Ion Petrovai
Confesiunea
Elevilor mei
(Din volumul Gustul rădăcinii Ed. ,,Dacia XXI”, Cluj-Napoca, 2010)
Precum şi nisipul din bătrâna clepsidră
Cobor din tinereţe, fir cu fir
Luptându-mă surd cu o perfidă hidră
Ce nu-ncetează să-mi ia bir
Nu-i simplu să ascunzi a ta frică
De tentaculele ei mascate bizar
Ori să zici că-i tare o armată mică
Când nu dă scântei al inimii amnar.
Asemenea martirilor, luminaţi de cuvânt,
Duc lupta mea, cu dor de-a dobândi
Nimbul cărţilor nu pe a cel de sfânt
Conjugând, cu jertfe, verbul a dăinuii.
Urmaţi-mă măcar acei ce-aţi înţeles
Că a urca în ranguri nu e o mirare
Iar traiul de vierme generează regres
Şi a fi izvor, e un lucru mare.
Iertaţi-mi dăscăleala, pruncilor iubiţi
Aşa am fost şi… rămân vorbăreţ
Alegeţi din poveţe ceea ce socotiţi
Că-n viaţa unui om poate avea preţ.
Lucian Perţa
Confesiunea
Elevilor mei
(A fost vizat volumul : Pasărea cu ochii-n lună (1996) )
Precum strămoşii daci ce-aici ne-au fost
Liberi şi cumpătaţi în toate cele,
Aşa şi eu, elevii mei, cu rost
Fac astă confesiune-n vremuri grele.
Nu-i simplu să te-ascunzi după cuvânt
Şi pasăre să zici că eşti cu ochi
În lună, că aicea pe pământ
Îi ţii mascaţi de teamă de deochi.
Asemeni mie de veţi vrea să fiţi,
Cu un nimb de cărţi din cap până-n picioare,
Să nu uitaţi, oriunde să citiţi—
Şi fiţi atenţi la verbe-n conjugare.
Urmaţi-mă de vreţi acum la studiu
De-mi sunteţi, cum vă cred, încă loiali,
E-al ascensiunii sociale el, preludiu
Şi-izvor de-a fi toţi multiculturali.
Vă veţi lua apoi şi doctoratul…
De vreau prea mult, vă rog să mă iertaţi—
Cam ăsta-mi este aşa, în mare, sfatul…
Luaţi ce vreţi şi restul… aruncaţi !