
Aurel Pop
23
(Din volumul Sonete din regatul disperării Ed. ,,Risoprint”, Cluj-Napoca, 2007)
stă tata sub cruce la margine de sat
el este începutul unui plâns amar
odihnindu-şi trupul într-un cimitir exilat
o aşteaptă pe mama cu răbdare şi har
în talpă spinii au prins rădăcini
palmele au răni adânci sângerânde
copil fiind săream gardu-n vecini
pârât am fost tatii cu voci blânde
vine vreme când steaua-mi va dispare
undeva pe-un drum cu îngeri fără frică
voi fi condus spre un ţărm de mare
presărat cu vânt subţire prăfuit de scoică
fire de nisip cu iz de stele amare
acoperă sunetul de clopot de lângă biserică
Lucian Perţa
23
(Au fost vizate volumele : Calvarul cuvintelor (2006); Pelerinaj de succesiune (2004) )
îmi stau sonetele mele despre sat
într-un sertar închise şi amar mai plâng,
e drept că nici eu n-am fost chiar disperat
să le public—mai am bani să mai strâng—
calvarul nepublicatelor cuvinte
îmi stă în talpă ca nişte spini,
am făcut şi pelerinaj de secesiune, ţin minte,
până m-au pârât tatii nişte vecini—
dar o să vin-o vreme când şi steaua mea
în nord vestul ţării va străluci,
va fi super novă, ce zic eu stea,
pre mulţi ce-s azi îngeri îi va năuci
atunci când sonetele le voi putea
ca dintr-o citadelă scoate-ntr-o zi !


























