IMPONDERABILITATEA EULUI

Înot între patru pereți vii
și alți doi abstracți
de unul mi-am atârnat
frica în tablouri cernite
altul plânge de multă igrasie
din stomacul lumii
stau agățat de trei minuni
care respiră-n mine
cu fața la peretele reflexiilor mele
dansez ca un cosmonaut mirat
nicio ieșire din gândul meu abstract
care devine plasmă captivă
în derivă.



ÎNTUNERICUL CE DOARME
 
dacă pleci din întunericul meu
care stă cuibărit la ușă-
fidel așteptând hrana
strecoară-te pe urechea surdă din mine
o noapte care trece pe lângă moarte
strigăt de plecare- nu știu unde
nimeni nu hotărăște călătoriile
în timp și nici în gând
cum nimeni nu știe
care ceas plânge uitat
nu uita umbrele ascunse după mine
și închide ușa cu gaura chei astupată
este vânt pe scara mea
a mai plecat cineva cu capul în jos
noaptea când întunericul meu doarme


OMUL NEGRU AL MUZICII DIVINE
se dedică lui Linus Dragu

Umbla îmbrăcat în negru
tăietorul de note muzicale-sinistru
mâinile până la pământ
târau vioara ce plânge
hipnotice sunete în penumbră
se zvârcoleau departe
-am sosit să văd Diavolul cum cântă,
spunea un nemuritor?!
degetele transmit sublime note
și se mișcă în imagini triste
ce dor îi este de dragoste
nălucii de pe scenă
cum cade noaptea pe străzi
unde omul în redingotă și vioara sa
dispare
ce muzica sublimă a nopții
într-un patefon ruginit
care paradoxal se aude bine
pe străzile de astăzi
când nimeni nu-l mai vede când vine
pe omul muzicii divine

IMPONDERABILITATEA EULUI
 
Înot între patru pereți vii
și alți doi abstracți
de unul mi-am atârnat
frica în tablouri cernite
altul plânge de multă igrasie
din stomacul lumii
stau agățat de trei minuni
care respiră-n mine
cu fața la peretele reflexiilor mele
dansez ca un cosmonaut mirat
nicio ieșire din gândul meu abstract
care devine plasmă captivă
în derivă.

ÎNTUNERICUL CE DOARME
 
dacă pleci din întunericul meu
care stă cuibărit la ușă-
fidel așteptând hrana
strecoară-te pe urechea surdă din mine
o noapte care trece pe lângă moarte
strigăt de plecare- nu știu unde
nimeni nu hotărăște călătoriile
în timp și nici în gând
cum nimeni nu știe
care ceas plânge uitat
nu uita umbrele ascunse după mine
și închide ușa cu gaura chei astupată
este vânt pe scara mea
a mai plecat cineva cu capul în jos
noaptea când întunericul meu doarme


TOAMNA IUBIRILOR AMNEZICE
 
Scrie pe trupul meu
să nu uiți
pune toamna din mina ta
pe coapsele mele
pe gâtul meu
mă lăs răsfoită din foame
Iar miinile tale vorbesc
cu marcher roșu
profesor nebun din adolescența mea
care arunca cifrele pe tavan
în camera de internat
citeai din mine prin cifre
fără să mă întineze
eu copilă acoperită de tine
pentru atunci când
îți vei aduce aminte de mine.


TE PRIVESC PESTE UMĂR...

va veni vremea când
privirea peste umăr
ne va prinde
aveam atâta timp
să ne iubim ochii
indiferent de obstacole
chiar dacă eu     
așteptam în umbră
să pleci de pe scenă
râvnită fiind de mii de priviri
astăzi prin oglindă
vorbim cu fața la ferestre
unde gândurile noastre
refugiate evadează
iar ochii plâng nevăzuți
of! cum peste umăr iubirea
cade în lacrimi și noi nici nu știm
de ce?!


PARTEA DIN MINE ..
 
Pisicul meu trăiește viața prin mine
privește pe geam cum cad clipele
ca un om la maturitate
el știe mai bine ca mine
locul unde timpul doare
se așează ca un doctor
pe respirația mea
de parcă știe că pleacă primul
un simbiot care vrea să mai salveze
ceva din noi
noaptea se uită la mine cum dorm
știe când se va deschide poarta
prin care eu voi respira mai puțin
cafeaua va păstra biscuitele
iar eu voi plânge peste cuvinte
fără fularul -doctor care va pleca
nu știu când,numai el știe
atunci voi privi pe geam
partea din mine care nu mai vine

ROCHIA NEAGRĂ
Rochia neagră
pe marmora rece
Lacrimi după înlănțuirea
de animale flămânde
ultima iubire-ultima țigare
noaptea cade definitv
pe carnea zgâriată

VIS NEATINS

aveai gheare ca de obicei
când noaptea te certa
pentru goliciunea ta
dansai pe mine
mușcai din mine
crud și cu salivă otrăvită
nu te lăsai privită
decât atunci
când semaforul schimba
culoarea
sensul
zgomotele
de la bariera lumii
coșmarul meu din vis
când transpirat te căutam
prin șoapte
iar formele tale erau noapte
iar noi eram nimic
atingere bolnavă
de vis erotic neatins!


APROAPE FEMEIE

viața ne poate certa
că ești aproape femeie
păcatul a căzut din mine
atunci când ai strigat
ochii tăi cristale
aruncate pe pat
într-un joc care doare
prea multă iubire
pierdută-n neant
iar eu prea târziu iubesc
înflorirea din tine
și cade primăvara din mine
acum când femeia vine spre mine
într-o toamnă târzie

LUMEA ADORMITĂ-N PIATRĂ

Cine poate privi
uitarea ochilor sfârșiți
alunecând în gol
disperarea în care
se rătăcește fiecare
lacrimă din piatra de la
răscrucile scrise de noi
cum piatră tace
cu voce zugrumată
acoperită de flori triste
în fiecare an
în fiecare răstriște
cum eu și tu
ne dăltuim plecarea
ca o primeneală
a nunților de ceară
apoi multă liniște peste vânt
peste drumurile terminate
peste locuri unde vom
trece cu gândul
de dincolo de noi
dincolo de viață
cine poate privi
altă lume care doarme în piatră

VIS NEATINS

aveai gheare ca de obicei
când noaptea te certa
pentru goliciunea ta
dansai pe mine
mușcai din mine
crud și cu salivă otrăvită
nu te lăsai privită
decât atunci
când semaforul schimba
culoarea
sensul
zgomotele
de la bariera lumii
coșmarul meu din vis
când transpirat te căutam
prin șoapte
iar formele tale erau noapte
iar noi eram nimic
atingere bolnavă
de vis erotic neatins!


APROAPE FEMEIE

viața ne poate certa
că ești aproape femeie
păcatul a căzut din mine
atunci când ai strigat
ochii tăi cristale
aruncate pe pat
într-un joc care doare
prea multă iubire
pierdută-n neant
iar eu prea târziu iubesc
înflorirea din tine
și cade primăvara din mine
acum când femeia vine spre mine
într-o toamnă târzie

LUMEA ADORMITĂ-N PIATRĂ

Cine poate privi
uitarea ochilor sfârșiți
alunecând în gol
disperarea în care
se rătăcește fiecare
lacrimă din piatra de la
răscrucile scrise de noi
cum piatră tace
cu voce zugrumată
acoperită de flori triste
în fiecare an
în fiecare răstriște
cum eu și tu
ne dăltuim plecarea
ca o primeneală
a nunților de ceară
apoi multă liniște peste vânt
peste drumurile terminate
peste locuri unde vom
trece cu gândul
de dincolo de noi
dincolo de viață
cine poate privi
altă lume care doarme în piatră?!