Adolescență de excelență

  Doi elevi din București. Sunt în clase la ”Enescu” și nu peste mult vor sui pe scene. Etalând talentu`, voința și studiul într-un tot solistic vizibil de-acu`. Le-am urmărit, mulțumit, recitalul. Într-un amfiteatru universitar. O evoluție convingătoare și cuceritoare, clar promițătoare. Fincă Sbranca și Salinas așa s-au înfățișat. Concentrați, dedicați și dotați pentru instrumentu` balșoi, negru și lucios. Fără grabă și trac s-au așezat în fața-i, gingaș clapele i-au șters și sunete varii țâșniră potop de sub degete zburdalnice foc. Băieții ăștia arătând curajos ce frumos curg sunetele ingenios rostuite de corifei. Vijelios sau duios, după caz, neîndoios maiestuos.

Căci Răzvan și Christopher sunt făcuți pentru asta vădit. Având, sigur, de muncit și în viitor ca, pe culmi, s-ajungă. Chris, de exemplu, mărturisind că ar vrea să facă muzică de film. E româno-american și-a venit în țară ca să studieze și știință zdravăn să acumuleze. Și el, și colegu` mai micuț, opusuri ca lumea la capăt ducând onorant. Așezat, echilibrat, deja personalizat. Adolescență de excelență, ce mai încolo și-ncoa`. Total de apreciat  și, public, de consemnat. Prin aceste rânduri în care-am notat, chiar că meritat, câteva impresii, sper, de bun augur. Oare ce filarmonică inspirată i-o chema la dânsa îndată? Realmente-ar trebui, iar succesu` n-ar lipsi...