-Salut!

-Salut!

-Ce faci?

-Bine!

-Tu?

-Tot așe!

-Ai văzut ce ți-am postat?

-NU!



-CUUUUM?

-Nu!

-BĂ și ce-am mai muncit?

-Ai avut timp!

-Păi tu nu postezi de-astea?

-Nu! Niciodată!

-Atunci, dă ce nu le citești, măcar?

-Nu. Nu le cetesc niciodată!

-Atunci, (ce)cetești?

-Tot ce-mi trimite omul scris cu mânuța lui!

-Intră pă pagine me!

-La ce?

-Să vezi ce-am p-acolea!

-Io nu intră la nimeni! Am senzațâiunea că mă strecor la cineva în casă când nu este omul acasă.

-Păi.... șâ tu... atunci cum faci, cum porcedești?

-Io, când am ceva de spus, îi spun omului derect, nu-l aburesc cu dreptunghiuri, patrate, romburi, paralelipisdoaice și alte figure geomotrice...

-Șâ cum, mo, tu nu dășchizi ce-ți trimit eu... fulger?

-Nț! Niciodetă!

-Păi șâ cum procedești?

-Vreau să salutez pă cineva, îl salutez derect nu prin pocinoage...

-Șâ cei care ți-au trimis d-astea cum le spui matale, ce-ai făcut cu ele?

-Le-am depozdat în mama lor...

-Adecăle... nu le-ai cetit?

-Pă niciunelea...

-Bă, da nici p-astea dă Paște?

-Nici, mo!

-Bă, da știi că bene ai facut!

-Nu!

-Da ce știi, mo?

-Știu că daca am nevoie să spui ceva la cineva, îi spui, nu-i construiesc cimitire dă forme geomorfice sau cum le-o mai spune, geodezice, toxice...

-Mo, da bene-i zici, mo!

-Știi, mo, ceva?

-Ce, mo!

-Așa am să face șâ io!

-Apoi... sărbători frumoase, mo!

-Șâ țâie, mo, dă Sfintele Paște...