Miscarea     stingista e veche.  Nu incepe  cu  Marx.   Apartine sec. XVIII, a fost dezvoltata  in sec.  XIX.  Lumea  artistica a   reprezentat  un teren fertil  de afirmare  a ideilor stingiste.   Uneori  corecte,  alteori  ...  incorecte.   Ba chiar hilare.
Sa vedem cateva  filme,facute dupa lucrari  celebre. Si cum se pot interpreta, de  un alt  tip de  critic.   

Incepem  cu faimoasa  "Casa de  papusi". Dupa piesa  lui Ibsen. Cu numeroase  ecranizari.  (Acelasi nume, sau "Nora".) Subiect simplu, frumos  condus.  O  frumoasa si  foarte  tinara doamna,  maritata cu  un domn  serios, dar in varsta.  Au  copii,  sunt  aparent  un model.  Dar doamna  are  o mica  scapare. A, nu ,  nu  va ganditi  la prostioare. Nu e  o           adulterina.  Societatea nu era pregatita pe atunci, pentru asa ceva.  Dar  un fost  iubit platonic din perioada  de dinainte de casatorie,  vine  si o  santajeaza. (Azi am ride  de o astfel de poveste.)
Povestea capata  accente  ridicole in final,  cand  Nora  afirma ca s-a casatorit  prea tinara si  nu a  avut timp sa capete experienta. Prin urmare,  pleaca.  Sa capete experienta  lipsa.....
?!!!!!!!!!!!!


Dar de ce nu a spus  sotului   de  la inceput,   de  idiotul  ala? Minciuna si duplicitatea erau cunoscute? Erau  morale?  Cum  isi imagina Ibsen o familie, fara  comunicare intre soti? Dar  stingistii   contemporani?  Adica  trebuie ca o  femeie sa  fie  curva, sa  capete experienta de viata si pe urma  sa se  casatoreasca?
Vai  de tinerii  barbati......
Totusi, problema  principala mi se pare lipsa  de comunicare. Cel putin asa cum reise  din piesa. Nu  lipsa de experienta  a  doamnei.
Poate criticii vor face mica  corectura.  Nu de alta,  dar activistele "pe linie"sa  nu mai vina         cu argumente prostesti. Ma  rog,  se poate gasi o solutie  de compromis:"si...si....".  Cu  nebunii  nu  te pui.
Alt film  celebru  e "Gervaise". Dupa cartea cu a celasi  nume,  de  Zola.Oficial, cartea descrie  efectul  alcoolismului, asupra  unei  familii de  muncitori  parizieni.  Nu, cartea  e mult mai complexa.     Si protagosnistii  sunt  si  muncitori,  si  patrioni, iar muncitori.  Cartea  e  o fresca  extraordinara a  slabiciunilor omenesti  care duc la alcoolism. E mult  mai      complexa.Critica trebuie sa fie mult  mai  atenta. Sunt si  greselile  alcoolistului,dar si greselile sotiei  lui..... Ca tot vorbim de  feminism.  Si o femeie patroana.

O alta  carte  este "Frumoasa de  zi".  ("Belle de  jour.") Ecranizare  a  carti cu a celasi  nume de Joseph Kessel.
Toata critica  ne  vorbeste  de  sarmana  femeie  care isi cauta  sexualitatea nesatisfacuta     in  casnicie.  Maritata  cu un  doctor, totusi...     
In realitate,  trebuie sa evidentieze ca  sexualitatea tinerei  era tributara  inceputului ratat, din copilariea. Care a marcat-o.Nu este  o cautatoare  gratuita. Si daca ar fi  fost  sincera  cu sotul  ei ,  medicul  , poate ca ar fi reusit  sa  gaseasca -impreuna  -  o  solutie. Iar  lipsa comunicarii  si a sinceritatii.                                                                    
Se pare ca este  o  moda  ca  feministele sa nu fie  sincere in casnicie.  Si sa nu comunice   cu sotii. Daca  vorbesc  cu  prietenele  si amantii, ce rost  mai  are  sa  vorbesca                                         cu  "prostii"de acasa?  Pe urma se intreaba  de ce  "prostii" devin  violenti.  Si vor  eliminarea violentei.
Nostime  sau doar cretine?

Nu pot  vorbi despre  "Al  41-lea".  Un film  foarte clar.  Cine  nu e cu noi, e  impotriva  nostra si  trebuie sa moara. Femeile sunt calai desavirsiti daca sunt manipulate. Si sunt,  din pacate.     Si  in Rusia,si  in Occident...  Nici    Germania nu a fost  "usa de biserica" in domeniu.

Dar sa lasam lamentatiile  si sa mai   vedem  un film.Celebru.
"Casablanca".
Filmul este o capodopera si  mi-a  placut de cand  l-am vazut.  Eram adolescent.  Creeaza atmosfera, reface epoca si  zona. Are personaje  puternice si reprezentative  si  personaje                            pitoresti.  Are sare si  piper.     Are  o intriga inteligent condusa,  cu multiple momente de suspens. Are  o scena finala  antologica. Are  de  toate,  fiind foarte  simplu.    Unul din cele mai bune filme din  istoria cinematografiei.  Jos palaria!
In  esenta, intriga e  simpla. Un american  are un bar in Casablanca.  In  timpul ww2.  Din intimplare, se  intilneste  cu iubita lui,  pierduta in Parisul  ocupat de  Wehrmacht.   Iubita care e  maritata. Cu un antifascist.  Ce trebuie sa  ajunga in SUA,  via Lisabona,   cu avionul.  Cei doi  trec peste inima si isi  indeplinesc datoria.
Avionul cu ei decoleaza, cu ajutorul unui ofiter  francez din  colonii, care  impusca neamtul  ce voia sa opreasca avionul, in ultimul moment.  Sau  americanul il  impusca si  francezul il acopera ? Am uitat... Na,  sa vad -iar- filmul.

Toate bune si frumoase,  la  prima  vedere. Partea  proasta e ca  fiind  prea bun,  l-am  vazut de multe  ori.  Si atunci,  au inceput intrebarile.
In  primul rind,  americanul e  un tip  bogat, care si-a cumparat un avion  si a  participat cu  el,  la luptele din  Spania.  Evident, antifascist.  Cind  Liga Natiunilor a  interzis amestecul strainilor  in Spania,  s-a refugiat  in  Paris. Pe  banii  lui. Nu tu  slujba,somaj,  nimic.
  Mi-ar place si  mie sa fiu antifascist pe avere... Ei,  si cum  statea el asa... se indragosteste  de  o  juna  tipa.  Care era  maritata. Dar sotul  era  in   puscariile  Gestapoului.  Ca sa vezi  ce fac sotiile  stingistilor,  cand sotii  sunt la  puscarie. "Tovarasele" de viata... si  lupta.
Ei,  isi  dau  ei intilnire,  dar vin  nemtii  (ai  dracu!) si strica  tot.  Cum sa nu fii  antifascist? El fuge in Spania si se opreste    tocmai  in Maroc,  ea sa reintilneste cu  sotul,salvat prin  minune    de alti antifascisti.  Apoi are loc intilnirea de la Casablanca.  Na.  Evident,  la   Casablanca,  americanu deschisese  un bar... Nu  cu  credite.

Asta e situatia.  Daca  opere artistice  considerate  virfuri (Si sunt.)  au asemenea  mesaje  gresite,  ce  se intimpla  la nivelul activistelor  de baza? Sau a celor  fara cultura sau  cu  o  cultura  precara? Si in rindul activistilor  ( de  toate  sexele  si orientarile)  abunda                    cei  cu o cultura precara.
Eu  ma  minunez si trag un semnal de  alarma.  Corectitudinea politica  nu doar  ca e o  idee gresita (oblig  pe toti sa gindeasca precum curentul meu ideologic )  dar are numeroase         greseli  inca din start. Greseli ce  nu sunt corectate, petru  ca nu te poti atinge de opera  magistrilor. Au  devenit sfinti si scrierile lor  sunt mai importante  decat Biblia.  Nu se poate corecta nimic. Dar vor sa schimbe (si  peste  noapte) toata  lumea,  conform  greselilor lor...   
Regret,  nu  pot sa merg cu ei.
In tinerete  am respins acest curent  in mod  instinctiv, intr-un moment  de furie.  Provocata, dar   asta  e alta  poveste. Regret ca mi-am  pierdut  cumpatul. Si nu m-am  putut controla.  Acum, aproape de finalul  vietii active, constat  ca  sunt mult  mai impotriva                            fenomenului  decat  la tinerete. Fara  sa  mai fiu furios  sau afectat direct.  Doar manie rece.
Poate asta  o  fi destinul meu.     "