Un cunoscut proverb românesc, spune: ,, Ce trăiește, crește!”. Nimic mai adevărat. Drept dovadă că și eu, așa din năzbâtie în năzbâtie, care mai de care mai năstrușnică, ajunsesem pe la paisprezece ani, bătuți pe muchie! Era vârsta la care începusem să primesc ,,oficial”, mai multă libertate. Până atunci, fusese ceva de genul...,, abuz în serviciu”, cu toate că eu eram un fel de...,,liber profesionist”. Însă, cu toate acestea, reușisem să termin cursurile Școlii Gimnaziale cu rezultate foarte bune, și eram deja înscrisă la liceu. Asta așa, ca o consolare pentru bieții mei părinți, care începuseră a crede că nu o fată, ci un băiat mai degrabă primiseră în dar de la bunul Dumnezeu. Bun săracul, că din multe m-a mai scăpat!
   Așadar, eram în vacanța mare! Vară...cald...libertate...prieteni...gârlă! Fiind la țară, cei drept, mai perpeleam și eu ceva trebușoară prin gospodărie, așa printre alte lucruri ,, importante” ale zilei, mai mult de nevoie decît de voie, dar era musai, altfel primeam ,,arest la domiciliu” , și începeau a striga copiii pe la poartă, mai ceva ca la ,,moașa satului”!
  Într-o zi, l-a scăldat fiind, cu mai mulți băieți și fete, ne-a lovit ca din senin,  pofta de pescuit! Și nu oricum...cu undița ca omul, ziua , frumos  pe malul gârlei! Nu...nici pomeneală.

Altu era planul nostru! Cu furculița, noaptea, la jirlău unde peștii se ascundeau printre pietrele mai mari. Dar ca să-i vezi, aveai nevoie de lumină. Și noi aveam, două cauciucuri vechi de bicicletă , cărora le-am dat foc și ținte neică, că mai mult fumegau decăt ardeau! Eram vreo... zece copii, care în scurt timp și-au schimbat ,,naționalitatea”. Deveniserăm negri!
   Bineînțeles, că fiecare îl vedea pe celălalt, și burtă să ai de râs! Era un fel de cum s-ar zice, ,,Râde unul de altul, și Dracul de toți”!. Și tare și-a mai râs. Că cine altul decât el , ne-a îndemnat să ne spălăm  fețele în gârlă. Nici nu se putea mai bine! La funinginea de pe față, apă rece i-a trebuit! Ce-a ieșit? Ceva ce greu a mai ieșit, a doua zi, după multă săpuneală cu celebrul, pe atunci, săpun de casă! La care s-a adăugat firește, săpuneala mamei, așa ca ținere de minte. A...și o jumătate de zi de spălat îmbrăcămintea, perna și cearșaful .
   Cert este faptul că dacă, așa printr-o minune, am fi participat la un casting, pentru filmul ,,Zece negrii mititei”, cu toții am fi trecut cu brio! Machiajul era ,,la purtător”, bugetul filmului s-ar fi redus considerabil! Ei...dar ,,Ce trăiește, crește!”