„Doamna Clara părea foarte curioasă să afle ce o adusese pe Tea pe insulă, ce părere avea despre ce văzuse până la momentul respectiv. Tea explicase în câteva cuvinte despre cei câțiva români pe care-i cunoscuse deja, despre ocupațiile lor dar, atinsese și faptul că erau nedreptățiți, pentru faptul că munceau pe bani puțini. Erau plătiți ca muncitori necalificați deși mulți dintre ei aveau calificari, dar nu găseau locuri de muncă pe măsura calificării și priceperii lor.
Se oprise apoi ascultând-o cu multă atenție pe doamna mai în vârstă cu peste zece ani decât ea. Făcea eforturi să înțeleagă exact ceea ce avea ea de spus. Serviseră masa cu toate delicatesele oferite de patron, Marco vorbise mai mult cu acesta iar Tea se întreținuse cu soția patronului. Nu era chiar seara ideală la care se gândise ea înainte de plecarea de la casa lui Marco dar, ea nu avea nimic împotriva îmbinării mesei cu afacerile bărbaților. Considera că Marco este un om deosebit prin felul natural cum se purta cu ea dar și cu ceilalți.
Seara trecuse într-o atmosferă plăcută, amicală, dar și cu o strângere de mână în privința vinului nou pe care patronul îl aștepta de la Marco. Și-au luat rămas bun la fel de ceremonios și cu promisiunea că vor mai reveni cât de curând.
Unul din tinerii care serviseră la masă era român din Oltenia și Tea schimbase câteva cuvinte cu el. Acesta își adusese și soția și copilul cu el pe insulă și era chiar mulțumit de viața lor acolo.
Tea nu scăpase nici ea ocazia de a face noi cunoștințe în vederea așternerii în paginile cărții la care lucra, modalitatea în care se descurcau românii de pe insulă, în Catania, la baza muntelui Etna.
Observase încă o dată că cine era serios și-și făcea treaba, era răsplătit bine, cine trăgea de timp...avea numai de pierdut.
Soția patronului își manifestase dorința de a vizita ferma lui Marco, în timpul culesului viei. Acesta îi invitase cu plăcere și adăugase că și prietena lui va fi încâtată să le fie gazdă.
Tea înclinase capul afirmativ deși nu știa exact în ce consta rolul ei de gazdă la ferma lui Marco. Fusese luată prin surprindere, nu putea spune altceva decât ... desigur, cu plăcere. Cum la plecare de acasă Marco chemase un taxi, știind că vor gusta și ceva alcool, un chelner le chemase deja un taxi care-i aștepta în fața restaurantului.
Urcați în taxi Tea îi spusese zâmbind ușor lui Marco:
- Nu încetezi să mă surprinzi...cum voi fi eu gazdă la ferma ta?
- Recunoaște, cara mia, pe doamna Clara nu o puteam refuza. O cunosc de mulți ani, o respect foarte mult, iar dacă nu poți merge la fermă, voi găsi o scuză...
- Nu spun asta, dar de fiecare dată am senzația că sunt pusă în fața faptului împlinit. Părerea mea chiar nu contează?
- Contează chiar foarte mult răspunsese Marco, căutându-și cuvintele. Numai că deciziile tale durează cam mult, ești nehotărâtă sau... nu ai încredere în mine?
- Tu uiți că am trecut recent printr-o decepție. Aș minți dacă ți-aș spune că nu mă simt bine în compania ta, dar parcă văd un film care se derulează prea repede...
- Da, ai dreptate... eu sunt poate cam nerăbdător să aud un răspuns decisiv de la tine...scuze. Trebuie să am multă răbdare.
Voi femeile sunteți firi foarte complicate... nu sunteți ușor de înțeles.
- Asta din dorința de a nu fi înțelese greșit stimate domn. Noi chiar gândim bine înainte de a spune un da sau nu, depinde despre ce este vorba. Cândva se spunea că o femeie când spune nu, înseamnă totdeauna...poate. Ei bine nu este deloc așa. Gândim bine înainte de a decide.
Ajunși acasă în holul de sus Marco îi luase mâinile într-ale sale și o întrebase pe Tea:
- Nu vrei să dormi...repet numai să dormi pe brațul meu seara aceasta? Mă simt foarte singur...
- Dacă vom dormi...repet și eu, dacă vom dormi împreună, vom fi mai mulți? Au izbucnit amândoi în râs și-au urat noapte bună și s-a îndreptat fiecare spre camera sa. Tea era convinsă că nu va putea dormi.
Mai întâi dorea să-și noteze în jurnal impresiile din seara respectivă, noua postură în care îl descoperea pe Marco, în relațiile lui de afaceri. Avea impresia că la scurte intervale de timp descoperea un alt Marco. Se întreba ce anume îl schimba atât de repede când se aflau în societate și de ce redevenea sobru când erau numai ei doi acasă. Nu era greu de intuit că în mintea și în sufletul lui, se dădea o luptă cu sine însuși, rezista cu greu tentației cu Tea prezentă în casă.
Nici Tea nu se simțea bine în postura aceea de a da un răspuns definitiv, unui om pe care abia începea să-l cunoască. Nu avea ce să-i reproșeze dar, nici nu putea face un pas atât de important în viața sa fără să știe bine ce fel de om are alături în orice împrejurare.
Amintindu-și de propunerea de a dormi pe brațul lui, după ce ieșise de la duș, îmbrăcase o pijama fină și se strecurase tiptil pe hol până la camera unde dormea Marco. Deschisese oșor ușa, iar el adormise cu mâna pe perna de alături care era desigur neocupată.
Fără cel mai mic zgomot lăsase papucii chiar la ușă și se așezase ușor pe marginea patului, apoi pe brațul lui Marco. Stătea crispată ca un șoricel ascuns să nu fie simțită de nimeni, mai ales să nu-l trezească pe Marco. Se bucura în sinea ei că acesta deși dormea, nu sforăia cum își imaginase ea, că ar avea nopți albe din cauza sforăitului lui, dacă vreodată se va hotărî să-l accepte. Se felicitase în gând că nu-l trezise apoi, când tocmai simțea că a ajuns-o și pe ea somnul...
- Bine ai venit, cara mia, e buona note... șoptise Marco îmbrățișând-o cu ambele brațe.
Tea era aproape înspăimântată dar văzând că el deși băuse două, trei pahare de vin, stătea liniștit în jumătatea lui de pat, se liniștise și ea apoi chiar adormise așa în brațele lui.
În zori o trezise un sărut pe frunte și un zâmbet îi luminase întreaga față. Niciodată în viața ei nu avusese parte de o trezire așa de tandră. Marco o îmbrățișase mai strâns și-i șoptise:
- Nu știi ce fericit m-ai făcut că ai dormit alături de mine. Asta îmi lipsește mie de mulți ani...să mă trezesc alături de un suflet drag.
Dacă aș fi mai tânăr te-aș purta în brațe până la piscină, așa ne mulțumim cu un duș călduț, eu intru primul.
-Înainte de a merge la duș aș vrea să-ți spun ceva, dacă promiți că nu ai să râzi de mine, îi spuse Tea.
- Promit...
- Când ne-ați întâmpinat în aeroport, am avut o senzație de ... părere de rău că nu am venit singură. Ai făcut o bună impresie asupra mea încă din primul moment. Aș fi vrut să-ți spun în urmă cu câteva zile dar, am tot ezitat.
- Nu trebuia să eziți, ai fi făcut un gest mare.
Profitând de absența lui Marco, în timp ce acesta făcea duș, Tea se strecurase la fel de discret în camera ei unde se băgase sub duș, apoi coborâse la cafeaua ce aburea jos pe măsuța de lângă piscină.
Marco o privea încântat cu un zâmbet abia perceptibil.
- Pot să sper că... începe să se topească gheața?
- Posibil... dar nu aș vrea să mă scufund, tocmai eu care nu cred deloc în a doua șansă.
- Am să te conving eu că merităm o a doua șansă.
- Îmi place că-ți respecți promisiunile, noaptea trecută...chiar am dormit pe brațul tău, atât și nimic mai mult. Ești un gentleman.
- Grazie, totdeauna mi-am respectat promisiunile, când nu sunt sigur că pot face ceva, nu promit, cara mia.
- Exact așa sunt și eu, corectă dar și prudentă.
- Ce vrei sa facem astăzi? Ai un program?
- Nu am nici un program, mi-ar plăcea să hoinărim undeva într-un bazar...
- Pentru bazar alegem Duminica, atunci este multă lume și multă marfă dar promite-mi că nu vei cumpăra nimic de acolo, calitatea este slabă. Dacă vrei ceva anume te duc la cel mai bun supermarket și acolo găsești marfă de calitate. Au și raioane speciale cu haine de lux, tu meriți tot ce este mai bun, cara mia. Sunt la dispoziția ta.
- Dacă ți-aș propune să urcăm într-o zi pe muntele Etna, ai fi de acord?
- Sigur, dar din câte știu eu, de când au reînceput erupțiile sunt niște restricții. Ce idei năstrușnice ai ... vrei să ai Etna la picioare? Mergem doar până unde ni se permite cu mașina, adică la Etna Nord. Știi probabil că înălțimea Etnei este de aproximativ 3340m și se află aproape de Messina și de Catania.
Erupe la aproximativ trei luni și din acest motiv s-au mai format încă vreo patru sute de cratere secundare. Este vulcanul cu cea mai lungă activitate, de peste 6000 de ani, iar la aproximativ 150 ani, erupțiile sunt așa de puternice că distrug localități întregi.
Aria acțiunii distrugătoare a vulcanului Etna, este de aproape 1250 km. Există și un teleferic care urcă până la 2600m altitudine dar, nu te văd bine acolo. Prin anul 2002 a fost parțial distrus de o erupție puternică dar, a fost repus în funcțiune în 2004.
Sunt gaze toxice acolo sus și cam multe riscuri pentru, tineri ca noi. Partea bună a erupțiilor Etnei este că cenușa vulcanică de la poalele muntelui Etna, a creat un sol foarte fertil, bun pentru cultura viței de vie, a pomilor fructiferi și a măslinilor.
Oricât mi-aș dori eu, pe Etna... nu ți-l pot pune la picioare, cara mia, este prea puternic față de noi, muritorii de rând. Pe drumul neamenajat merg jurnaliștii, vulcanologii, și amatorii de senzații tari, buni cunoscători ai zonei. Acolo ai senzația că cineva și-a marcat teritoriul iar pe intruși îi tratează cu pietre și bulgări incandescenți. Concentrația de gaze toxice este ceva mai mare deci... va trebui să te mulțumești cu fotografiile făcute de la distanță.
- Adevărul este că nu știam mai nimic din toate acestea, nu m-am documentat deloc, ideea mi-a venit acum. Nu fotografiile mă interesează, găsesc multe pe internet, eu vreau să pun urechea pe pământ să ascult ce se aude în adâncuri. Trebuie să fie fantastic, să merg desculță prin iarbă, să simt căldura pământului.
- Cara mia, acolo unde se simte căldura pământului nu mai este iarbă de mult timp. Este zgură, bolovani și ce s-a mai prăvălit de pe vârful muntelui ori de câte ori erupe. Va trebui să te echipezi bine și nu este nici foarte ușor de urcat. Am observat că obosești relativ repede și în piscină dar acolo sus, nu se știe sigur cum te vei simți.
- Cred că în tinerețe mi-ar fi plăcut să lucrez în cercetare, să știu ce conține fiecare rocă, să cunosc mai multe despre pământul pe care calc de atâția ani. Are încă multe taine pentru mine.
- Nu numai pentru tine are taine, sunt cercetători care și-au consacrat întreaga viață și nu au reușit să afle prea multe. Ai putea să scrii o carte despre asta dar nimic nu este sigur. Mereu apar elemente noi, adăugase Marco, apoi o mângâiase ușor pe obraz. Și-au împreunat mâinile și s-au privit tandru în ochi.
- Ai pomenit ceva de fermă și de faptul că voi fi gazdă pentru doamna Clara, începu Tea o nouă discuție. Cum voi putea face asta fără să știu nimic despre ferma ta?
- Cel mai simplu ar fi să dăm o fugă până acolo, răspunsese Marco, cu speranța vădită că Tea va accepta o scurtă vizită la ferma lui viticolă, înainte de începerea culesului.
- De acord, când mergem?
- Trebuie să știi că acolo am pat pentru o singură persoană și ne întoarcem a doua zi...accentuase el zâmbind, pe fiecare cuvânt.
- Adevărat? În acest caz ospitalitatea te obligă să dormi jos pe o saltea.
- Da...cu tine alături...
- Eu nu promit nimic, deci când mergem?
- Mâine foarte devreme cara mia, sunt aproape cinci ore de mers cu mașina până acolo, trebuie să mai facem și câte un scurt popas. Avem o vârstă și nu suntem contra-cronometru. Va fi un voiaj de plăcere și sunt niște obiective turistice pe traseul nostru, ce merită să le vezi.
- Devreme înseamnă ora cinci dimineață?
- Da, cred că este bine, ne bem cafeaua, luom micul dejun apoi, la drum...cara mia. Vrei s-o anunți tu pe Lyv ce să pregătească?
- Sigur, se va bucura și ea de două zile libere. Nu știu cum reușește să facă totul atât de repede, este aici un volum de muncă destul de mare. Are o dexteritate și o energie debordantă.
- Este îndrăgostită, de aici această energie. Ea mi-a spus, nu am întrebat-o eu. Are un iubit în oraș. Se mai văd ei și când se duce la cumpărături, dar îmi place că-și face bine treaba. Viața ei personală o privește doar pe ea. L-am cunoscut și pe băiat o singură dată, l-am avertizat să nu o supere cu nimic pe Lyv, că este sub protecția mea și de atunci se întâlnesc ori de câte ori au ocazia. Lyv este angajata mea cu acte în regulă, deci sunt obligat prin lege să-i port oarecum de grijă. Dar se descurcă ea foarte bine. Tânărul nu are prea multe de spus în fața ei.
- Da, când i-am spus că vom lua masa în oraș, a zburat pur și simplu pe scări spunând că ceva misterios și plăcut plutește în aer. N-am putut să o contrazic...spusese Tea zâmbind.
- De ce să o contrazici, dacă are dreptate? Chiar are fler fata asta. Mai ales în ce mă privește pe mine, despre tine...o mai avea îndoieli...hai vino în brațele mele, nu știi câtă nevoie am de liniște și pace, de certitudine. Îți pregătesc și o surpriză...
- Să nu-mi vorbești de ceva material! Sunt o idealistă de când mă știu... ceva material ar strica prietenia noastră...tu chiar nu mă cunoști...
- Încerc să te cunosc...nu mă pune la zid...
- Cunoaște-mă bine dar, nu încerca să mă cumperi, ar fi greșala vieții tale. Știu că ești mărinimos, darnic, oricând pot conta pe tine dar, nu vreau să mă simt obligată material față de tine, de fapt... față de nimeni. Apreciez tot ce ai făcut pentru mine dar, nu vreau să mă simt obligată. Ai făcut chiar prea mult. Vorbesc foarte serios, accentuase Tea ultimele cuvinte.
- Unde ai stat ascunsă atâta amar de ani? Eu nu am întâlnit pe nimeni ca tine. Dacă-ți fac un dar, o fac de plăcere nu ca să te simți obligată. Uite facem așa. Îți cumpăr ceva ce sunt sigur că ți-ar plăcea, că ar fi foarte util mai ales pe perioada vacanțelor și scriu pe el: ”fără nici o obligație”, așa este bine? Pentru mine este o plăcere să-ți dăruiesc orice te face fericită și în acest moment chiar știu ce te-ar face cu adevărat fericită, dar nu pot. Vrei să-ți spun ce te-ar bucura foarte mult acum?
- Da, să te văd cât de perspicace ești și cât de bine mă cunoști, se arătase curioasă Tea, zâmbind enigmatic.
- Cred că simți deja nevoia de ați revedea copiii și nepoții, rudele, prietenii...asta văd eu la tine. Te grăbești să ajungi acolo, nu ai stare, nu prea dormi, doar alături de ei te simți în siguranță.
- Este adevărat dar...cum ai intuit tu asta? Nu ai o familie, deci nu cunoști lipsa ei așa ca mine. Sau poate tocmai de aceea?
-Vezi? Intuiția nu mă înșeală. Nu am o familie pentru că asta mi-a fost mie soarta, nu pentru că nu mi-am dorit o familie. Mi-am dorit copii, nepoți, da nu te mira așa. Când ai o relație stabilă te gândești să ai o familie, chiar una mare mi-ar fi plăcut, dar dacă femeile din viața mea și-au dorit altceva, ce vină am eu?
- Dragul meu la vârsta asta copii ... nu-ți pot oferi. Data viitoare când vei reveni pe pământ să mă cauți până mă găsești...îți promit o familie mare, un clan că pe la voi așa se spunea cândva”.