Aflăm de pe surse că la Parlament s-a votat propunerea de a se concesiona pe 99 de ani  cu drept de proprietate suprafețe dorite din partea încă nefolosită din IAD!!
Normal că am luat-o ca pe ultima gogoașă pusă în circulație de anumite posturi autointitulate Televiziunea Română  de Actualități văpsite imediat. Super!
Faptul că se dădea o adresă unde puteai face propuneri, de unde se putea cere informații m-a determinat să-mi invit amicii la o bere, să ne mai distrăm.
-Eu, opină Gelu,chiulangiul nostru recunoscut, aș face o cerere pentru trei locuri: Soacră, nevasta și al treilea pentru mine.
Normal că am bufnit în râs: Gelu se căsătorise cu o fată de la orfelinat. Nu-și cunoscuse soacra, dar o înjura că i s-a menit așa hal de consoartă. După opinia părintelui Ică  era exclusă posibilitatea ca  ea să ajungă în iad. (Gelu a rămas văduv, nevasta s-a călugărit).
-Așa, de kiki, am spus, dacă am moșteni o anumită suprafață...
Nae, pensionar ”pe linie de inginerie cadastru:
Aș parcela-o și aș publica un anunț:



”Ofer loc de veci în iad, unde pedepsele reale sau închipuite de la Dante-citire vor fi anulate”

Aș încheia un contrat cu domnul Scaraoschi, care, contra unor suflete nepăcătoase livrate calde și la comandă,vor fi lăsate la dispoziția clientului întru stabilirea ”Programului” pentru un sfert, jumătate sau o veșnicie întreagă. Singura condiție  pentru viitorul client este să ne comunice concluzia personal.

-Noroc, am ciocnit halbele și în hohotele generate de gradele romului turnat de barman în halbe și de situația dată, am continuat:

-Consider că e mai bine să trecem sub tăcere chestia cu  ”sufletele nepăcătoase”. E mai șik! Hai să facem un experiment. Nae, dacă ai avea la dispoziție un asemenea loc, cui l-ai oferi?

-Foștilor mei directori ,de la liceu, care m-au chinuit mai rău decât dacă aș fi fost în iad, pentru că  nici nu vă puteți închipui de câtă perversitate au dat dovadă în ultimii mei cinci ani de activitate...

-Băi Nae, recunoaște că și tu ai fost un Gică-contra!

-Fost! Cum era să accept să-mi fie taxați elevii ca să treacă, să ia bacul? Angelică, tu ai aproape patru decenii de  activitate la catedră. De ce n-ai casă cu etaj? Opel, ci o gioarsă de Dacia,Ha!?

-Dacă știi, de ce mai întrebi? Ok! și ce pedeapsă le-ai da?

-Să-și facă unul altuia nevoie în cavitatea bucală prin care au emis tona de ironii, minciuni, sancțiuni numite ”Critică de preîntâmpinare”

-Banal și fără fecalizare lexicală!

În local a intrat ”Fostul” director și  secretar BOB din liceu, care, la zisa Revoluție a fost fugărit de elevii unei clase de seral pe care nu voise s-o înscrie la bacalaureat, de fapt nu le-a încheiat media, pretextând că nu au fost la ore, le-a dat doar câte două note, un patru și un cinci. Obligatoriu mai trebuia una, care, ”Din Surse” am aflat că era ”evaluată” la trei foste milioane. Nu știm care a fost ”situația exactă”. Variante au circulat: Ploua, l-au îngrămădit sub o poartă, l-au despuiat, au dat țoalele unui boschetar, iar cu suma găsită la purtător” în ziua respectivă  s-au dus la han și au chefuit.

Au trecut zece ani de când și fostul director a fost pensionat. ..

-Noroc, băieți! Dă careva o bere?

Tăcere. Priviri aruncate pe furiș.  Nae se ridică:

-Imediat, domnule director!

Se duce la bar, intră înăuntru și vine cu o halbă.

-Nae,  recunoaște cinstit, ai scuipat sau ai făcut nițică treabă mică în halbă?

-Din ambele, dar numai în limitele omorului scuzabil. Domnule pentru mine di-Rect-tont, pardon, tor, jur cu martorii de față că berea asta nu-i mortală! Aveți noroc! Vam reținut un loc de veci în Iad!

-Hai noroc!