Balada  iubirii și a morții

De pe un deal, la fel de bătrân ca moartea,
Se rostogolea soarele precum un craniu
Al unui titan, așa cum scrie-n cartea
Veșniciei, iar totul în jur părea straniu...

Zeul contempla lumina fumegândă
Și clipele, preoți în veștminte de aur,
Celebrau logodna dintre-un gând și-o gândă,
Îmbogățind al spiritului scump tezaur —



Când, iată, se-abătu un nour de amar
Peste fericirea voind să eclozeze
La fel ca un dragon din oul de cleștar,
Nerăbdător, la ceasul tainicei amieze...

Dar lucrurile se vor petrece exact
Ca-n profeția estimp gravată pe destin,
Căci bucuria nu-i nicidecum ceva abstract
Și merită să fie-mpărtășită din plin.  

Frumoasa nebunie ce-o dezlănțuim,
Iubirea, cea cu o mie de nemărginiri —
Doar moartea ne învață să o prețuim
Și-ale înaintașilor neaoașe doiniri.

E sufletul ca un magic ghem de vreme
Tors de-acum cu puritatea dragostei dintâi,
Sublimată în duioasele poeme...
Ah, îngere, din aripile-ți iarăși fâlfâi?!?


Scrisoare

Un înger și-a înmuiat aripa în cerneala zării
Și-a scris cu ea fierbinte visul de iubire.
Păcatele spălate de valurile mării
În sufletu-i trezeau o dulce amintire…

Tăcerea, un cearceaf așternut peste secunde,
Sclipea în soare precum un colan de aur
Purtat de iubita-i cu privirile fecunde
În peregrinările ei pe un colcântaur.
Autumnală

A venit toamna… Sufletu-i sălaș
Al tainelor bogate, roditoare…
Călătorește Soarele, fantast vâslaș,
Pe râul cerului (de la izvoare
Până la vărsare)  iavaș-iavaș…

A venit toamna… Cuget și prefac
Vademecumul vieții viitoare…
Luna va fi mâncată de un vârcolac
În ajun de magică sărbătoare
Celebrată pe plaiul traco-dac…

A venit toamna… Este iar vremea
Împlinirii marilor idealuri…
Astăzi, Credința, Nădejdea și Dragostea
Dansează ca flăcările pe dealuri
Și crește înmiit puterea mea…
 

Cântec de toamnă

Clipe veștede căzut-au
Din copacul toamnei
Pe întortocheatul șleau
Ca inima doamnei,

Iar cuvintele miros
A tăcere plină,
Care susură duios
Ca o apă lină.

În amurgul înstelat,
Visele se-ncheagă
Din fantasticul aluat
Al iubirii, dragă!


Pelerinii

Cuvintele-furnici
Merg în șir indian,
Cărându-și în spate
Paiele viselor,
Pline de-nțelesuri…

În fiecare an,
Cuvintele-furnici
Încep a străbate
Drumul spre Mekka lor,
Un pâlc de arbori suri…

A nu se abate
Din drum e al lor plan;
Cuvintele-furnici,
Conform versetelor
De pe papirusuri,

Spre Mekka merg de zor
— Sfintele Sihlete —
În ritm olimpian.
Cuvintele-furnici
Compun universuri

La tainice ceasuri.
Idealurilor,
În totalitate,
Le cântă un pean
Cuvintele-furnici…


Dimineață de toamnă

Începe-o nouă zi pe baricade.
Cuțitul toamnei răsucit în noi
Face să chicotească  în cascade
Sângele tăcerii ca un cintezoi.

M-adie razele în cavalcade,
Revoluția Soarelui e-n toi!...
Începe-o nouă zi pe baricade.
Cuțitul toamnei răsucit în noi

E parcă mai ruginit decât veacul
Ce-și caută febril menirea, iar
Pentru rană iubirea este leacul
Și frunzele, un pansament de jar.

Începe-o nouă zi pe baricade...



Starea elementelor

Pământ

(Pietrele îndrăgostite strigă la mine
Să le urc în vârful muntelui enstatic,
Pentru a veni pe lume diamantine.
Eu le ridic, șlefuindu-le socratic,
Și punându-le la toate câte un nume.)

Apă

(Nimfe se scaldă tainic în iazul tăcerii,
Aruncând cu stropi de-aur una într-alta,
Și realitatea se cioplește cu dalta.
Pe maluri poposesc uneori unicornii,
Vegheați seara de ochiul fantastic al lunii.)

Aer

(Comutând pe frecvența îngerilor,
Ascult hitul care se păstrează
Pe primul loc de-o veșnicie-ntreagă:
Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Cerurilor,
Plin este tot pământul de slava Lui!)

Foc

(Văpăi de aur strălumină văzduhul,
Intensificând și mai mult magia nopții.
Pe dealuri se zăresc strugurii, ah, copții,
Ai toamnei ce ne încântă iarăși duhul,
Venind spre noi precum o zână din povești.)

Om

(Doar dragostea-mi dezmiardă destinul
Și-ndrumă, pe-oceanul vieții, corabia-mi cu vele;
Eu explorez infernul ca Dante, florentinul,
În căutarea Beatricei mele,
Cu sufletul cald și luminos precum rubinul.)





Lacrimi de aur (triolet)

Pe-acoperișurile caselor din burg,
Lacrimi de aur fără-ncetare curg,
La fel ca-n zilele regelui Lycurg...
Pe-acoperișurile caselor din burg,

În taină, cele profețite ocurg,
Iar Apusul vine călare pe un murg.
Pe-acoperișurile caselor din burg,
Lacrimi de aur fără-ncetare curg...