1.Ad de verum

Tricksteri fără chip se sting
într-o minte aproape lucidă
prevăzută cu himere
fochist din fire descopăr
naufragiat prin albastru
zeul circadian
preced chiar primul om


ce-a văzut nemurirea
nu toți eroii sunt eroi...
fătul clipește mai greu
nu-i orb ci doar un alt
distins proces al creației
aflați în ultimul lustru
apoteozarăți chipuri false
blamând existența tentației
uitati din rațiuni de omonimie
rămân consternat în anii
ce-au să vină cu har
diferențiez cele două lumi
una-i cal alta-i măgar
ființe inteligente...
de tip umanoid
pierdute în această
apocalipsă genuină
luminătorul sufletului
este gândul curat
(Dumnezeu nu există)
același fiind mereu.

2.revelație

râul secat
devine un moft
se rup stânci
din filosoful cinic

tămăduitor
sau înțelept
în arealul penibil
finisat de zeloși

sirenă căzută
din arbore
incontestabilul
cuvânt paradox

învăț sârguincios
despre tine
lipsă-i în lume
de genii empirice

nu am scris  niciodată
cu adevărat
nu asociez realul
cu mine

refuz complinirea
înfăptuită de ieri
sper că de mâine
voi fi un ateu

martirul are lacune
rostește greoi
epistole prăfuite
odată cu noi

în curând va fi
apă și soare
aisberguri
peste cruci de nămol

oază
un gest irevocabil
de n-ar fi minciună
speranța

fără aripi și solzi
Îl vom cunoaște
din fericire suntem
amnezici și orbi.





3.stai liniștită !

Hai iubito nu plânge !
La o gură de verde
Sa ne răstignim între ploi
Se tem serafimii de tine
intră-mi îmi sânge
injectată de vrei
suspectul de ulcer...
îmi rămân zece țigări
hai iubito nu râde !
ți-am luat încălțări
hai nu-ți fie rușine !
alergand desfătări
e  cutremur sari în pahar
salveaz-o tu serafime…
Dumnezeu mi-a spus să te mint
cu o gură de verde
cruci n-are vom arde pe rug
cât tutunul din zece țigări





4.interfața triplicității

mi-am clădit
dintr-un fulger arămiu
prima și ultima monadă
alte adevăruri aflate târziu...
siderat la intrarea-n pronaos
nu mint de-am văzut zei
rătăcit într-o vastă triadă
se stinge lumina alături de haos
îndeosebi universu-i aiurea
momentan mă visez om
neîntârziat îmi spune versetul
că m-am trezit într-un somn
efemer ba chiar lipsit
de precocitate
mă aflu acolo de-ți cânt
aici de îți scriu.

5.drone

am aflat că moartea nu există
“indubitabil”  îmi rosteau în cor
doi fluturi în ultima secundă
bețivi urmând în cărucior să-și uite
și ziua de mâine sau anul ulterior
aflând că moartea face nuntă
lângă splaiurile seci și-nguste
cu un tânăr slujitor.

6.  aĭáve

dacă versul nu-i adevarata avuție
de ce bogații nu vor scrie poezie?
filosofii se vor îndura să spună
că mor fără aripi de azi într-o lună

doișpe semne se-ntreabă luminate
când vine totuși al șaptelea dragon?
e de înteles că săracii prind aripi furate
cu siguranță va scuipa foc că e om

mă întreb...ce se naște din sine
se va pierde vreodată în zare.?
eu te interoghez acum creștine
cum era Biblia în lipsă de rime?



7. bivolul
să nu ne plângeți strănepoți
nu ne-am pierdut  în noapte
încă luptăm în cetele de sus
încă luptăm pentru a voastră
libertate...


8.lupul
aici se moare la umbră
pogorâți în hău uriașii cu tâmple
se sting în cele din urmă
litere îmi sfădesc mintea

se moare aici
de lene și ură
fără vreun sens
viața o falsă asumpție

am fost și vom fi hidrogen
răcnim după sânge
mai sar albine din pântece
în râuri de toluen

zeii nu mai au dinți
lăcrimi nu scânteiază
aici ei s-au stins
cuminți și cu inimi

săptămânal mai trecem
chiar zeci de ani
zilnic mai trecem o lună
prin lume în van

mai cad din hău umbre
acea eternă murire
mândră și fără ani
al sorilor iute visare

aici se moare de ciudă
invidioși uriașii cu tâmple
săptămânal pe sub eclipse
trec soldații spartani

aici cu inimi se nasc
orbii într-un dulce coșmar
naivă-i această murire
trezind ceasul de buzunar


9.survoleză încă acel vultur nocturn

n-am mai zâmbit din viața trecută
dacă voi spune albastru deschis
dar în grabă poate nălucă
fără stăpân căzut într-o baltă
s-a stins ca să fiu

noctambul  în viitorul pregnant
din păcate nu-mi amintesc
voi face un gest admirabil
fur ultima  furcuță de aur
fără echivoc

totuși n-am cum să uit
acest adevăr aproape plenar
acest gând aproape inefabil
căzut dintr-o falsă paradigmă
moartea din vis

m-au zăpșit temnicerii
înflăcărat căzut-am din neant
fugind cu acel iute car alegoric
spre un deznodământ  iminent
o altă genune

mă sting avid căci ador taina vieții
glorios voi fi un albastru deschis
precum oamenii nu împietresc
asa adevărul stârpește  în somn
cu furcuța de aur.

10.șarpele
înmormântări și nunți de-ar fi
alcoolici sau sobri
bogați și săraci de-am muri
la botez noi vom plânge

știați că dracii-s tot îngeri?
lăsați de bestiar în ogradă
fără scrupule mieii să-i spurce
văd zombi și nuferi

viața-i aievea de suferi
rogu-te să ieși din catacombe
chiar la umoare de cazi
sfârșitul nu lovește în tobe

haideți să le dăm la miei
ambrozie dulceagă și pască
trăirea-i o plesnitură de bici
de anii-s senini sau violenți

dacă-i ireal timpul ce îl repeți
surprinzător rămâi invalid
discernâmântul îmi spune
că suntem toboșari fără ritm

bairam în lumea de dincolo
vin arhangheli călare pe lei
ne-au adus cârje și nuferi
deși când râdem mai plângem.