"Abandon"

Mă doare-n piept plecarea
Și-un abandon de tine
Mai țipă încă zarea
Iar orele-s ruine...

Mai latră-un câine-a noapte
Secundele sunt mute...


Eu te-am chemat cu șoapte
Dar cine să le-asculte?!...

Și iarba va-ncolţi-ntre noi
Ca-n alte primăveri
Când alergam desculți, prin ploi
Și ne zvântam în veri.

Acum, străini prin anotimpul
Cu gust de struguri copți...
Dar cine să mai guste mustul?!
Iubirea are colţi...

Te-ai transformat în fiară
Și rupi avid din mine...
M-am transformat în pradă
Numai să fiu cu tine...

Îți sorb vinul-pelin
Prelins din vorba-ţi grea
Și-o să mă-mbăt din plin
Cu tot ce va durea...
*****************************
  "Când ţi-e dor... "
   
Când ţi-e dor
respiră-mă
prin trandafirii
înlăcrimați
de rouă
dimineața
când soarele
mușcă setos
dintr-o nouă zi...
când ţi-e dor
simte-mă
în săruturile ploii
ce nu se rușinează
să plângă
de dor
de teama
de-a mă pierde
iar noaptea
găsește-mă
printre îngerii
cuminți
ce îngenunchiaţi
se roagă
pentru tine
pentru noi...
și dacă încă
îţi este dor
privește-mă
în sufletul tău
acolo locuiesc eu
în fiecare seară
în fiecare zi...
***************************
   "Ce m-aș face făr' de tine?"
             
Dacă tu ai dispărea, ce m-aș face făr' de tine?
Cui i-aș mai putea vorbi, cui i-aș spune eu, iubire?...
Noaptea mea ar fi eternă, stelele s-ar stinge toate
De durerea inimii, de jale-n singurătate.

Cum aș scrie făr' de tine, versul meu cum ar suna?
Ar fi o vioară tristă, nimenea n-ar asculta...
Mi-ar ploua în anotimpuri, soarele n-ar încălzi
Sufletul ar avea riduri, nicicând nu s-ar zlobozi...

Ar fi prins ca-ntre zăbrele, doar tânjind de al tău dor
N-aș mai fi spicul din vară, n-aș mai fi al tău odor...
Pâinea gustul și-l va pierde, făr' de tine, ce folos?!
Degeaba aș merge-oriunde, totul mi-ar părea pe dos.

Ce m-aș face eu cu mine, care parte s-o ascult?
Mintea mă ceartă într-una, inima iubește mult!  
Chiar și-acum, stând lângă tine, teama m-a învăluit
Ce m-aș face făr' de tine, aș fi suflet chinuit.

Cum aș putea rezista, când frigul m-ar devora?
Cine mi-ar mai fi un reazem, cin' mi-ar șterge lacrima?
Întrebări făr' de răspuns,  hibernează-n mintea mea,
Și-atunci, te cuprind mai strâns, să nu pleci nici de ai vrea...
********************************
   "De ești înger, de ești demon"
                  
Te aștept sub pomul care, ne-mbrăca cu fericire
Încă-ţi caut mâna tandră, cu parfum, fin, de iubire...
Ochii noștrii-mbrăţișaţi, buzele, alint de șoapte
Dragostea ne-a-nlănţuit, ca un vals, în miez de noapte.

Ochii tăi nu-i pot uita, poartă-n ei doar primăvară,
Păsările-mi cântă-n piept, pe acorduri de chitară...
Când te văd, mă luminez,  iarăși, freamăt de iubire
Tu, mă faci să înfloresc, transformi totu-n fericire.

Și mă cert și mă dezmint, toate luptele-s în mine
Dar, privirea ți-o cerșesc, nu pot renunța la tine...
Te alung și iar te chem, ca pe-un vânt de primăvară
Ce cu-n zâmbet răscolești, sufletu-mi a mia oară...

De ești înger, de ești demon, nici că-mi pasă cine ești!
Te aștept ca pe-o minune, sufletul să-mi înflorești...
Să te-alint cu tandre șoapte, să nu poţi să povestești
Să fim doi eroi din carte, ce cu sufletu-i citești.

Și mă rog sub pomul care, încă ninge cu iubire
Tu te-apropii mlădios, și-mi zâmbești cu fericire...
Te arunci la pieptul meu, inima-mi aleargă-n lume
Cu-n sărut mă zăpăcești, dragostea cânt-al tău nume.
*******************************
   "Dor"
      
Cum dor amintirile
din scoarța trupului meu
ce s-au strâns
lună de lună
an de an
în ritm cu gongul
ce bate noaptea
care curge
dintr-o clepsidră
gâtuită
ca toate emoțiile mele
ce zboară
în adierea vântului
cu iz de primăvară
deși în mine
iarna s-a instalat
cu mieii ce zburdă
prin primăverile
de zăpadă
de pe tâmplele
ce mă dor...
********************************
 "Între mine și tine"
       
Între mine și tine
este o inimă
ce bate uneori
revoluționară
alteori tăcută
și cuminte
ca o fecioară
sau arţăgoasă
fără un motiv anume
între mine și tine
va exista mereu ea
inima ce ne apropie
sau ne distanțează
însă bătăile ei
mereu ne unesc
într-un sincron perfect
al unui ceas
ce indică
dragostea exactă
indiferent de vreme
între mine și tine
este o inimă
ce întotdeauna
va îmbrăca
distanţa dinte noi
(cu dragoste...)
********************************
 "Îţi mai amintești?... "
     
Îți mai amintești
primăvara aceia
când mi-ai așezat în palmă
inima ta?
obrajii mei erau plini
de culoarea ei
în timp ce ea
făcea deja salturi
în pieptul meu adolescentin
...dar de acea toamnă vijelioasă
ce s-a instalat între noi
cu aripi frânte de fluture
oare îţi mai amintești?...
********************************
 "Nimic nu e la întâmplare!..."
          
Fă-mi loc în gândurile tale,
Oricât ai fi de ocupat...
Nimic nu e la întâmplare,
Că m-ai găsit, că te-am aflat.

Păstrează-mi vie amintirea,
Și-un zâmbet cald, pe fața ta...
Să nu lăsăm nefericirea,
Să ne îmbrace-n haina sa.

Să ne-nvelim în fericire,
Ca-ţi sunt comoară, și că-mi ești
Un vis sublim de împlinire,
Căci te iubesc, și mă iubești.

Și puritatea-mi din privire,
Să nu o dai nici pentru-arginţi...
Să mă păzești, ca pe-o minune,
Ca pe-o icoană între sfinți.

Cu pași timizi când vin la tine,
Tu să m-aștepţi, ca pe un dar...
Și-n clipe tandre de beție,
Eu să-ţi fiu vin, iar tu, nectar.

Păstrează-mă în gând, mereu,
Ca pe-o frumoasă nebunie,
Ce alerga prin cordul tău,
În nopțile de insomnie...
********************************
   "Paradis floral"
      
În paradisul tău floral, mă simt o floare
Ca tine nimeni nu m-a răsfățat vreodat'
Din braţe îmi cresc muguri de splendoare
Ce sub atingeri tandre, înfloresc pe dat'   

Ca un copac înveșmântat cu poame
Într-un Eden creat din timpuri de demult
Mă plec în fața ta, de-ţi este foame
Să poți să te înfrupţi cât poți de mult.

Când fluturii speranței or s-adoarmă  
Pierduți prin lumea pământeană dintre noi
Vom fi deja copaci cerniţi, de-atâta iarnă
Dar, primăvara ne va-ntineri pe amândoi.

Ca floarea de cireș, m-oi strecura în plete
La fel de mândră, doar să mă privești
Și timpul ce s-a scurs prin noi, fără regrete
Ne va-mpleti un pod spre lumea cu povești.

Privirea ta va croșeta o rochie de gală
Toată magia renăscând din ochii tăi de jad
Din trandafiri de dor, și multă migală
Voi fi cea mai frumoasă, când la braţ îţi șad.
********************************
 "Vino, mândro!... "
    
Vino, mândro, vin' cu șoapte
Ce mai tremură-n izvor...
Ochii tăi, sunt mure coapte
Prin pădurile de dor.

Din privirea-ţi de văpaie
Fă-mi potecă de argint...
Și prin grânele-ţi bălaie
S-alerg iar, să te alint...

Când ți-oi prinde talpa moale
Să mă lași să ţi-o sărut...
Și-apoi, pradă gurii tale
Să mă simt un nou-născut.

Să ne odihnim la sânul,
Codrului, ce ne-nvelește
Cu-n doinit unde românul
Simte dorul românește...

Frunzele suspină toate
Când în braţe te cuprind
Și-n obrajii tăi cresc roade
Iar în ochi, raze se-aprind.

Soarele ne-mbrăţișează
Păsări cântă-n jur firesc...
Natura simt cum vibrează
Când șoptesc că te iubesc.

Iar mirarea din privire
Nu pot decât s-o-ndrăgesc...
Tu ești mândro, pentru mine
Pământ drag, sfânt...strămoșesc.

Când te văd, mă simt ACASĂ
Toate capătă un sens...
Iubirea ta, îmi este masă
De-unde mă hrănesc intens.

Vino, mândro, glas de miere
În pădurea de smarald...
Alungă-mi orice-ntristare
Când în ochii-ţi dragi mă scald.

S-o pornim pe-aceiași cale
Să fim ninși, cu flori de tei...
Să-ţi fiu paj, inimii tale
Iar tu, mândra mea, de vrei...