Romanul ,,Jurnalul”, autor Milian Oros, apărut la Editura ,,Enesis” Baia Mare în 2017, nu este numai un roman de dragoste, el se extinde şi asupra unor percepte istorice, sociale şi de cultură ce frământă încă noile generaţii doritoare şi iubitoare de cunoaştere, de problemele actuale aflate încă în cercetare. Tematica pretenţioasă a descoperirii ,,genomului uman” încă este în actualitate şi mulţi se încumetă să facă presupuneri şi judecăţi asupra fenomenului, emiţând ipoteze pentru generaţiile următoare care rămân o perioadă oarecare mai mult sau mai puţin veridice. Mulţi istorici sau înpotmolit în această substanţă şi au rămas suspendaţi în afara variantelor concise şi convingătoare, fie din neputinţa lor, fie din lipsa competenţelor receptive. Autorul se axează pe această temă dorind elucidarea literară a fenomenului evoluţiei umane printr-o cercetare în cadrul unei instituţii de întâietate ştiinţifică ce fiinţează în stadiul actual al cercetărilor. De altfel romanele istorice sunt o preocupare mai veche a autorului, el având la activ câteva scrieri în acest domeniu. Personajele demersului literar-istoric, animaţi de proiectul superiorului lor de a se ocupa ei de studiul istoriei şi evoluţiei umane, pornesc în startul romanului printru-n procedeu simplu, clasic, anunţul telefonic de unde se derulează tot demersul scrierii.

Activitatea de cercetare în comun va duce la o apropiere tot mai mare între cei doi protagonişti ai romanului ajungând să se cunoască mai bine, ba chiar să mai lanseze şi alt gen de proiecte decât cel de cercetare. Factorul ,,iubire” este proiectul suprapus proiectului de cercetare, factor ce va contribui la o bună conlucrare şi finalizare a raţionamentelor ştiinţifice plusat de împlinirile personale. Ambele situaţii au prezentat problematici şi dileme ce au trebuit rezolvate şi duse până la capăt cu şanse de reuşită şi de aceea autorul introduce în demersul literar pesonaje mature pregătite pentru viaţă şi cu experienţă suficientă pentru finalul optimist, fericit pe care şi îl doreşte.  Aşadar scrierea se dovedeşte a fi una pozitivă, realistă, ce trebuie să fie un model pentru cititori. Trăsăturile personajelor permite ca activitatea de cercetare să evolueze fără blocaje şi abateri, să fie cântărit şi realizat fiecare pas, niciunul nu doreşte să facă paşi greşiţi. Pentru ei în etapa vieţii în care se aflau erau importante ambele reuşite, atât în dragoste cât şi în cercetare. Prioritar desigur era prietenia dintre cei doi combatanţi, să ajungă la împlinirea lor, la fericirea lor de care aveau atâta nevoie, datorită suferinţelor de până atunci, asta neîmpiedicând munca de cercetare. În acest context autorul se foloseşte de  un proiect bine structurat cu întâlniri decisive, cu discuţii coordonate, chiar cu introducerea unui ,,jurnal” pentru a fi sprijin şi unealtă de cunoaştere între cei doi colegi şi cercetători, prin care completează cunoaşterea trăsăturilor şi valorilor morale pesonajelor grăbite spre iubire. Fiecărui raţionament i se dă o împrejurare, un prilej de a porni mai departe.  Concluziile celor două personaje vor duce la împlinirea căutărilor şi dorinţei lor, la întemeierea unei familii bazate pe respect, dragoste şi iubire. Personajul principal al romanului tânărul cercetător Lucian pe baza trăirilor  şi experienţelor anterioare ajunge la următoarele concluzii: ,,Se poate iubi de mai multe ori în viaţă” ,,Lucrul cel mai important, dacă doreşti să fii iubit, este să iubeşti” ,,Vindecarea mi-a venit tot prin iubire, înţeleasă de data asta mult mai profund, regretele şi remuşcările trăite cândva le-am înţeles ca fiind paşi făcuţi de sufletul meu spre maturizare şi împlinire”. Cu aceste fundamente, autorul a creat un roman atrăgător, uşor de parcurs pentru nişa de cititori ai romanelor de dragoste.