organizati in obsti satesti, ce le asigura un trai decent si relativ egal. (Loc de casa, lot agricol, imas pentru animale, padure.) Daca paraseau obstea, nu mai aveau nimic. Si nici o protectie. Nimeni nu-i ajuta. Plecarea din obste nu era decat pentru cei alungati, ca pedeapsa capitala, sau pentru cei cu bani, care nu mai voiau sa suporte jugul comunitatii. Totusi, cazuri izolate. Chiar si taranii de pe mosii ezitau, inainte sa fuga. Pentru ca nu aveau unde. Fenomenul a existat, dar numai in anumite momente. Nu a fost o permanenta.
La orase, sistemul breslelor era un sistem inchis. Daca nu uceniceai la un mester, nu erai primit. Doar salahor (necalificat, zilier)daca erau lucrari mari.
Acumularea de capital cea mai sigura si accesibila era cresterea animalelor (oi, vite). (Vezi si orasul "de floci" -datorita comertului urias cu lina-.)Dar era lenta si periculoasa (hoti, epizootii, animale de prada).
Existind spatii libere mari, satele puteau "roi". Noile generatii fara pamant, plecau si intemeiau alte sate. Uneori la indemnul domniei, care asigura scutiri de taxe pentru cei ce se asezau in "slobozii". Alteori la indemnul boierilor, ce doreau sa-si colonizeze mosiile. In esenta, taranii nu avea interesul sa plece din lumea rurala.
In acelasi timp, la romani nu a existat si nu exista fenomenul investitiei in societati pe actiuni. Un fenomen economic aparut in sec. XVI, initial in Olanda, dar care s-a extins in toata lumea capitalista. Si a cuprins si masele. Fenomenul e legat de lumea bursiera, dar nu numai. In felul asta, micile economii familiale nu au putut fi fructificate si economia a ramas letargica. Acest fenomen exista si acum. Romanii nu au incredere in societatile pe actiuni. Si nici o legislatie grozava... in domeniu. (Desi, daca analizam fenomenul, observam ca ciobanul care aduna oile, de la oamenii din sat, in turme mari, cand le ducea la munte, era tocmai o societate pe actiuni. Si romanii stiau sa calculeze cat lapte trebuia sa ia fiecare om, in functie de nr. de oi si productia lor, cum imparteau pierderile etc. Sistemul nu a fost aplicat si in comert/industrie.)
Nu cred ca Ortodoxia a jucat un rol de frina, in istorie.
Poate acum, cand Kiril vrea sa transforme Ortodoxia in ax ideologic al luptei antiglobalizare. La ordinul noului tar.
Totusi, e de mentionat ca atunci cand 30% din terenul agricol al tarii e donat minastirilor de la Athos, sigur apar disfunctionalitati economice interne. In primul rand decapitalizarea sistemului economic.
Neavind dreptul sa batem moneda, in sec. XVIII, pe teritoriul tarii au circulat foarte multe monede. Aur si argint. Practic, mai toate monedele din imprejurimi, plus talerul-leu. (Olandez.) Pina la urma, toate socotelile financiare (toate "catastifele") se tineau in "lei". Devenit etalon si moneda de scont. A si devenit moneda nationala, dupa independenta. (Interesant, nu am adoptat o moneda turceasca, ruseasca sau austriaca... Din instinct. Fara sa ordone cineva.)
Structura sociala era, si ea, o frina in calea progresului. Cativa mari boieri, ce controlau toata tara, alaturi de mosiile manastiresti.
Dar in loc sa avem o proprietate directa, unica si eficienta, am avut (in mare parte) o stapinire mediata , pe parti de sat.(Mosteniri, datorii, zestre, vanzari limitate etc.) In acest fel, satapinii satului erau indepartati de proprietate. Nu erau interesati in modernizarea exploatatiei. Adevaratul stapin al satului era primarul. El administra mosia si impartea recolta stapinior. El controla taranii.
La acest lucru, se adauga spiritul "ciocoiesc" al stapinilor. Mai general in Europa medievala. Mai ales in est. Dar la noi s-a pastrat mai mult timp. (Ba chiar si acum, daca ne gandim ca o nu prea tinara proaspata mireasa, isi permite sa afirme public "va starpim, saracanilor"... Este ridicol ca cea care spune asa ceva, e nora unui sef de partid ce se da social-democrat, iar adrisantul este fiul unui fost ministru de dreapta, destul de bogat, dupa criteriile noastre.) Boierii nostri au dispretuit taranii si masele, in general. Si-au tocat banii pe lux si petreceri. Nu i-au interesat investitiile si economisirea. In opinia mea, sunt principalii vinovati de ramineara Romaniei in urma. In sec. XVIII, s-a petrecut nenorocirea.(Sa ne amintim ca sec. XVII are realizari importante pe toate planurile.)
Taranii erau majoritari. Cei mai multi dependenti. Chiar dupa desfiintarea obligatiilor feudale, ei ramineau legati de boier, pentru ca nu aveau nici un mijloc de subzistenta. Razasii si/sau mosnenii, erau minoritari in masa taranilor. Si plasati -in general- in zone de deal si munte.
In Romania a existat si o masa de robi(sclavi) romi, utilizati pe mosii. Si ca muncitori la camp, si ca meseriasi. (Fierari, in special.)
Orasele erau slab dezvoltate (maxim 20% din populatie in 1945. Mult mai putin in sec. XVIII-XIX. Dezvoltarea lor apare in a doua jumatate a sec. XIX, cand se dezvolta infrastructura feroviara si incepe o inductrializare sustinuta de politica protectionista a vremii.)
In acelasi timp, e de semnalat natalitatea debordanta, care a dus la farimitarea continua a proprietatilor. Sistemul nostru legilativ, impartind mostenirile egal, intre toti urmasii defunctului. De la Al.Ioan Cuza tot dam pamint la tarani si gospodaria tarneasca tot fara pamint este. Datorita divizarii sistematice intre mai multi urmasi, la fiecare generatie.
Desi consider ca am pierdut pasul in sec. XVIII, in sec. XIX avem o revenire spectaculoasa, desi limitata. Ajutati si de ideile masonice, care luptau pentru afirmarea statelor nationale si de politicile economice protectioniste, la moda in epoca.
Din pacate, ww2 si expansiunea experimentului comunist, ne-au tras inapoi. Mai ales finalul acestuia, materializat intr-o dictatura personala.
Acum, revenirea romanilor a fost sistematic gripata de "siloviki"autohtoni. Pentru a-si pastra privilegiile si puterea in societate. Mai nou, "rondoul" politic fact de Rusia, tinde sa atraga in vartejul creat toate tarile foste comuniste, controloate (inca) la nivelul conducerii si al noilor imbogatiti. Evident, Romania nu putea sa scape.
Deci, conditii externe si interne obiective si o elita iresponsabila. In sec.XVIII si acum.
Cei care nu sunt de acord cu mine, sunt rugati sa dezvolte sisteme de raspunsuri independente. Publicate tot aici, sau in alte reviste. Doar asa putem forma o opinie colectiva, pe baza unei imagini cat mai complete.
Succes!