Au fost numite mașini de spălat rudimentare. Să fie oare așa?

Istoricii spun că, la începuturi, vâltorile au fost folosite pentru spălarea lânii de oaie. De aceea vâltorile au fost asociate, în special, cu zonele în care preocuparea principală era creșterea animalelor, mai ales creșterea oilor. Orice gospodină știe că grăsimea de oaie se curăță cel mai bine cu apă rece. Astfel, apa rece care cade peste țesăturile din lână sau peste lâna netoarsă scoate orice urmă, orice pată de grăsime.
Conform specialiștilor, vâltoarea este unul dintre primele instalații folosite de om și se pare că are în jur de 4000-5000 de ani, fiind mai veche chiar și decât roata olarului.
Țesăturile sunt curățate impecabil deoarece principiul de funcționare a vâltorii se bazează pe formarea bulelor de aer, care realizează curățarea. Vâltorile sunt instalate pe văile repezi de munte, unde un fir de apă este deviat din vale și direcționat către o cuvă. Cuva este construită din scândură de lemn. Scândurile sunt așezate vertical, în formă conica, cu distanță între ele, astfel încât apa să poată ieși.

Viteza apei care intră în cuvă formează un vârtej puternic, asemănător celui din mașina de spălat și are puterea de a învârti chiar și un covor, realizând astfel spălarea.
Trăim într-o epocă a expansiunii tehnicii moderne și pentru mulți este greu de crezut că încă există astfel de instalații care servesc comunități întregi și, mai mult de atât, continuă să servească populația fiind întreținute sau chiar îmbunătățite. O constantă a acestor instalații este faptul că au fost și sunt ecologice, populației fiindu-i interzisă folosirea detergenților sau a altor poluatori.
În România, mai există și sunt folosite vâltori în Moisei, în Ieud, în Valea Chiuzbăii, în Săpânța, unde este un adevărat complex de vâltori, aceste locuri fiind în Maramureș, dar vâltori mai există și în Bologa, județul Cluj sau Șugag, în județul Alba. Imaginile din acest articol sunt de la vîltoarea din Moisei, în locul numit de localnici Moara lui Vasile.
În curte lui nea Vasile, obiecte sculptate din lemn chiar de Vasile “morarul”, cum îi spun moiseenii, se odihneau atrăgând privirile trecătorilor. Am aflat că este un hobby al său și, fiecare ciot de lemn sau butuc înainte de a lua drumul cuptorului sau sobei, este oprit de ochiul ager al artistului. Impresionante sunt cele două vâltori de la intrarea în curte și moara cu apă, perfect funcționale. Nea Vasile ne dezvăluie originea vâltorilor cu o vechime de aproximativ 70 de ani și povestea sa ne introduce în atmosfera tradițională prin tonul molcom. Vâltoarea lui Vasile este plină de mochete, covoare si cergi puse la spălat și clătit. Are treabă multă zilele de dinaintea unei sărbători. Toți localnicii sunt abonați la vâltoarea lui nea Vasile.
Înaintea unei mari sărbători tot românul vrea să aibă casa în ordine, bucate felurite pe masă cu care să își întâmpine neamurile venite de la distanță și musai casa să strălucească de curățenie. Așadar, de ce să dai bani pe detergent și pe curentul electric, când este la îndemână forța apei și ingeniozitatea omului?
În comuna Şanţ, din județul Bistriţa-Năsăud, în 2012, primăria a amenajat o asemenea instalație care tranzitează comuna. Sunt mândri de realizarea lor.
La marginea orașului Baia Sprie, este o vâltoare care are un sistem de oprire si de reglare a debitului apei care vine pe platforma din lemn, unde covoarele sunt frecate cu un detergent ecologic. Cursul firului de apă care intră în vâltoare poate fi deviat sau întrerupt, totul este betonat.
Tradiționala vâltoare este la un pas de a deveni o veritabilă curățătorie tehnologizată.
Acolo unde oamenii sunt gospodari și văd în realizarea unei astfel de instalații o reală economie pentru ei și comunitate, acolo vor apărea vâltorile moderne.