Cu șoldurile-n mâinile nepăsării, din odaia de sus a megaconacului făcut numai dân bani cinstiți, bătrânul Yaha împinge cu ochii fumul de la țigară. Privește cu jind sânii copilei pedofilite și-și exclamă:Bă, da mare sunt,bă!
Pedofiloaica ce-i zice frățiorului vitreg nene, râde și aplaudă. Nu știe de ce. Musteața sură și periculoasă a moșului Yaya face ravagii.
Să facă, bre, dar cu poporul dădău cum rămâne?!
Prizonier, ostatec al Yaya-ului, dădăul de popor, râde, aplaudă (evident) și de parcă n-ar fi suficient, mai și… votează..
Cum cu cine, băăă? Cu ei, cu ai lui Yaya, ce mai întrebați? Știe tot globul și voi nu!
”Și-n ziua aceea în care n- ar fi trebuit
să țâs zâmbesc, m-a cuprins așa un dor dă tine, mâncațaș, încât pă loc mi-am lăsat muierea, cum a făcut șâ cealălalt conducătoriu cu cele vro șapte, și m-am decizionat:
-A mea vei fi cu toți anii tăi mici!
Am jurat atunci c-am să te conving forțat să mă urmezăști până-n cele mai mari culmi dă civilizație șâ porgers modernist-oocidental-sovietic.” (Frânturi din telegram Yaya-ului către aleasa inimii sale fragile și casante cu miros de baligă altoită)
-Bine, bine, mo, io te las să mă iei, dar cu boborul dădău ce-o să facem că ăștia bârfește.
-Dăi, fă-n plua mea! M-a-nvățat taica Ilici Mumiescu să tac șâ să merge înainte.
-Of, mâncațaș portofelul tău dă potențios ce ești matale! M-ai liniștit fleașcă, mo!
Da, io cum să-ți zice țâie? Tatae, bunicu, s-au o luăm pe directelea cum faci matale cu boboru!
Sții, mo, ce călduri mă ia acuș pă bulevadrul spinării? Mai rău ca atunci când mai pus în prima rândă alături de ofticoasele alea care nu te slăbeau dân ochi…
Ce zici, mo, punem de-un balaoacheș!
Și Dumnezeu fuge, fuge, fuge…