Văd că toată multă lume și chiar și președintele , a căzut lată de fascinația "Ursului de Aur"  luat de filmul "Nu mă atinge-mă" , un film cam prea avangardist pt gusturile mele . Să îmi fie cu iertare însă eu chiar nu pot să mă extaziez de emoție artistică în fata unui film în care o femeie pt a-si vindeca frigiditatea plăteste un bărbat să se masturbeze în fata ei , discuta cu un transexual meloman despre problemele ei , sau merge la ședințe cu un terapeut care cică se străduiește să o facă să își elibereze furia .
Și drept urmare cred că o să zic PAS  la a merge la cinema să văd o astfel de ciudățenie.

La fel cum PAS am zis și la mult premiatele :
- "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" care a luat “Palme d’or”, Festivalul de la Cannes , nomonalizat la Golden Globe plus alte câteva premii


- " Eu cand vreau sa fluier, fluier" care a luat "Ursul de Argint"  la Festivalul de la Berlin
- "Dupa dealuri" care a luat premii la Cannes pt "Cea mai bună interpretare feminină" si "Cel mai bun scenariu"
- " Pozitia copilului" care deasemenea a luat "Ursul de Aur" pentru cel mai bun film la Festivalul de la Berlin
- "Aferim" premiat cu "Ursul de Argint" pentru cel mai bun film la Festivalul de la Berlin
- "Ilegitim", un film care deasemenea a luat ceva  premiul  la Festivalului de Film de la Berlin.

De ce nu merg la astfel de filme ? Pt ca pur si simplu nu cred ca îmi ofera nimic, o amintire plăcută, o scena interesantă care sa merite atenția, care să te pună pe gânduri cu privire la lucruri cu adevarat importante in viață , care să o poți povesti și altora sau să o poti povesti copiilor tăi, poate chiar sa mergi cu ei la acel film, să poti sa revezi cu plăcere chiar și pt a două , a treia oară acel film .
Eu nu vad în aceste filme decât transpus același  delir ideologic și cultural postmodernist cu personaje care frizeaza patologicul psihiatric, imagini și cadre sordide , limbaj vulgar către scabros totul într-o lumina și semiobscuritate apăsătoare.  Cu alte cuvinte niste filme tipice de propagandă a marxismului cultural modern , a deconstructivismului social specific ideologilor școlii de la Frankfurt care încă este la mare cinste în artă și universitati. Asa incat nu poti decât numai să te întrebi:  artistii ăștia doar se plictisesc și aberează  sau chiar au nevoie de un serios consult psihiatric ? Dealtfel demult festivalurile de artă cinematografică sau muzică ușoară nu mai sunt despre artă ci doar propaganda sterilă si anostă , mustind a corectitudine politică.

Dacă e să ne referim și la succesul de casă a acestor filme tare mă tem ca acesta este unul insignifiant. Deoarece nu am vazut sau auzit să se încălzească lumea la aceste filme . Dacă sunt asa de minunate aceste filme,  de ce nu am mai auzit nimic de actorii principali după primirea renumitelor premii ? Aceștia au dispărut în anonimat la fel repede cum au și apărut. De ce nu am auzit despre milioanele de dolari încasate din vânzări? De ce nu ajung nici unul din aceste filme macar nominalizate la Oscar ? De ce nu vedem lansări grandioase în mai multe țări si orase mari unde lumea să dea  năvală să vadă astfel de filme ?
Cu toată intelegerea si iertată să îmi  fie ignoranța în ce priveste această arta  cinematografică românească atât de premiată european eu am senzatia ca e doar o banală masturbare artistică și culturală , incapabilă in a trece testul timpului.