INDISOLUBIL SUFLET

Un suflet de fier
Este mai vechi decât timpul,
Este prezent sub ape
Și în soluri fertile,
Se ridică mereu trainic
Din inima pământului
Și din esența umanului,
Ȋnălţandu-se pe culmi veșnice
La chemarea cerului
La ale sale comori ritmice...
Din văzduh,
Se odihnește-n oglinda mării
Reflectându-i sunetul:
Vocea entității marine...



Un suflet de fier
Nu poartă rugină,
Ci nesaț
În ascuțimea simțurilor,
Creând un corp artizanal
Din raze de lună
Ce se arată excepțional
În umbră...
Figura zămislită
Cântă din adâncuri
Reverberând
Până la cotele cerului,
Anunțând
Chemarea de întoarcere acasă
A omului...

Un suflet de fier
Scapă de îngrădire,
Precum pământul
La setea de ploaie,
La auzul nestăvilit al mării
Ce cântă din cimpoaie...

Un suflet de fier
Este precum
O casă holografică,
El se poate regăsi
Sub și-n orice formă
Materială,
Poetică,
Sălbatică...

Vorbesc tot timpul cu sufletul...
Din orice colț al minții
Răsar cuvinte,
Idei,
Premise,
Până crapă de zori
Fiarele ruginite...
Iar sufletul se-nnoiește mereu
Într-un sculptat fier aparte,
Ținându-mă la povești
Noapte de noapte...
Desprinse din univers
Și înghețate sunt
Aceste cântări,
Pe buzele muritorilor
Grăite-n diverse reprezentări.

DIN UMBRE SE NASC VIEȚILE

Tu ce-ai face
Dac-ai vedea mai clar din umbră?
Căci...
Din umbre se nasc partiturile vieții
Din tenebre luăm pulsul ființei
Spre a-i crea un drum nou
Din care putem clădi viitorul.

Soarele calcă norii zilnic
În goana sa către dimineți vii
De printre ramuri
Curge roua nopților
Ce-au fost reci cândva...
Zgomote pline animă
Întinsele câmpii...

Din zori
Se nasc începuturile
Și vechile stihii
Devin umbre
Alene duse-n văzduh
Sculptate-n frunze vii...

Oglinzi fantastice de aur
Se-acordă-n luciul adâncului
Din marea de nori
A mai rămas
O umbră prihănită
Adornată-n cuiul firescului....

La ceas de salcie
Însetată de apă,
În zori,
La adierea soarelui,
Se nasc partiturile vieții...

Din tenebrele nopții
Luăm iar și iar pulsul ființei
Spre a-i crea un drum nou
Din care putem clădi viitorul,
Într-un ceas al permanenţei.

 COLAJ – CĂLĂTORII

Azi am călătorit pe aripile nopții
Poposind în mrejele culorilor,
În asfințitul tablourilor vii
Pe urmele căutătorilor.

Azi am ajuns tocmai sus în nori
Și-am atins ceața lunii
De lângă ea, ţâşnea Venus în fiori
De iubire ascunsă, nepătrunsă…
Călcată-n misterul pasiunii.

Azi am pășit…
Azi am văzut…
Azi am simțit…
Azi m-am pierdut…
…în colajul de nepătruns al drumului
De unde cad nestingherit
Imagini, picturi,
Călătorii-ntru meşterit.

 LIMITE ȘI FOTOGRAFII

Din clipe ale vieții
Tresar static imaginile
Pogorâte în atenția unui obiectiv
Și alor mele simțuri… fără astâmpăr.

Iar din imagini
Memoria împietrește
Pe margini de râu,
Ca pietrele lucind
În raza soarelui.

Câte limite
Puse gândurilor
În drumul lor
Spre un stop-cadru…

Câte amintiri adunate
În memoria unei fotografii…

O limită, o împietrire,
Un râu de gânduri
Lucind în raza soarelui

Ce-ți trezesc simțurile toate,
Ce-ți trezesc o lume…

 ZIUA PĂMÂNTULUI



Din primăveri renaște Pământul

Viu ca al Soarelui zâmbet

Din frunze foșnește cugetul

Și urlă-n lacrimi mute.

~

Ca din vlăstari înalți

Țâșnește omul

Tot din frunziș plămădit

Însă, în loc ca brațele-i talere

Să care-n cești nisip,

Cară acum greu

Ale omului minți pierdute

În cioburi de Mediu zidit.

~

Ce să mai plămădim azi

În loc de gunoi

Dacă nu frunze-albastre de cer

Să curățăm tot de noroi

Al pământului efemer.

~

Ziua Pământului e zi de zi

Foșnet de foșnet cugetă zările

În muzica Soarelui

Cântă-n cor florile.

~

Din bocetul asurzitor

Cântă păsările

Direct în memoria omului

Zbiară-un fior,

Supraviețuitor e Pământul,

Iar printre nepăsări,…

Călătoriile-l dor.

~

Din om în om

Și din suflet-n cuget

Pământul calcă de zor

Scotocind zările ude de lacrimi

Căutând-o vale, o-nțelepciune

De falnic călător.

~

Pământu-i pe drum veșnic

Ca-ntr-o călătorie solo

De unde-și extrage seva “supraviețuitorul”.

~

Să ne-aplecăm acum

Peste punți din interior

Și să vedem că noi, oamenii,

Putem construi mereu

Un nou exterior.