„Viaţa multor oameni constă în trăncăneli, minciuni ale zilei şi intrigi de moment”
                                                                         Goethe

Vlăduţ Nistreanu a fost manipulat, fără să-şi dea seama, de către KGB şi GRU, cu ajutorul ambasadorului Uniunii Sovietice la Bucureşti, Vasili Ivanovici Drosdenko. Diplomatul, care i-a fost coleg la Moscova, l-a determinat să se afilieze Frontului Democrat din România. Intrat în conflict deschis cu Ceauşescu, încă de la terminarea studiilor la Moscova, Vlăduţ Nistreanu a fost marginalizat în mod constant, ajungând, în cele din urmă, ministru adjunct la ministerul aprovizionării.
 Agenţii KGB din structurile centrale ale Partidului Comunist Român, foşti colegi cu el la Universitatea „Lomonosov”, l-au amăgit pe Nistreanu că a intrat într-o organizaţie politică, aptă să-l înlăture pe Ceauşescu de la putere. În realitate, el a fost ales pentru motive exclusiv diversioniste. Pentru a putea fi mai uşor controlată, KGB a structurat această mişcare anti-ceauşistă de operetă în trei grupuri : unul format din membrii conducerii centrale a partidului, marginalizaţi de Ceauşescu, altul din ofiţeri superiori ai armatei şi unul din cadre ale securităţii. Membrii frontului erau convinşi că vor ajunge să preia puterea în România şi vor instaura un adevărat regim comunist.


 Pentru mai multă credibilitate, KGB a creat pentru front două canale de comunicaţie: unul spre Occident, prin intermediul Ambasadei Franţei şi altul spre Uniunea Sovietică, prin intermediul Ambasadei Uniunii Sovietice. Comunicatele frontului, prin care acesta îşi făcea cunoscut programul de acţiune, erau preluate de către un agent al securităţii, angajat ca şofer la Ambasada Franţei, ascunse în filtrul de aer al autoturismului proprietate personală, cu ajutorul căruia le introducea în ambasadă. De aici erau duse în Occident pe filieră diplomatică. Pe de altă parte, frontul purta o corespondenţă regulată cu Moscova, prin ambasadorul sovietic, care le asigura şi fondurile necesare desfăşurării activităţii.
 KGB a avut grijă să acrediteze ideea că Frontul Democrat din România este agreat atât de Uniunea Sovietică, cât şi de Occident, pentru a proteja grupul Luci, condus de Ilie Ionescu, care se putea pregăti astfel nestingherit, pentru preluarea puterii. Securitatea a căzut în capcana întinsă de KGB şi a desfăşurat o amplă acţiune de supraveghere a membrilor frontului şi de întocmire a unor dosare de supraveghere informativă, consumând în mod inutil energie şi timp. Ceauşescu, la rândul lui, a fost indus în eroare cu privire la amploarea acţiunilor frontului, ordonând eliminarea fizică a unora dintre membrii marcanţi ai Comitetului Central şi ai armatei, bănuiţi că ar fi implicaţi.
Grupul de acţiune din partidul comunist plănuia arestarea lui Ceauşescu, în cursul unei vizite de lucru în judeţul Vâlcea şi încarcerarea dictatorului în peştera de la Polovragi. Lui Vlăduţ Nistreanu i s-a promis că, după reuşita acţiunii, va fi ales secretar general al partidului, iar membrii frontului vor prelua puterea la toate nivelurile.
Echipa de securişti, din care făcea parte şi colonelul Vasile Guran, era mult mai hotărâtă şi mult mai radicală. Se dorea eliminarea lui Ceauşescu printr-un atentat executat de un grup de profesionişti. Dificultatea cea mai mare era găsirea executanţilor, care să nu dea greş, supravieţuirea dictatorului şi arestarea atentatorilor ar fi însemnat condamnarea la moarte a complotiştilor.
Militarii din grup erau cei mai nehotărâţi, stăteau în espectativă şi aşteptau ca liderii frontului să ia o decizie cu privire la soarta lui Ceauşescu. Generalii erau favorabili debarcării lui Ceauşescu, însă nu vedeau cu ochi buni preluarea puterii de către bolşevicii dogmatici, şcoliţi la Moscova, de teama influenţei sovietice, proaspete încă în memorie. Ar fi vrut mai degrabă o modificarea a politicii lui Ceauşescu şi revenirea armatei în cazărmi, fără să mai participe la campaniile agricole şi să se spetească muncind pe marile şantiere de construcţii ale patriei.
KGB încuraja toate grupurile să facă planuri de arestare a lui Ceauşescu, de preluare a puterii, de construire a adevăratei societăţi socialiste, fără să se sinchisească de capetele care mai cădeau din când în când. Paralel cu activitatea de operetă a frontului, adevăraţii complotişti, conduşi de Ilie Ionescu îşi făceau temele sub directa îndrumare a lui Stelkin, aşteptând ziua sorocului.
Vlăduţ Nistreanu colinda ţara în lung şi în lat, datorită funcţiei pe care o avea la ministerul aprovizionării, făcând o propagandă anticeauşistă pe faţă şi recrutând noi adepţi, în perspectiva preluării puterii. Sătui de regimul lui Ceauşescu, de sărăcie, de atmosfera sufocantă din ţară şi de cultul deşănţat al personalităţii, mulţi oameni de bună-credinţă au aderat la ideile frontului şi erau dispuşi să facă orice pentru schimbare. Securitatea urmărea îndeaproape toate mişcările liderilor frontului şi-i raporta lui Ceauşescu, cu mult zel, isprăvile acestora, cu toate că era convinsă că nu reprezintă niciun pericol pentru regimul politic. Profita, însă, de ocazie pentru a-şi demonstra ataşamentul faţă de conducătorul iubit şi mai ales faţă de savanta de renume mondial, devenită stăpână peste toate serviciile de informaţii. În realitate, conducătorii securităţii erau sătui, până peste cap, de capriciile dictatorilor şi de regimul lor de făţărnicie şi minciună. Văzând că familia dictatorului a pierdut contactul cu realitatea şi simţul măsurii, serviciile de informaţii au decis, în mod tacit, să nu mai întocmească sinteze şi informări cu privire la adevărata stare de lucruri din ţară, lăsându-l pe cârmaci să se îndrepte, nestingherit, spre prăpastie. Maeştri ai războiului psihologic, agenţii KGB erau mulţumiţi deoarece, în mod inconştient, frontul pregătea populaţia, din punct de vedere psihologic, pentru adevărata lovitură de stat.
Lui Vlăduţ Nistreanu îi plăcea, în mod deosebit, să viziteze nordul ţării, unde avea prieteni de nădejde. Judeţul Maramureş se afla sub cârmuirea unuia dintre cei mai destoinici şi mai gospodari dintre primii secretari, János Uglay, fost coleg de studii, la Moscova, cu Nicolae Ceauşescu. Profitând de relaţia directă cu dictatorul, primul secretar a reuşit, într-un timp foarte scurt, să facă numeroase investiţii majore în zonă şi să ridice nivelul de trai al populaţiei, refuzând să trimită la centru toate produsele agricole, aşa cum era ordinul. Inspectorii veniţi de la Bucureşti erau puşi într-o situaţie delicată şi de aceea treceau cu vederea abuzurile comise, pentru a păstra bunele relaţii cu Uglay, devenit, între timp, membru al comitetului central. În schimbul bunăvoinţei, emisarii centrului plecau cu paporniţele pline de toate bunătăţile, la care aproape le uitaseră gustul. Nistreanu a reuşit, destul de uşor, să-l atragă pe Uglay de partea conjuraţilor, fără să ştie că, de fapt, acesta primise mesajul de la Moscova să i se alăture.
 În ziua sosirii lui Nistreanu la Baia Mare, Uglay tocmai pregătea primirea unei delegaţii oficiale din Israel.
- Vizita asta îmi dă mari bătăi de cap, se plânse Uglay lui Nistreanu. Nu am în oraşul ăsta un interpret oficial pentru limba ebraică. Evreii de aici, câţi au mai rămas, vorbesc numai limba idiş.
- Tovarăşe Uglay, rabinii vorbesc toţi limba ebraică, altfel nu pot citi Tora şi Talmudul. Nu aveţi în Baia Mare un rabin?
- Tocmai aici este problema. Rabinul este prea bătrân, nu poate să stea în picioare prea mult timp. Mi-a recomandat un tânăr avocat, care tocmai s-a transferat din Bucureşti, unul... unul... Moraru. Trebuie să sosească deja. Te deranjează dacă-l primesc imediat? Vreau să-mi iau o piatră de pe inimă.
- Deloc. Dacă vrei, pot să mă retrag.
- Nu, tovarăşe Nistreanu, nu am niciun fel de secrete...!
În momentul în care secretara îl introduse pe Moraru în birou, primul secretar îl întâmpină binevoitor:
- Deci dumneata eşti Valeriu Moraru! Vreau să te prezint tovarăşului ministru Nistreanu. Tovarăşe ministru, el este avocatul Valeriu Moraru, cel recomandat de rabin.
- Unde ai terminat facultatea, tinere? se interesă Nistreanu.
- La Bucureşti, acolo am şi lucrat , în barou.
- Şi ai părăsit Bucureştii pentru Baia Mare?
- Eu sunt o fire mai timidă, nu am reuşit să mă acomodez în capitală, de aceea am preferat să revin în Baia Mare. Aici este mai multă linişte, sunt aproape de părinţi, de prieteni...
- Capitala-i capitală, totuşi, remarcă ministrul, acolo se fac şi se desfac toate, locul unde se iau deciziile. Nu eşti un luptător, tinere, trebuie să fii mai ambiţios, mai hotărât, puteai face carieră la Bucureşti.
- Mă iertaţi, tovarăşe ministru, nu putem trăi toţi românii în Bucureşti, mai trebuie să şi muncească cineva în ţara asta.
- Hopa! Şi eu care am crezut că eşti un mototol! Văd că ai replici tăioase şi neaşteptate. Vrei să zici că în Bucureşti sunt numai trântori?
- Au şi trântorii rolul lor. Fără ei familia de albine dispare. Eu nu-i invidiez, totuşi, au soarta pecetluită şi un sfârşit implacabil.
- Vorbeşti numai în parabole. Îmi place de tine! N-ai niciun fel de complexe în faţa nimănui...!
- Tovarăşe avocat, ai fost recomandat de rabin ca fiind un bun vorbitor de limbă ebraică. Unde ai învăţat-o? Se interesă Uglay.
- În familie. Mama şi bunica mea dinspre tată sunt evreice. Ulterior m-am perfecţionat ca autodidact, studiind Tora şi Talmudul.
- Deci ştii limba ebraică literară!
- Da. Aşa cred. Dacă nu aveţi încredere, puteţi să mă examinaţi.
- Glumeşti? Tocmai asta-i problema. Vine o delegaţie oficială din Israel şi nu avem interpret. De aceea te-aş ruga pe dumneata să accepţi să faci acest serviciu, fără plată, bineînţeles. Ai ceva împotrivă?
- Eu v-aş face acest serviciu cu mare plăcere, însă s-ar putea să aveţi probleme din cauza mea...
- Am impresia că nu ştii cu cine vorbeşti, îl întrerupse brutal Uglay. Sunt, totuşi, primul secretar al judeţului!
- Vă rog să mă iertaţi, nu am vrut să vă jignesc. Voiam să vă spun că eu sunt fiul fostului căpitan Ion Moraru, în prezent...
- Artificier la mina „Drapelul Roşu”. Îl cunosc. Care-i problema?
- Noi nu prea suntem agreaţi de ...
- Securitate... Ştiu povestea voastră. Am fost coleg de şut cu tatăl tău, aşa că nu mai are rost să continuăm discuţia pe tema asta. Dacă nu ai alte obiecţii, înseamnă că faci parte din echipa de organizare a vizitei. Ne-am înţeles? Iar dacă vine vorba despre agreare, nici tovarăşul Pászka nu te are la inimă... Ştii dumneata mai bine decât mine!
- Este o poveste mai veche... eu nu mai am niciun fel de relaţie cu familia Pászka, i-am respectat dorinţa...
- Fetele mele sunt prietene cu Olga, ele mi-au vorbit despre tine. Bine! La revedere! Te rog să laşi secretarei numerele de telefon de la birou şi de acasă unde te putem găsi.
- Care-i povestea cu Pászka? se interesă Nistreanu, după ce Valeriu Moraru părăsi biroul.
- Băiatul ăsta, avocatul, provine din cea mai bogată familie din zonă. A terminat liceul aici, în Baia Mare, unde a fost coleg cu fata lui Pászka, pe care-l ştii de la Moscova. Tinerii s-au iubit, au vrut să se căsătorească, dar s-a opus cu vehemenţă tovarăşul Pászka, nu-l voia de ginere pe fiul unui burghez, duşman al poporului. Fata a avut o cădere nervoasă, iar băiatul s-a dus la Bucureşti, la facultate şi a rămas acolo mai mulţi ani. Între timp Pászka şi-a căsătorit fata cu un medic maghiar.
Nici nu ieşi bine din birou Valeriu Moraru că şeful securităţii din judeţul Maramureş, colonelul Gheorghe Moricz, solicită o întrevedere de urgenţă cu primul secretar:
- Tovarăşe prim-secretar, vă raportez că nu suntem de acord cu includerea avocatului Valeriu Moraru în colectivul ăsta de primire a evreilor.
- Dar cine v-a întrebat pe voi, dacă sunteţi de acord sau nu? Vorbiţi careva ebraica? Tonul lui Uglay nu prevestea nimic bun.
- Raportez, nu vorbeşte nici unul dintre oamenii noştri această limbă.
- Nici eu nu o vorbesc. Atunci ce-ai vrea, să comunic prin semne cu delegaţia? De ce nu sunteţi de acord să fie interpret băiatul ăsta?
- Avocatul Valeriu Moraru a fost deportat pe vremuri şi a rămas un duşman al poporului, un duşman foarte înrăit. Nu putem avea încredere în el şi nu putem fi de acord să-i fie încredinţată o misiune oficială atât de importantă. Din moment ce nimeni nu ştie ebraica, ar putea traduce ceea ce i-ar trece prin cap, fără să-l putem controla. Asta ne-a spus şi tov. Pászka, directorul gospodăriei de partid, care cunoaşte foarte bine familia Moraru.
- Lasă-l pe Pászka! el spune multe...
- Tatăl avocatului este în baza noastră de supraveghere informativă.
- Îl ştiu, am lucrat împreună. Pentru fiul lui îmi asum eu răspunderea. Te asigur că nu va vorbi prostii, este prea deştept ca să se dea în spectacol. Ar trebui să vă ocupaţi şi voi de lucruri mai serioase. Eşti liber!
- Să trăiţi, tovarăşe prim-secretar! Şeful securităţii plecă descumpănit din biroul lui Uglay. I se confirma bănuiala că primul secretar era jidan maghiar şi avea relaţii bune cu familia Moraru. Deocamdată nu putea face nimic împotriva lui deoarece politrukul şi-a făcut studiile la Moscova, unde a fost coleg cu Nicolae Ceauşescu. De aceea tăia şi să spânzura în judeţ, fără să dea socoteală nimănui, putea să schimbe din funcţie pe oricine, după bunul lui plac. Probabil că primul secretar, care avea două fete mari, se gândea că Valeriu Moraru i-ar putea fi ginere, cine ştie?
- Ţie nu ţi-e frică de ăştia?întrebă Nistreanu, când rămaseră, din nou, singuri. Poate nu ar trebui să fii aşa de dur cu ei...
- În niciun caz! Hai să luăm puţin aer. În timp ce făceau primii paşi pe aleea pietruită, Uglay continuă: măgarul de Pászka îi intoxică şi acum cu tot felul de prostii. El nu mai poate reveni în prim-plan, din cauza afacerilor cu evreii, contrabandă cu aur şi devize, aşa că stropeşte pe toată lumea cu noroi. Se ocupă şi acum de cele mai abjecte turnătorii. Şeful securităţii este cam tăntălău, l-am speriat reţinând la mine registrul cu aprobările pentru colaborarea cu membrii de partid. Nu vreau să fiu luat prin surprindere, vreau să-i ştiu pe toţi turnătorii lui... Cât stai în Baia Mare?
- Până mâine. Mâine plec la Bistriţa-Năsăud. János , spune-mi care-i atmosfera aici la tine în Maramureş?
- Oamenii o duc destul de rău, mai ales ţăranii, sunt foarte nemulţumiţi. Activul de partid a fost completat cu tineri, devotaţi mie, deoarece eu i-am format, i-am trimis la studii şi i-am promovat în funcţii. Dintre ilegalişti au mai rămas puţini. Doar Pászka, în prezent director la gospodăria de partid, fost primar al orașului Baia Mare, nu prezintă încredere, cu toate că are mari relaţii la Moscova şi la Bucureşti, mai ales printre activiştii de origine maghiară. De aceea nici n-am discutat cu el, nu l-am testat. Ne poate vinde oricând.
- Bine ai făcut, lasă-l dracului. Are, totuşi, un post important, director la gospodăria de partid, nu-l poţi schimba cu un om de încredere? întrebă ministrul iritat.
- Nici n-am încercat. Este prieten cu toţi ilegaliştii din comitetul central, cu Ilie Ionescu şi cu János Farkas, pe care-i alimentează cu de toate. Dacă aş încerca să-l schimb, aş avea probleme şi nu este cazul acum.
- Vreau să te informez că luna viitoare Ceauşescu va veni în vizită la tine în judeţ. Să fii atent cum îl primeşti, nu trebuie să bănuiască nimic!
- Ce spun tovarăşii de la Moscova, ce noutăţi ai de la ei?
- Ţin legătura permanentă cu ei, mă întreabă despre organizarea noastră în teritoriu şi mă încurajează să acţionăm pentru dezvoltarea frontului. Judeţul Maramureş este de partea noastră, putem să-l considerăm sigur?
- Fără niciun fel de probleme.
- János , n-am putea, la o adică, să-l arestăm pe Ceauşescu în judeţ la tine? Întrebă Nistreanu, uitându-se instinctiv în jur, de teamă să nu fie auzit de cineva.
- Nu cred că ar fi o idee bună. Nu avem pe cine să ne bazăm pentru o astfel de acţiune riscantă. Trebuie să fie arestat de o echipă de profesionişti, care să-l ducă la un loc sigur, ori să-l execute pe loc, ca pe Beria. Ceauşescu nu poate fi înlăturat printr-o lovitură de palat, aşa cum s-a întâmplat cu Hruşciov, de exemplu. El are în mână tot aparatul de partid şi de stat... de aceea, după părerea mea, trebuie acţionat la Bucureşti, ori în împrejurimile Bucureştilor. Imediat după arestarea lui şi a ei, trebuie anunţat noul secretar general al partidului şi noua componenţă a Comitetului Central, altfel ar putea să apară în ţară nuclee de rezistenţă.
- Astea sunt etape precise, prevăzute în planul nostru de acţiune. Eu nu-mi fac probleme. KGB are numeroşi specialişti, care vor veghea asupra desfăşurării întregii acţiuni. Probabil că vor trimite la Bucureşti un agent de-al lor pentru a conduce operaţiile de înlăturare a lui Ceauşescu. Ţi-am spus că eu nu cunosc chiar toate detaliile, dar am înţeles că sunt implicaţi oameni de încredere din Comitetul Central, Armată, Miliţie şi Securitate. Totul este sub control!
În naivitatea lui, Nistreanu nu ştia că oamenii de încredere din Partid, Armată, Miliţie şi Securitate, recrutaţi de KGB, serveau sub o altă comandă şi aveau alte ţeluri. Cu toate că Nistreanu se credea Bibicul, el era Mangafaua, nene Ionescule. Nu-i aşa?

Parte din romanul„În spatele ușilor deschise”, volumul 2„Fatalitate și credinta”, cap.20