PERSONAJE:
Mălina
Mihnea
Delia
Vlad
Lăcrămioara
Viorela
Mircea

FIGURANȚI: ospătărița, DJ-ul și grupuri de tineri.

Notă:Textul nu poate fi montat sau modificat fără acordul expres al autorului.
Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, distribuită sau transmisă, sub nicio formă sau mijloc (fotocopiere, multiplicare, copiere), sau orice altă metodă mecanică ori electronică, fară consimțământul autorului. Textul cuprins în această lucrare aparține în totalitate autorului, acesta având toate drepturile și responsabilitățile asupra lui.

Trupele de teatru de amatori sau profesioniste, regizorii interesați de punerea în scenă a lucrării, pot lua legătura cu autorul prin email sau telefon: 0744934757 .
E-mail de contact: luciana.marinescu@yahoo.



                                                              
                                                                      ACTUL  I

           (Acțiunea se petrece în pauza mare, în curtea liceului. Pe lângă personaje, pe scenă sunt prezenți și figuranți.
Mălina, fata de la țară, orfană de părinți, crescută de bunica, educată după principii sănătoase, este marginalizată de colegi datorită  faptului că se îmbracă simplu, mereu în rochii lungi. Ea reușește să ia mereu atitudine în fața celorlalți. Se implică în rezolvarea cazurilor sociale ale colegilor, reușind să schimbe destine.
Mihnea, reprezintă liceanul modern, băiat de bani gata, singur la părinți. Intră într-un anturaj nepotrivit devenid liderul grupului. Se îndrăgostește de Mălina, deși era într-o relație cu Delia. El nu-și poate recunoște dragostea pentru Mălina în fața colegilor, datorită diferenței sociale dintre ei.
Delia, tânara extravagantă și răsfățată are tot ce își dorește pe plan material. Se comportă răutăcios cu colegele manifestând deseori crize de gelozie față de Mălina.
Vlad, cel mai bun prieten a lui Mihnea, provine dintr-o familie dezbinată, cu părinți divorțați și plecați în străinătate. Duce o viață dezordonată și îi atrage și pe alții în anturajul lui. Uneori ironic, alteori comic, are mereu ceva de comentat, la adresa colegilor.
Lăcrămioara, colega de bancă a Mălinei, nu este de acord cu implicarea ei în viața altora, încercând să o oprească în a mai oferi ajutorul colegilor, sfătuind-o să stea cât mai departe de ei și problemele lor.
Viorela, prietena Mălinei, mereu tristă din cauza situației familiare, cu un tată alcoolic și părăsită de mamă, încearcă să supraviețuiască, muncind după orele de curs. Are o reputație proastă în liceu, datorită faptului că avusese o relație cu un tânăr neștiind că acesta era căsătorit.
Mircea, coleg de clasă cu Mălina, este îndrăgostit în secret de ea. Nu suportă să o vadă în preajma lui Mihnea și nu este de acord cu implicarea ei în viața Viorelei).
                                           
                                                     
                                              SCENA 1
 
(Clopoțelul sună pentru ieșirea în pauză. În scenă apare Mălina cu niște afișe în mână, însoțită de Mircea și Lăcrămioara. Între timp scena se umple cu  grupuri de figuranți care își verifică telefoanele. Mihnea și Delia intră și se duc la un grup de băieți aflați într-un colț).

MIRCEA: În sfârțit, pauză!
MĂLINA: Ce-ar fi dacă m-ați ajuta și voi să mai pun niște afișe prin liceu?
VLAD (intră sărind printre colegi se oprește în fața Mălinei): Pauză, pauză! Neața, țărăncuțo binefăcătoare de minuni! Tot cu rochia asta lungă și azi? Uitați-vă băi cum e asta îmbrăcată, de la mâna a doua! (O trage de rochie).
MĂLINA: Bună Vlad!
VLAD: (arătând cu degetul spre Delia, fata bogată, cu fițe, pe care o invită să facă o piruetă în fața Mălinei): Uită-te și tu la Delia cum e îmbrăcată!
(Delia într-o fustă exagerat de scurtă, îmbrăcată extravagant își face pirueta privind-o de sus pe Mălina, după care se retrage în grupul ei).
 MĂLINA (îi răspunde tăios): Inteligența unei fete nu stă în lungimea fustei! Se vede de departe care este interesul tău masculin: tocurile înalte, fusta scurtă și mintea îngustă!
VLAD: Știi că din cauza ta mama nu îmi mai trimite niciun ban din Italia? Știi ce probleme mi-ai făcut de când ai vorbit cu ea la telefon? Ce credeai că rezolvi cu acțiunile tale? Cum ți-o fi venit ideea cu proiectul tău de suflet “Iubiri de liceu”? Auzi, că ne ajuți pe noi ăștia care avem părinții plecați în străinătate! Și eu, ca prostul, m-am emoționat și mi-am dat drumul la gură, să spun de față cu atâta lume problemele mele și să îi mai și sun pe ai mei. Acum o aștept să vină în țară. Să vezi ce scandal o să am din cauza ta. Și Mihnea e la fel de supărat. Crezi că s-a schimbat cu ceva situația între el și părinții lui?
 MIHNEA (apare din spatele lui Vlad): De ce vorbești în numele meu, Vlade?
 VLAD: Cum, băi, nu ai zis tu așa ieri-seară, când ne-am îmbătat? Că îi urăști și că nu îi mai suporți, dar că o să joci teatru până îți cumpără motocicletă? (Mihnea îi face semne disperat lui Vlad să tacă).
MĂLINA: Cum? Mihnea iar a băut? Deci Mihnea nu s-a schimbat deloc, sau poate se joacă în continuare de-a generalul cu voi soldățeii.
MIHNEA: Mălina, eu vreau să te invit la majoratul meu. Dacă ai plăcerea, vino sâmbătă seară la mine acasă. O să vină bunicul să te ia, și tot el o să te și aducă acasă. Am vorbit deja. Și zicea că o poți lua și pe bunica ta.
VLAD: Ce, băi? Cum dracu’, mă? Asta vine și la majorat cu mă-sa-mare?  Hai, că a întrecut orice măsură. Pe bune. Nu s-a mai pomenit.
MĂLINA: Nu am întrecut măsura, Vlad, pentru că nu o să venim. Stai liniștit. Îmi pare rău, Mihnea, dar sâmbătă avem un alt eveniment.  
VLAD: Auzi, băi, asta are alt eveniment, ce persoană importantă este ea! Trăiește într-un sat uitat de lume, unde nu are nici internet. Preocupările ei sunt găinile, si mulsul vacii si ne zice nouă că e ocupată, merge la alt eveniment! Ha ha ha!
                                    
                                          
                                             SCENA  2

(Mălina dă să plece de lângă ei, Viorela vine spre ea. Vlad și Mihnea se duc la grupul lor. Băieții încep să fluiere, la apariția Viorelei).
VIORELA: Bună, Mălina. Te căutam! Vrei să ne vedem după ore, dacă poți și ai timp? Vreau să discut ceva cu tine.
MĂLINA: Bine, atunci ne vedem după ore. Eu merg acasă cu un domn, care este profesor și locuiește la noi în sat, dar o să-l rog să mă aștepte.
VIORELA: Îți mulțumesc mult, Mălina. Dacă vrei, pot să te ajut să lipesc și eu câteva afișe.
MĂLINA: Mulțumesc, poți să le pui la etajul unde ai tu clasa.
                                           
                                            
                                                  


                                                  

                                              SCENA 3


(Lăcrămioara vine spre Mălina  foarte nervoasă. O trage de mână cu putere și  îi vorbește cu reproș).
LĂCRĂMIOARA: Ce faci? Acum te afișezi cu asta? (Viorela își ascunde fața în spatele Mălinei).Nu îți dai seama în ce o să intri? Și cum o să fii privită de ceilalți? Cine știe cu ce derbedei o fi asta încurcată? Nu vreau să te mai văd cu ea, ai înțeles?
MĂLINA (nervoasă ridicând ușor tonul. Din spatele ei apare Mircea): Gata! Gata, nu mai țipa!   
MIRCEA (către Mălina): Are dreptate! Asta e o panaramă, tot liceul o cunoaște. Tu nu poți să umbli cu ea.
MĂLINA (ia atitudine în fața celor doi colegi): Cine vă credeți să o judecați? Cu ce sunteți mai presus decât Viorela? V-ați pus vreodată în situația ei ca să vă dați seama ce fel de viață duce biata fată?  Părasită de mamă si cu un tată alcoolic? Sunteți voi în măsură să judecați o fată care nu a avut copilărie, o fată pe care părinții nu au sprijinit-o așa cum v-au sprijinit pe voi? Știți voi suferința ei?
LĂCRĂMIOARA: Noi o spunem pentru binele tău!  Să nu îți facă probleme. Știi bine ce reputație proastă are!
MĂLINA: Toți vă gândiți la binele vostru. Dar nimeni nu se gândește cum să-i ajutăm pe colegii aflați în dificultate.
LĂCRĂMIOARA: Ajut-o tu dacă te simți în stare! Să vedem cum o să se sfârșească povestea ei cu tipul ăla însurat.
Mircea: (încercând să o convingă): Mălina, eu zic să nu crezi tot ce spune Viorela.
MĂLINA: Și de ce să nu o cred?
MIRCEA: Pentru că toată lumea vorbește urât de ea. Nu cred că spune adevărul. A fost combinată cu tipul ăla însurat și vinde gogoși că nu a știut că are nevastă! Hai mă să fim serioși, chiar crezi că spune adevărul?Face pe victima!
MĂLINA: Ai fost tu la întâlnirea noastră de joi unde am discutat problemele colegilor aflați în dificultate? Eu nu îmi aduc aminte să te fi văzut în sală, deși te invitasem. Ea, spre deosebire de tine, a avut bunul-simț să onoreze invitația mea și pe deasupra să-și mai și spună povestea, ca din greșelile ei să învețe și alții. Ce vreți voi acum? Să îi întorc spatele? Niciodată, dragilor. Dacă sunteți așa de egoiști și răutăcioși, măcar lăsați-mă pe mine să îi fiu alături.
(Mălina o ia pe Viorela și se îndepărtează. Toți încep să le fluiere când le văd împreună. Vlad, Mihnea și Delia, alături de alți câțiva colegi,  privesc mirați spre ele. Mălina se uită urât spre ei).
DELIA: Haideți  mai bine să bem o cafea, decât să stăm aici sa ne uităm la țărăncile ăstea!
LĂCRĂMIOARA (către Mircea): Las-o dacă nu înțelege! O să vadă ea! Hai și noi să bem un suc!

                                          
                                             
                                              SCENA 4

(În scenă rămân doar Viorela si Mălina).
VIORELA (cu o voce stinsă, rușinându-se de reacția colegilor aflați în curtea liceului): Astăzi nu lucrez după ore. Restaurantul este închis. Pe tata l-au internat la dezalcoolizare și mă simt foarte singură.
MĂLINA: Uite ce zic eu. Să mergi astăzi la mine. Vrei? Bunica o să fie încântată, mai ales că acum știe povestea ta.
VIORELA:  Dar să nu se supere pe tine.
MĂLINA: Nu se supără. Și ca să stai liniștită, o să o sun înainte. O să mergem acasă la tine, să îți iei cărțile pentru mâine și ceva haine dacă ai nevoie. Rămâi la noi, cât timp tatăl tău este internat, nu o să te las să pleci. O să vorbesc cu diriginta, să știe de tine. O să dormi cu mine sau unde vrei, sunt atâtea camere libere. Iar cât o să stai la noi nu o să mai lucrezi. O să te simți din nou copil, fără responsabilități, fără să te gândești ce pui pe masă de mâncare, fără să mai plângi. Da?
VIORELA: Dar, știi, eu…
MĂLINA: (vorbind duios si mângâindu-i obrajii):  Nu trebuie să te simți în plus. Știi, e pentru prima dată când am simțit că mi-ar fi plăcut să am o soră, cu care să împart jucăriile, hainele, poveștile. Ești o fată foarte frumoasă, puternică, cu toate că în ochii tăi se vede o suferință cumplită. Se văd nopțile nedormite și miile de lacrimi scurse pe obrajii mult prea tineri. Nu mai plânge! O să reușim împreună!
VIORELA: Știi, am vrut să vorbesc  de multe ori cu tine, dar nu am avut curaj. Nu vreau să-ți fac probleme! Nu vezi cum te privesc toți când stai cu mine?
MĂLINA: Nu te preocupa pentru mine! Nu-mi pasă ce gândesc alții, eu stiu cine ești cu adevarat! Eu știu că ești victima unor situații neplăcute! Și despre mine spun că sunt țărancă, că mă  îmbrac de la second hand. Au încercat să mă marginalizeze din prima zi de liceu, doar pentru faptul că mă îmbrac sărăcăcios. Sunt săracă material, dar bogată sufletește! Chiar dacă nu am părinți si singurul meu sprijin este bunica, sunt mult mai fericită decât ei. Am învățat să trăiesc simplu și frumos, să am simțul măsurii și să nu îmi doresc mai mult decât am nevoie! Nu mi-aș permite niciodată să apelez la bunica, să-mi dea bani din puțina ei pensie să îi cheltui aiurea.
VIORELA: Voiam să îți spun că în seara aceea de joi, după ce am participat la întâlnirea organizată de tine, a venit la mine acasă băiatul ăla, Vlad, prietenul lui Mihnea.
MĂLINA (sărind ca arsă): Și ți-a făcut probleme?
VIORELA: Nu, din contră.
MĂLINA: A încercat să profite de tine după ce ți-a aflat povestea? E numai vina mea, că eu te-am rugat să povestești situația ta.
VIORELA: Nu, Mălina, nici asta, nu te impacienta, nu e nimic grav. Doar că mă simt așa de singură, nu am pe nimeni și simțeam nevoia să vorbesc cu tine. Doar în tine am încredere. Voiam să îți cer informații despre el, nu știu nici măcar cine este. Curios este faptul că la școală nu mă bagă în seamă, probabil că îi este rușine să se afișeze cu mine! Dar a venit în fiecare seară cu mâncare. Pe lângă mâncare, mi-a adus detergent și șampon, flori, țigări pentru tata și mi-a lăsat și bani. Se plângea că nu îi trimit ai lui prea mulți bani după ce ai vorbit tu cu dânșii. Mi-a spus că ar face și mai mult pentru mine. Nu am vrut să primesc nimic din toate astea, însă el le lăsa în curte și pleca. L-am întrebat de ce face asta, că și eu, ca și tine, m-am gândit că vrea altceva, însă mi-a răspuns sincer că l-a impresionat cazul meu și decât să mai cheltuiască banii pe băutură, mai bine mă ajută pe mine. A cheltuit toți banii pe care îi mai avea. Sincer, nu știu ce să zic, nu îl cunosc și mi-e teamă ca într-o zi să nu-mi facă cine știe ce probleme. Ieri-seară, când
l-au luat pe tata, mi-a fost frică să nu vină peste mine. Era acolo când a venit ambulanța. M-a îmbrățișat, m-a consolat și mi-a spus că o să fie bine și că o să-și revină. Apoi am făcut o plimbare în parc și m-a ținut de mână tot timpul. Recunosc, mi-a fost frică. Am vrut să te sun, dar era târziu. După ce ne-am plimbat, m-a condus acasă ca pe o fată cuminte și mi-a urat noapte bună. Nu am dormit toată noaptea, de teamă că se va îmbăta și va veni peste mine, dar nu a venit. Îți mulțumesc mult că te-ai gândit să mă găzduiești cât timp lipsește tata. Am spus și repet, așa cum era el, mort de beat, dar era acolo cu mine și nu îmi era frică de nimeni și de nimic. Îl iubesc, Mălina. Îmi doresc să se facă bine.
MĂLINA: Stai linistită, o să se vindece! Iar în ceea ce îl privște pe Vlad, nu cred că e un băiat rău. Și el este o victimă a părinților. Ai lui au divorțat, mama lui locuiește în Italia si tatăl lui în Spania. El a rămas cu o matușă care are mai mult grijă de copiii ei. Și uite așa anturajul nepotrivit în care a intrat l-a făcut să nu prea mai vină la ore, să cheltuie banii trimiși de părinți pe băutură.
   

                                             
                                             SCENA 5


(Vlad și Mihnea, intră în scenă, se îndreaptă veseli către fete salutându-le).
VLAD (foarte distrat): Bună fetilii. Fetilii, cochetilii!
MĂLINA (punând mâna la cap): Iar voi?
MIHNEA: Bună, bună! Mălina, a vorbit bunicul meu cu bunica ta și a confirmat că nu aveți niciun eveniment sâmbătă, și a fost de acord sa vii la majoratul meu.
MĂLINA (ironică, privind spre Vlad): Este cineva care nu își dorește să vin la majorat cu „mama-mare”. Mi se pare că acum s-a răzgândit. Merg la majorat ca să nu ies din vorba bunicii, însă știu de pe acum că nu mă voi distra. Nu am garderoba necesară pentru petrecerea asta de fițe și aș vrea să mă scutiți de comentariile voastre răutăcioase la adresa rochiei mele lungi pe care am să o îmbrac.
MIHNEA (privind-o frumos): Nu este ținută obligatorie, Mălina, fiecare vine îmbrăcat cum dorește.
MĂLINA: (privindu-l la fel de frumos): Bine, tu ai zis.
VLAD (uimit): Ia uite băi la ăștia cum se uită unul la altul, zici că sunt îndrăgostiți! Fată să-ți iasă din cap, băiatul ăsta o iubește pe Delia! Tu nu ești decât fata de la țară! Păi tu ești de nasul lui? Nu ai văzut ce mișto se îmbracă Delia? E fată de fată…
MIHNEA (nervos către Vlad): Taci băi frățioare, ce te bagi  tu mereu!
MĂLINA (îndepărtându-se de ei): Deci de-asta mă inviți la majorat ca să aveți de cine face mișto!
VLAD: Ce repede vă bășicați! Auzi, poți să o iei și pe prietena ta! (arătând spre Viorela). Așa rămâne! Ne vedem la majorat! Hai, v-am pupat fetilii!

                                                 
                                                  
                                               SCENA 6


(Mălina și Viorela dau nas în nas cu Lăcrămioara  și Mircea)
MIRCEA (către Mălina cu reproș): Am auzit că te duci la majorat la Mihnea. Frumos, acum ești una de-a lor. Ai uitat câte ți-a strigat și cât te-a jignit?
MĂLINA: Mircea, mi se pare mie sau tu ești gelos?
(Lăcrămioara și Viorela pufnesc în râs).
MIRCEA: Eu gelos? Și voi de ce dracu’ râdeți, mă, așa? Vi se pare că sunt gelos?
VIORELA: Da! Se vede de departe că ești topit după Mălina! Mălina are dreptul să facă ce vrea, să umble cu cine vrea, să se ducă la ce onomastică vrea. Tu ai întrebat și eu am răspuns.
MĂLINA (zâmbind): Vezi, Mircea, până și colegii au observat ieșirile tale nejustificate. Nu ai de ce să fii gelos. Nu ți-am dat nici un fel de speranțe la avansurile tale, pe care mă fac că nu le observ. În altă ordine de idei și Lăcrămioara vine la majorat, sora ei Narcisa care este în clasă cu Mihnea, o ia și pe ea! Asta nu te deranjează?
(Mircea se blochează câteva  secunde și  preferă să plece).
LĂCRĂMIOARA (supărată către Mălina): Până acum ai fost prietena mea cea mai bună. De când umbli cu fata asta ai uitat de prietenia noastră!
Mălina (punând mâna pe umărul Lăcrămioarei): Uite ce propun eu, dacă tot mergem toate trei la majorat  să încetăm cu răutățile. Hai mai bine să ne gândim cum vom face față șicanelor lui Mihnea si Vlad. Sunteți convinse că nu o să ne simțim prea confortabil acolo.
LĂCRĂMIOARA: Mălina, știi ce vorbesc ăștia prin liceu? Că Mihnea te-a invitat ca să te umiliească în fața Deliei.
MĂLINA: Să mă umilească? Stai liniștită, doar mă cunoști. Nu are nicio șansă! Și nici soldățeii lui nu sunt capabili să o facă. Nu au armele necesare. Dacă vor asta, voi întoarce totul împotriva lor!
VIORELA: Știi ce cred eu? Că Mihnea o iubește pe Mălina, nu pe Delia, dar nu are curaj să recunoască în fața prietenilor, a soldățeilor, cum le spuneți voi. Se vede cu ochiul liber că e topit după ea!
LĂCRĂMIOARA (către Viorela): Fată tu nu îți dai seama ce vorbești! Mihnea nu s-ar cupla niciodată cu o fată saracă, nu ai văzut de câte ori s-a legat de faptul că îmbracă rochii lungi și din țărancă nu o scoate?
MĂLINA: Gata!Terminați cu discuția asta! În primul rând nu mă interesează ce crede si ce gandește Mihnea despre mine. În al doilea rând Mihnea nu m-a jignit niciodată, dacă a vorbit ceva de mine a
facut-o poate cu prietenii lui, soldațeii la băutură. Vlad este cel care mă șicanează.
VIORELA: Și pe deaspura Mihnea e conștient că i-ai salvat viața! Dacă nu erai tu era mort de mult, datorită consumului de etnobotanice! Tu ai fost singura care l-a convins să renunțe. Datorită ție vine la școală și s-a apucat să învețe pentru Bac. De-asta te și urăște Vlad, că l-ai luat de lângă prieteni. Iar Mihnea a făcut totul de dragul tău! De-asta zic eu că te iubește.
LĂCRĂMIOARA: Părinții lui Mihnea sunt de vină! Singurul lor copil, i-au dat o grămadă de bani pe mână, l-au lăsat să facă ce vrea și acum îl amenință că îl dezmoștenesc dacă nu ia la facultate!
VIORELA: Da! Are noroc că se înțelege cu bunicul său, altfel cred că fugea de mult de acasă!
MĂLINA (oftând): Of… cum o fi mai bine? Părinții mei au murit în accident de mașină, Mihnea îi are, dar nu se înțelege cu ei, părinții lui Vlad s-au despărțit si au plecat la muncă în străinătate. Fiecare cu povestea lui, cu suferința lui. Dar viața merge mai departe indifernet de circumstanțe! De-asta mă implic în viețile altora și am inițiat proiectul “Iubiri de liceu”, ca să ne ajutăm unii pe alții.
VIORELA (oftând): Nici eu nu sunt bine. Mama s-a despărțit de tata și m-a părăsit. Tata e internat la dezalcoolizare...
LĂCRĂMIOARA: Deci, până la urmă eu sunt privilegiată, ai mei sunt împreună și se înțeleg.
MĂLINA (spulberând tristețea, le cere să bată palma): Fetelor, să nu ne întristăm! Deci cum ramâne? Ne ducem la majorat la Mihnea! Ok? Bateți palma!
                                        
                                             CORTINA




                                            


                                               ACTUL II


(Petrecerea are loc acasă la Mihnea, într-un salon. La majoratul lui Mihnea, Mălina vine îmbrăcată, la fel de simplu, cu o rochie lungă, la gât poartă o eșarfă, cu părul pieptănat îngrijit, prins în două agrafe. Viorela și Lăcrămioara în blugi cu tricouri simple. Restul personajelor sunt îmbrăcate elegant. Băieții poartă sacouri și papioane, fetele rochii scumpe. Delia, îmbrăcată extravagant, cu pantaloni scurți cât mai decupați, o bluză cu un decolteu exagerat, cizme peste genunchi și  machiată peste măsură. Cercei pâna la umeri, iar împrejurul gâtului are o curea. Toate personajele sunt în scenă, inclusiv figuranții, (fete și băieți). Într-un colț se află DJ-ul. Pe fundal muzică house.  Ospătărița, cu tava în mână se plimbă printre invitați).
                                     

                                             

                                                   SCENA 1


(Mălina, Viorela și Lăcrămioara, ajung ultimele la majorat. Sunt întâmpinate la intrare de ospătărița care le oferă șampanie. Mihnea vine să ciocnească cu ele, urmat de Delia și Vlad).

VLAD (atenționându-l pe Mihnea): Băi, uite cine a venit la ziua ta!Sfânta Mălina cu asistentele ei! Dar cum de nu e măsa-mare cu ea? Ha, ha , ha! Să vei ce o să ne distrăm!
MIHNEA (întâmpinându-le pe fete, îi face semn ospătăriței să aducă paharele cu șampanie.): Poftiți, poftiți! Bine ați-venit!
FETELE( ciocnind paharele): La multi ani, Mihnea!
MIHNEA: Multumesc!
MĂLINA (primește paharul de șampanie și ciocnește cu Mihnea): Bună seara! La mulți ani! Cadoul meu pentru tine, Mihnea este un tablou realizat de mine. Te-am pictat pe tine într-un costum de piele, pe o motocicletă neagră. Știu că îţi doreşti foarte mult. Nu mai pictasem de mult, dar am făcut-o pentru tine.
(Invitații se îmbulzesc să vadă cadoul).
MIHNEA (admirând tabloul): E absolut superb, Mălina, îți mulțumesc din suflet. Nu știam că pictezi, ci doar că știi să cânți la chitară.
MĂLINA: Pe spate ți-am scris ceva.
MIHNEA (întoarce tabloul, și citește cu voce tare): „E o vârstă a iubirilor. A iubirilor care se nasc la liceu, unde prind aripi chiar și iubirile imposibile, neîmpărtășite, dar trăite frumos, cu inocența specifică adolescenței. Întoarce din când în când tabloul și amintește-ți că totul e IUBIRE”.
 DELIA (ironică):  Hm ce cadou!  Ăsta e cadou? Nu ai avut dragă și tu bani sa îi cumperi ceva?
MIHNEA( către Mălina): Mulțumesc din suflet Mălina! E superb!
DELIA (către Mălina): Și uite în ce hal ai venit îmbracată, ca o țărancă! Uitați-vă și la astea două!
VIORELA (nervoasă către Delia): Cine te crezi fată? Vedeta serii? Faci deliciul privirilor curioase ale băieților rămase care prin pantalonii scurți, care prin sâni.  Vezi-ți de treaba ta! Probabil ne-ați invitat ca să aveți de cine să râdeți.
LĂCRĂMIOARA:  Eu nu mă simt bine aici! Nu pot suporta fițele și aerele de superioritate ale unora. Muzica house bubuie la maximum de nu ne întelegem unii cu alții. Unii  au început deja să consume alcool și să fumeze. M-am uitat mai bine în jurul meu. Am impresia că se filmează o peliculă americană și i-am văzut pe protagoniști mai bine. Voi, băieții purtați sacouri elegante și papioane, iar fetele se întrec în ținute extravagante, lucrate din materiale de calitate. Tăvi din argint pe care se plimbă pahare de cristal, cu șampanie. De ce ați tinut neapărat să ne invitați aici?
MĂLINA: La un moment dat, și eu am simțit că mă strânge rochia, deși este foarte largă. Nu îmi găsesc locul și mi se pare că nici aerul nu îmi este de ajuns. Înainte să intru am privit cerul ca să mă simt liberă de locul acesta, dar nici el nu mai era așa cum îl știam. Stelele nu se văd cum se vedeau de la mine de acasă. Și primul gând a fost să fug, să fug cât mai repede din locul acesta. Cred că am nimerit pe un alt tărâm. Nu sunt în lumea mea simplă, unde totul se petrece armonios, ci într-o lume care mă făce să simt strâmtoarea rochiei mele ieftine, în care, înainte să ajung aici, mă simțeam atât de confortabil.
DELIA: Dar puteți să plecați dacă nu vă convine! Nu sunteți obligate să ramâneți! Ne-ar face plăcere să nu vă mai vedem!
VLAD: Ce dracu băi Mihnea, frustratele ăstea chiar au venit să-ți strice majoratul? Din câte înteleg ele au fițe nu noi! Auzi, p’asta o strânge rochia, n-are aer! Parcă rămăsese că facem noi mișto de ele, nu ele de noi!
MIHNEA:  Hai, băi , gata! Hai să încheiem discuțiile astea nepotrivite și să încercăm să ne simțim bine! Haideți să dansăm.
VLAD: Le mai pui să și danseze? Nu auzi  mă, că asta nu are aer? Dacă leșină? Ce vrei sa îi faci respirație bușon la bușon? Nu ai înțeles că o strânge rochia? Ce vrei să i se rupă la dans? Doamne ferește! Rămâne sfânta cu cracii goi! Vine măsa-mare peste noi, una-doua! Si apoi să vezi tu majorat reușit!
MIHNEA: Hai Vlade, lasă glumele! Trece seara și nu ne-am distrat!
VLAD: Da băi, bine! Ca de obicei, să nu cumva să se supere Sfânta Mălina! Așa faci mereu când ești în preajma ei! Nu te recunosc!
(Delia, Vlad și Mihnea se duc la ceilalți invitați și încep să danseze.  Fetele se îndepărtează de ei și se retrag într-un colț).
                                                   
                                                     
                                                          
                                               SCENA 2

(În timp ce invitații dansează, Delia îl trage pe Mihnea într-un colț. La scurt timp Mălina zărește siluetele a doi tineri care se sărută pătimaș. El îi mângâie coapsele și ea acceptă copleșită mângâierile lui îndrăznețe, care continuă pe tot corpul. Mălina se duce către ei și realizează că nu sunt alții decât Mihnea și Delia, după care vrea să o ia la fugă. Mihnea o vede și fuge după ea).
MIHNEA (simțindu-se  vinovat, o prinde  pe Mălina de mâna): Mălina, nici nu am apucat să-ți arăt casa și grădina. Tu nu cunoști pe nimeni!
DELIA (plecând de lânga ei):  Cred că te căuta. Nu mai poate să stea fără tine! Oricum nu ai nicio șansă fată, degeaba umbli după el! Vezi să nu te împiedici în rochia aia ieftină!
MIHNEA( vrând să se scuze):  Mălina, știi, eu…nu mai scap de ea...
MĂLINA: Mihnea, e ziua ta de naștere, e majoratul tău, distrează-te. De ce trebuie să te justifici în fața mea? Nu mă interesează cu ce fată stai tu. Ești liber să faci ce vrei.
MIHNEA (trăgând-o spre el): Mălina, știu că ești îndrăgostită de mine.
MĂLINA (curioasă): Ce te face să crezi?
MIHNEA:  Se vede asta în ochii tăi!
MĂLINA: Nu-mi pasă ce vezi în ochii mei. Îmi pare rău că trebuie să-ți spun asta tocmai de ziua ta, dar m-ai provocat!
VLAD( venind către ei): Mihnea, hai să ieșim în gradină, ți-au pregătit ai tăi un foc de artificii! Toată lumea afară!
(Mălina pleacă grăbită de lângă ei, se ascunde întrun colț și începe să plângă. Restul peronajelor ies din scenă).
                 
                                                 

                                               

                                                SCENA 3


MĂLINA (plângând, mângându-și obrajii): Nu am ce căuta în viața lui Mihnea, acum sunt și mai convinsă. Și mă doare atât de mult că m-am îndrăgostit de persoana greșită. Gata, gata, Mălina, nu mai plânge! Știai de la bun început că nu ești de nasul lui. Nu se merită să plângi. El nu te poate iubi niciodată. Tu nu faci parte din filmul acesta. Și până la urmă, nu ai de ce să regreți, este doar un băiat bogat material, dar sărac sufletește, care te-ar răni ori de câte ori ar avea ocazia. Ce credeai? Că și el este îndrăgostit de tine? Că uitase de Delia? Te-ai înșelat! Reține, pentru tine, Mihnea este o iubire imposibilă.
(Mălina aude fără să vrea discuția dintre Mihnea și Vlad, care intră în scenă).

MIHNEA: Băi, Vlade, ești cretin? Tu nu înțelegi că m-a văzut când mă sărutam cu Delia?
VLAD: Și ce dacă, băi, Mihnea? Ce treabă ai tu cu țăranca asta? Nu mi-ai zis că o inviți doar că a insistat bunicul tău, care o respectă pe mă-sa-mare, bla, bla, bla? Sau e ceva ce nu știu eu? Băi, tu te comporți ca și cum ți-ar plăcea de ea și nu vrei să recunoști. Eu recunosc sincer, mă enervează de mor fata asta, are o personalitate ieșită din comun, are un microb cu care ne contagiază pe toți dacă vrea. Ne face să fim de acord cu ea și ne mobilizează una-două. Am pierdut și focul de artificii din cauza ei! Băi, trezește-te! E majoratul tău!
 MĂLINA (în șoaptă):  Știam că nu are cum să recunoască niciodată în fața cuiva, că mă place. (Se duce către ei să vadă că auzise, fără să vrea, discuția lor. Băieții  înlemnesc pe loc și iau poziția de drepți privindu-o lung).
MĂLINA (către Vlad, privindu-l cu dizgrație pe Mihnea): Ce nu înțelegi, Vlad? Că între Mihnea și mine nu este nimic? Nu mă place. Dar întreabă-l dacă a plăcut vreodată pe cineva cu adevărat. Hai mai bine să vă arăt eu ce înseamnă o petrecere adevarată!

                                    
                                            


                                                SCENA 4


(Personajele intră în scenă. O furie nebună o  face pe Mălina să se dezlănțuie și hotărăște să fie ea sufletul petrecerii la care nu se distrase încă nimeni dintre cei prezenți. Îl caută pe DJ și îl roagă să pună melodia Ciuleandra. Pornesc o horă cu primii sosiți de afară, apoi le face semn și celorlalți să li se alăture).
MĂLINA: DJ, mă simt ca în Ciuleandra lui Rebreanu, făcând diferența socială dintre mine și Mihnea, eu – țăranca, el – boierul. Așa că te rog  să cauți melodia „Ciuleandra”. Știu de la școală și versurile, și pașii de dans. Să vină toată lumea în salon. Vom cânta și vom juca împreună „Ciuleandra” !
VLAD (îl ține pe Mihnea de după gât și nu știe ce să facă, să intre sau nu în jocul ei): Ce dracu’ e asta, băi, Mihnea?
MIHNEA: Nu știu, băi, ce e „Ciuleandra” asta, dar mie îmi place cum sună. Hai să intrăm și noi în horă!
VLAD: Cred că ție îți place tot ce îi place țărăncii ăsteia. Ce muzică e asta, băi, de pe vremea lu’ mă-sa-mare?
MIHNEA (intând în horă în drepta Malinei): Mălina, nimeni nu știe că de fapt nu te distrezi, ci scoți din tine focul iubirii pe care o simți  pentru mine!
(Mihnea, care este  în dreapta ei, o ține strâns de mijloc și-i copiază toate mișcările cu atenție. Toți  prind repede ritmul și se distrează care mai de care mai bine. Încep să se învârtă și mai tare și să fie din ce în ce mai zvăpăiați, aruncând picioarele când la stânga, când la dreapta. Mihnea se  apropie din nou de urechea Mălinei):
MIHNEA:  „Apoi prin partea noastră, mai toți flăcăii, de la Șuleandră, se însoară.”
MĂLINA: Sunt impresionată să văd că ai citit Ciuleandra lui Liviu Rebreanu și îmi citezi din ce spunea Andrei Leahu.
MIHNEA (tragând-o în mijlocul horei): Dansează doar cu mine, te rog!
MĂLINA (acceptând bucuroasă să danseze doar cu el): Bine, „Boierule”!
MIHNEA: Mălina, iartă-mă pentru mai devreme. Sunt un laș. Nu am avut puterea să recunosc în fața lui Vlad că sunt îndrăgostit de tine nebunește.
MĂLINA: Nu îmi vine să cred. Mă mir de efectul pe care l-a avut „Ciuleandra” asupra ta de ţi-a  dat curajul să-ţi mărturiseşti dragostea.
MIHNEA:  Mălina, mă crezi că sunt îndrăgostit de tine?  De ce tremuri? Cu tine vorbesc! Stiu, că  îţi doreşti ca melodia să nu se termine niciodată.
MĂLINA( zâmbind se face că nu îl aude din cauza muzicii): Cum?
MIHNEA:  Râzi de mine?
MĂLINA: Nu! Dintr-o dată mi-a trecut prin minte o întâlnire  cu Eminescu și cu Rebreanu, care nu și-ar închipui cum vorbesc tinerii din zilele noastre, împrumutând cuvinte din alte limbi, distrugând, încet și sigur, limba română. Ce gen de limbaj codat folosesc ei. Ce le-aș fi spus oare? „Bine ați venit la «party», nu la petrecere, unde fetele fac tot posibilul să fie «cool» sau «trendy». Că am trecut pe la «hair-style» să ne aranjăm și ne-am tras un «make-up» pentru un nou «look». Că au rămas toți «wow» când ne-au văzut. Că suntem «fresh» ca să mai stăm la un «flash». Că am fost la «shopping» cu colegele ca să ne cumpărăm țoale de firmă după ce am plecat de la un «designer» vestimentar. Că fetele de-asta au «sex-appeal», că se duc la «fitness» și la solar, iar băieții sunt așa «macho» deoarece trag de fiare. Ah, da, i-aș informa că nu ne mai place mâncarea tradițională și am dat-o de mult pe «fast-food». Că muzica populară ne zgârie rău în urechi și că e mai «OK» să ascultăm «house». Iar la sfârșitul conversației să-i invit să dea un «beep» dacă nu mă găsesc «online».”
 MIHNEA (zâmbind): Ce mă intereseză pe mine de Eminescu și Rebreanu? Sunt fericit să-ţi simt mișcările șoldurilor și să te învârtesc din ce în ce mai repede. Acum o să dansez pentru tine!
(Dintr-odată, se desprinde de ea și începe să danseze singur, întinzând mâinile în lateral, pocnind din degete, lovind podeaua cu forță și întorcând capul când în stânga, când în dreapta).
MĂLINA(apropiindu-se de el): Expresivitatea feței, mișcarea picioarelor, trupul asta bine lucrat, zâmbetul, ochii aceştia negri, dar luminoși, îmi lăsă impresia că eşti urmașul lui Zorba Grecul. Dai  tot ce e mai bun din tine, în văzul tuturor, ca să mă convingi că nu-ţi sunt indiferentă și că eşti îndrăgostit de mine!
(Mălina începe să-i copieze mișcările, lăsându-i impresia că o conduce. De pe margine se aplaudă, se fluieră și se scandeză numele lor. Prind mai mult curaj și fac un dans reușit, de parcă repetaseră înainte cu un coregraf).
TOȚI (bătând din palme): Mă-li-na! Mih-nea!
MĂLINA (către Dj):  DJ, pune te rog „Perinița”, de care ei cu siguranță nu au auzit că este dansul dragostei și al sărutului. Așa le voi da posibilitatea tuturor băieților să-și sărute fetele, iar eu să-l sărut pe Mihnea.
(Se prind din nou în horă, care se face din ce în ce mai mare, semn că toți acceptă cu drag ritmul și versurile. După câteva secunde, Mălina iese în mijlocul horei, scoate eșarfa de la gât și  începe să danseze și să cânte fluturând-o în toate părțile. Îl fixează cu privirea pe Mihnea și se duce către el în pași de dans. Îi pune eșarfa de gât și îl conduce în mijlocul horei. Pune eșarfa jos și îi făce semn să se așeze. El  îngenunchează în fața ei, îi prinde obrajii cu repeziciune și îi sărută apăsat.  Mălina se ridică).
MĂLINA:  Acum e rândul tău să-ţi alegi o fată!
MIHNEA (trăgând-o de mâna, îi sărută buzele cu repeziciune): Era rândul tău sa mă pupi!
(Mălina surprinsă de gestul lui, intră în horă lângă Lăcrămioara,  lăsându-l acolo jos, cu genunchii pe eșarfa ei, în timp ce toţi se învârtesc, din ce în ce mai tare, în jurul lui.  Mihnea duce mâna dreaptă la gură  mângâindu-și buzele).
LĂCRĂMIOARA (către Mălina): E drogat, nu vezi cum își mângâie buzele? Să nu crezi că sărutul ăla a fost din suflet. A făcut-o ca să-și bată joc.
MĂLINA( strângând-o de mână, ca să o facă să tacă): Uite cum a luat-o la dans pe fata aceea, evitând-o pe Delia!
(După ce priveşte toate fetele,  Mihnea se ridică și se duce spre o fată, evitând-o pe Delia, care iese din horă văzând că nu este aleasă. La rândul ei fata îl  alege pe Vlad, care a alege să o sărute pe Viorela și tot așa până când nu a rămâne nimeni nepupat , în afară de Delia, care părăseşte dansul. Se  încinge o petrecere pe cinste. Vlad, care mereu găsea ceva care să nu-i convină, nu mai zicea nimic. Fredonează melodia și îl roagă pe DJ să o pună încă o dată).
Vlad: Încă odată, Dj! Cine joacă Perinița...Tărăncuţele astea vor să fie pupate  în seara asta! Să le pupăm dacă așa vor ele, tare și apăsat! Sărut ochii și gurița...Să ieșim afară cu hora, măăăăă!
(Mălina iese din horă în mometul în care Vlad îi scoate pe toți afară și se duce să o caute pe Delia, care plângea într-un colț. O înțelege și nu îi place să o vadă aşa).  
                                  
                                               

                                               SCENA 5

(Delia și Mălina rămân în scenă. Ca să o împace pe Delia, Mălinei îi vine o idee nebună. Să facă ceva inedit. O convinge pe Delia să facă schimb de haine. Mălina îşi creionează ochii cu un dermatograf negru și îşi colorează buzele cu un ruj roșu împrumutate  de la Delia).
MĂLINA: Decât să stai singură aici și să plângi, că ești geloasă pe mine, mai bine hai să facem ceva indeit! Să facem schimb de haine, tu să te demachezi și eu să mă machez. Poftim șervețelul asta! Și dă-mi te rog un dermatograf și un ruj!
DELIA (încercând să se demacheze): Dar o să arăt foarte rău fără machiaj.
MĂLINA: Nu-i nimic, Delia, o să vedem dacă Mihnea te place simplă și nemachiată. Hai, ia rochia mea si dă-mi hainele tale.
MĂLINA( admirându-se): Ei, cum e fată de la țară? Poate fata de la țară să concureze cu orice fată din liceu?
DELIA: Mălina, ești superbă. O spun cu cea mai mare sinceritate. Dacă te-ai îmbrăca mereu așa, ai fi o apariție și toți băieții ar fi la picioarele tale.
MĂLINA:  Dar tu te îmbraci așa mereu, de ce nu ești fericită? De ce nu ai toți băieții la picioare și trebuie să plângi? Nu ai înțeles nimic, Delia. Tu ca și alții credeți că hainele dau valoarea unui om. Total greșit.
 (Delia o privește fără să înțeleagă nimic. Mălina o sună pe Lăcrămioara).
MĂLINA: Alo, Lăcrămioara, te rog să îi aduci pe toți în salon și să îi anunți  că urmează surpriza serii. Ce surpriză? Imediat o să vezi! O să fiu pentru câteva minute, fata răsfățată și extravagantă, iar Delia să o să fie fata de la țară îmbrăcată sărăcăcios. Ocazie cu care vreau să le dau o lecţie tuturor, să le arăt că nu haina îl face pe om. Am convins-o pe Delia să facă schimb de haine cu mine. În naivitatea ei, crede că dacă îmbracă rochia mea largă și lungă, Mihnea nu își va mai lua ochii de la ea. Am și un discurs pe care vreau să-l citesc. Pa!
                                           
                                              
                                                      SCENA 6
 

(Toți invitații vin în scenă. Mălina și Delia se ascund).
LĂCRĂMIOARA: Și acum, dragi invitați urmează surpriza serii pentru sărbătoritul nostru!
 (Toți așteptă să vadă cine și ce surpriză i se face lui Mihnea).
MIHNEA:   Sunt convins că părinții au pus ceva frumos la cale.
(După câteva secunde își fac apariția Mălina și Delia ținându-se de mână. Ochii celor prezenți se deschid din ce în ce mai mari și din toate părțile se aud fluierături și exclamații de bine. Se face un culoar ca ele să poată defila ca pe podium. Mălina ia  mersul de manechin, și aruncă priviri în stânga și în dreapta celor din jur. Le oferă priveliștea pantalonașilor decupați, care îi mișcă formele fundului, iar invitații se minunează cu voce tare de noua ei înfățișare, ce pare să le placă enorm).
TOȚI:  Oooo!
 (Mălina se oprește lângă lângă DJ, care avusese inspirația să pună o melodie ce exprimă frumusețea fetelor sexy. Mălina îi ia microfonul din mână. Vlad și Mihnea se apropie și nu își mai iau ochii de la ea).
VLAD:  Băi, Mihnea, asta l-a întrecut și pe dracu’. Ce-a făcut, băi, i-a luat hainele Deliei? Băi, jos pălăria, asta arată mai bine decât Delia. Băi, ce frumusețe se ascundea sub rochia aia de țărancă. E bestială, băi, frate!
(Mihnea o privește uluit și nu-și mai ia ochii de la ea. Lasă impresia că nu îl aude pe Vlad.  Mălina trage aer în piept și în lumina blițurilor, pentru că toți se înghesuie să o fotografieze, se adresează mulțimii citind un discurs).
MĂLINA:  Dragi colegi, văd că ați rămas impresionați să vedeți că fata de la țară poate fi și sexy și cu fițe. Am vrut, de fapt, să le dau o lecție celor care cred că hainele te pun în valoare. Să vă dau o lecție vouă, celor care îi marginalizați pe copiii care nu își permit luxul de a se îmbrăca cu haine de marcă și îi catalogați după criteriile voastre. Mi-aș fi dorit să vedeți omul dincolo de hainele pe care le poartă, să îi vedeți virtuțile, nu să vă lăsați orbiți de calitatea și de modelul vestimentației. Nici nu știți ce oameni și ce prieteni minunați puteți pierde privind doar etichetele. Tocmai am văzut mai devreme un băiat care a preferat să-și ascundă dragostea față de o fată doar pentru faptul că nu are bani să se îmbrace cu haine de marcă, pentru faptul că, fără vina ei, s-a născut la țară și nu are posibilitățile lui materiale. Și m-am simțit datoare să îi deschid ochii și să îi arăt cât de nefericit este ascunzându-se în spatele unei iubiri, pe care nu poate să o recunoască în fața prietenilor, doar pentru că fata nu face parte din categoria celor cu bani. Voi, adolescenți derutați, deschideți ochii și încercați să vedeți dincolo de haine, bijuterii și mașini. Deschideți-vă inimile și căutați să-i iubiți pe colegii voștri așa cum sunt. Am venit pe lume dezbrăcați și vom părăsi această lume la fel de goi. Am făcut schimb de roluri cu Delia tocmai pentru a vă arăta cât de mult vă înșelați. Am văzut mai devreme invitați așezați pe mai multe grupuri și m-am întrebat: „Oare de ce haina face diferența?” De aceea am vrut să jucăm „Ciuleandra”, să ne prindem toți în horă și să vedeți că suntem egali și că nu ne putem diferenția prin calitatea materialelor cu care suntem îmbrăcați. Ați văzut ce frumos v-ați distrat și la „Periniță”, când v-am făcut să vă pupați unii cu alții. Da, văd că mă priviți mirați, nu vă așteptați să apar așa în fața voastră. Băieți, nu-i așa că eram mai interesantă în rochia mea lungă și largă și că erați mai curioși să mă descoperiți decât să mă dezbrac de bunăvoie și să vă arăt ceea ce erați curioși să vedeți? Nu spun asta ca să le fac pe fete să îmbrace rochii lungi, ci pentru că nu ar trebui să mai creați diferențe atunci când ne priviți doar hainele, nu și felul de a fi. Se știe de mult că între mine și Delia ar fi intrigi din cauza lui Mihnea, pe care îl invit lângă noi să aleagă. Fata de la oraș îmbrăcată cu rochia mea largă și lungă, sau fata de la țară îmbrăcată sumar? Și pun pariu că nu are curaj să aleagă. Și știți de ce? Pentru că nu are puterea să recunoască în fața voastră că mă place așa cum sunt.
VLAD: Băi, nu te duce, Mihnea! Asta și-a propus să îți strice majoratul!
MIHNEA: Băi, e foarte îndreptățită să facă asta. A auzit mai devreme discuția noastră și are dreptate. Nu sunt în stare nici să aleg, nici să recunosc ce simt. Sunt un idiot, iar ea e mult mai isteață decât noi doi la un loc. Acum aș fuma. Nu ai ceva din ce ne place nouă?
MĂLINA: Mihnea, drogul a devenit pentru tine un refugiu, un calmant pentru sufletul tău pierdut. Crezi că îți salvează spiritul. Mihnea, tu nu crezi  în Dumnezeu, nu crezi în propria ta valoare, nu crezi în oameni, în familie. Tocmai de aceea sunt aici să te ajut să-ți depășești frustrările prin iubire. Să te învăț să te iubești pe tine, să-ți iubești aproapele, să-ți deschid ochii plecați pe tărâmuri greșite și să-ți arăt frumosul lumii în care trăim.  Nu trebuie nici să alegi, nici să recunoști ce simți, dar mai ales nu trebuie să mai consumi nimic din ceea ce ți-ar pune sănătatea și viața în pericol. Amintește-ți cum ai fost la un pas de moarte.
VLAD: Hei, hei, hei, sfânta Mălina! Te-ai simți vinovată dacă ar mai face vreun gest un necugetat. De data aceasta ar fi exclusiv din vina ta, că ai încercat  să îl  îngenunchezi chiar la majoratul lui.
VIORELA: Nu ai înțeles nimic, Vlad! Văd în ochii lui, pentru a nu știu câta oară, că este îndrăgostit de Mălina, dar nu are cum să recunoască și să se afișeze cu ea din cauza diferenței sociale dintre ei. Și voi aveți vina voastră! Nu faceți decât să râdeți pe la colțuri!
MIHEA: (prinzând-o pe Mălina de mijloc): Mălina are dreptate! Ne-a demonstrat în seara asta că de cele mai multe ori alegem ambalajul, nu conținutul. Ne-a demonstrat cât de frumoși putem fi când ne prindem într-o horă și cât de fericiți suntem când ne mai și pupăm. Ne-a amintit că ne naștem goi și devenim snobi atunci când ne îmbrăcăm în ambalaje cu valoare materială, dar uităm de valoarea umană. Ne-a arătat că ne naștem buni și devenim răi din cauza felului urât în care alegem să trăim, catalogându-i fără nici un drept pe ceilalți. De aceea vă rog să o aplaudați pe colega noastră. Merită.
(Toată lumea aplaudă).
                                               
                                          C O R T I NA