Ocaziile tinerilor de a se cunoaște

    Mai demult, cuplurile de căsătoriți erau alcătuite de către părinți pentru  avere, pentru  pământuri. Și mulți s-au  căsătorit pe acest considerent. Erau mejdași de grădină, de pământuri  și ziceau:
    Ar fi foarte bine să  ne adunăm noi coptiii laolaltă și să  facem un pământ.
Se mai  cunoșteau  tinerii la hora satului, la Vergele, care începeau  de Anul Nou. Se mai  întâlneau  și la beserică. Poate mai  erau persoane care se luau și din dragoste. Dar se ținea cont foarte mult de părerea părinților și de vița din care proveneau tinerii.

    Vai de mine, să  nu povestești  cu  fata lui X că  nu are pământ, nu-i de neam. Să hie un om cu care să putem lucra, cu  care să  avem unde mere la lucru.


    La hora satului

    Dansurile să  făceau duminica sau  în sărbători, de Sfânta Mărie sau  de Paști, a doua zi  de Crăciun. De hore se ocupau feciorii, tizeșii alduiți. Din Iadăra era un ceteraș  și din Șomcuta Mare mai  vinéu. Și căutau două fete care pregăteau  mâncare pentru  ceterași. Când veneau îi duceau la masă și le mai dădeau  o masă  la miezul nopții. Nicio fată  nu venea singură  la dans, doar însoțită de către mamă. Fetele intrau în joc pe la 14 ani. Jucau și coptiii mai  mici, da numa până la sfințâtu  soarelui. Femeile stăteau și țineau hainele fiilor și urmăreau  dansul. Tinerii stăteau  împreună unde să  făcea jocul. Și să  alcăzau:
    Danțu aiesta joc cu  tine.
    Api nu pot că  joc cu  celalalt. Da următorul joc îl joc cu  tine.
Și să  apropia băiatu de grupul unde era fata alcăzâtă  pentru  dansul următor.
Stăteau  tinerii fete și  băieți împreună, dar  mai  stăteau  și în grupuri. La noi se resimte foarte mult influența maghiară și în dansurile și în costumele populare. Și dacă  erau căsătoriți nu trebuia cerută femeia de la bărbat. Doar o chemai la dans. Fetele necăsătorite mergeau acasă însoțite de mamele lor. Doar tinerii care erau  spre căsătorie se duceau acasă însoțite de fecior dar și împreună cu  mama. Și mă-sa se ducea în casă și tinerii rămâneau în tindă.
    Jocul mai  ales de sărbători când veneau  lăturenii, ținea până dimineața. Veneau lăturenii de pă tăte satele și rămâneau până dimineața. La noi se cunoșteau tinerii că se făcea școala în Boiu Mare, clasele 5 – 8 și eram colegi. Veneau  de la Buteasa și Mesteacăn, Valea Chioarului, Ileanda, Perii Vadului. Unii veneau la rude și la prieteni de sărbători și veneau  la dans.



    Fuga mirilor

    Dacă  mama fetii cu  care discuta un băiat nu era de acord să  se căsătorească, tinerii fugeau pă sate. Și îi căutau cu  săptămânile; după ce-i găseau, era o rușine să nu se căsătorească.


    Pețitul și tomneala

    Prima dată feciorul mergea în pețit cu  o rudă apropiată sau cu  persoane mai  curajoase, cu  prieteni sau  cu  nașul. Mergeau într-o seară la un pahar de voie bună și de horincă și discutau subiectul cu  părinții fetei. Prima dată nu duceau nimic. În schimb gazda casei pregătește ceva în cazul în care știe că  urmează să  vină cineva în pețit. Da în general se merge pe neanunțate. În cazul în care sunt de acord, încep târguielile și se pune data nunții.
    Înainte de nuntă cu  o săptămână sau  cu  două, la casa miresei se adunau mirele,  mireasa și cu  nașii. Și se înțelegeau ce să  cumpere, ce să  dea, lumânările, mierea de albine. Nașii aduc pișcoturile și planchita (panglica). Și se înțelegeau câți bani pun, să  tomneau între ei. Nașii dădeau bani și mai  demult. Întâlnirea asta era obligatorie pentru  a nu se face nașii de rușine între ei.



    Zestrea


    Zestrea se duce cu  o săptămână înainte de nuntă cu  carele: perne, țoluri, lipideauă, dricară, fironguri pă ferești. De regulă o cameră la casa mirelui o mobila mireasa. Era camera unde locuiau după nuntă. Duce șifon pentru haine, ladă  de zestre în care-și țineau ștergurile, valurile de pânză. Să lucra foarte mult cu  pânză  țesută. Plapumele și pernele se făceau din pene, mai  târziu s-o făcut din lână de oaie. Se duceau cu  carele cu  boii înstruțați. Le puneau curele și ciucalăi roșii la capătul curelelor. Și le așezau tăte frumos în car și le duceau la casa mirelui. La casa mirelui, mama miresei cu  încă  2-3 femei, ajutau să  le așeze în noul locaș.



    Chemarea la nuntă


    Demult erau  chemători  cu  planchită cu tricolor.  Erau  chemătorii mirelui și chemătorii miresei. Câte doi chemători făceau pereche și se împărțea satul în două. Tu chemi  de ex. de la badea Ionu Văsălichii Petrii și până la Todoru Știopului. Și tu de la Todoru Știopului și până în celălalt capăt al satului. Intram în casă la om:

    Bună zâua! Vestitul mire împreună cu  vestita mireasă, au plăcerea de a vă chema la nunta care să  face acasă, pă data de... Vă așteptăm să  viniți.
Gazda răspundea:
    Noa, om face oricumva să  vinim.
După ce încheiam chemarea la nuntă mergeam înapoi la mire și la mireasă și dădeam solia.


    Steagul de nuntă și cununa miresei


    În preziua nunții la mire acasă, chemătorii și fetele cu  feciorii pregăteau steagul. Era din năfrămi de păr cu  înflorituri, planchite, hârtie creponată și în vârful steagului se punea o cruce cu busuioc.
    Pe vremuri  cununa trebuia pusă în fața altarului dacă mireasa era fecioară. Dacă nu era fată mare, putea să  meargă cu  cununa de acasă. Preotul avea menirea de a-i pune cununa pe cap dacă la spovadă afla că e fată mare. Preotul îi punea cununa și balțul țesut de mână cu  înflorituri colorate, flori, motive geometrice. Cununa era din flori naturale și mireasa o păstra până se ofilea.


    La miri acasă

    În ziua nunții, chemătorii mergeau mai  repede și la mire și la mireasă. Și erau  însoțitori  împreună cu  druștele, mergeau  după nănași împreună cu  mireasa sau  cu  mirele. Druștele erau  mai  multe la număr, erau  prietenele miresei și mergeau  strigând:

Frunzuliță struguraș
Noi merem după nănași.


La nași:

Bună zâua, gazdă  mare,
Dacă nu-i cu  supărare
Vă rugăm să  ne-nsoțiți
Ca spirituali părinți.
Din căsuța dumneavoastră
Până la căsuța noastră.
Noi aici  n-am fi  vinit
Dacă nu ne-ați fi  poftit.
Am venit la dumneavoastă
Aicia cu  omenie
Pentru  a mirelui solie.
Tânărul nostru-mpărat
Dimineața s-o sculat
Și pă față s-o spălat.
În grădină-o alergat.
Mândră  floare și-o luat.
Trâmbita-n mână o luat,
Păstă sat o trâmbițat
Multă lume o adunat
Și aici bag bine de samă,
Că i-o ales pă sprânceană.
Da nainte de nuntași,
Mirele și-o chemat nănași.



    Bulciugul

    Starostele când ajungea la casa miresei,  lua bulciugul:


Preacinstită adunare,
Rog un pic de ascultare,
De la mic până la mare.
Rog pentru  luare aminte,
La două, tri  cuvinte.
Care ne stau în cărți scrisă
Și astăzi trebuie zisă.
Dumnezău din Cerul  Sfânt
O dat porunci pă pământ,
Făr de care nu să  poate
Om pământean a străbate.
Unde nu-i El cu  al Său har
Lucru  nostru-i în zadar.
În zadar ne osândim
Că osândă dobândim
Și de mult ne ostenim
Chiar nimic nu dobândim.

Mireasă, mirele tău,
Dimineață s-o sculat
Și pă față s-o spălat,
În grădină o alergat,
Mândră rujă și-o aflat.
Și-o aflat  o rujă plină,
Și-o smuls-o cu  rădăcină,
S-o ducă-ntr-a lui grădină.
Grădina lui îi săpată
Nu-i mai hi la mă-ta fată.
Crenguță de măghiran,
Nu-i mai  si fată șohan.
Că de-acum înainte
Cărările ț-or si  oprite.
Numa tri ți-s dezgrădite,
La fântână după apă,
În grădină după ceapă
Și la mă-ta câteodată
Când îi hi mai supărată.


Poți dragă  să  lăcrimezi
După binele ce-l pierzi
Că  binele de la mă-ta,
Nu-l mai  ai  cât îi lumea.
Binele tău din fetie,
Nu-l mai  ai  pă vecie.


Tânăra noastră împărăteasă,
Îmbrăcată de mireasă,
Astăzi ceasul i-o sosât
Taina a șeptea de-mplinit
Să mănânce miere de albine,
Cu soțu său lângă sine
Or trăi bine sau  rău,
Cum s-a-ndura Dumnezău,
Tinerii să se iubească,
Laolaltă  să  trăiască.
Da-nainte de-a pleca,
De aicia din casa sa,
Și să meargă la altar
Și să ceară la preot
Vrea frumos să  mulțumească
De dragoste părintească.


    Există case unde mireasa din păcate nu are un părinte. Au fost și cazuri când mireasa o refuzat să-și ia rămas bun de la un membru al familiei, mamă, tată, frate.
    Mirele sau  mireasa își iau iertăciune de la părinți, frați, bunici:

Rămas bun de la mamă:

Rămas bun măicuță bună,
Astăzi merg și-mi pun cunună.
Eu frumos îți mulțumesc
Și astăzi vreau să-ți grăiesc.
Și frumos să-ți mulțumesc
Păntru bune, păntru  rele,
Păntru lună, păntru  stele,
Păntru câte ai  făcut
Până mare am crescut.
Multe nopți nu ai  dormit,
Doamne, mult te-am năcăjit.
Te sculam noaptea din somn,
Nu vroiam deloc s-adorm.
Tu ziceai ca un părinte,
Crește-ai mare, să ai minte.
C-o mână mă legănai
Și din gură  îmi cântai.
Crește-ai mare, să  ai  minte,
Îmi ziceai ca un părinte.
Așa o lăsat Dumnezău,
Nu te-ai plâns că  ți-o fo  greu.
Și frumos îți mulțumesc.
Dă-mi o dulce sărutare
Și de să  poate iertare.


Mireasa își sărută  mama și plâng de rămas bun.



Rămas bun de la tată:


Țucu-te tăicuțu meu
Te rog din sufletul meu,
Dacă ț-am greșit vreodată
Te rog din suflet mă iartă.
Nu-i copil să  se nască
La părinți să  nu greșească.
Doamne, mult te-ai năcăjit,
Până mare am crescut.
M-ai purtat tată la școală,
Din toamnă până-n primăvară,
Nu te-ai  plâns că  ți-o fo  greu,
Așa o lăsat  Dumnezău.


Rămas bun de la vere:


Frunzuliță cărăjele,
Mă-ntorc către ale mele vere
Mă-ntorc cătră ferești, uși
Către ai  mei frați și mătuși.
Mă-ntorc către ale mele vere,
Către flori  și pietricele.
De la fetile din joc
Care le-o purtat  noroc.
De la feciorii holtei,
Că am holteit cu  ei
Și am feciorit în sat
Până când m-am măritat.


Iertăciune de la un părinte decedat:


Mireasa s-o lăudat,
Că pă tătă lumea o chemat
Da de unu o uitat.
N-o uitat, că  n-o putut,
Că el zace în mormânt.
În mormânt sub glie rece
De-acolo nime nu trece.



    Mersul la cununie

    Dup ce s-au  cerut mirele și mireasa, se pornește la cununie. De la casa mirelui și a miresei, în drum spre cununie se cântă cântece de nuntă:


Doamne, ajută-ne la drum,
Să merem într-un ceas bun.
Cale lungă neumblată
Unde n-am fost niciodată.
La casa crescută-n rât
La oamenii cei de rând.
La casa crescută-n iarbă,
La oamenii cei  de treabă.


Mire bine ți-ai pus clopu
Nu știu cum ț-a hi norocu.
Mire bine ți-ai pus pana,
Nu știu cum ț-a hi tihneala.

Tu mireasă tu, tu, tu
Mândru  ț-o cântat cucu
Și te-o luat cine-ai vrut tu.

Să-mi cânte și mie așa
Să mă ia cine-oi vrea.

Pă din sus de biserică
Mândră rouă să  ridică
Roua trebe scuturată
Și mireasa cununată.

Tu, mireasă, fătu mnieu
După cine-ți pare rău,
După clopuri, după struț,
Ori  după al tău drăguț.


    Demult, ceata mirelui se întâlnea cu  ceata miresei la biserică. S-adunau mirii împreună în fața bisericii și intrau  în Sfânta Biserică pentru cununie. La noi de regulă să  mere pă hiriștină cu  nănășitu. Dacă părinții mei o fost nași la părinții miresei, ei  vin și mă cheamă pă mine de naș. Nașii care sunt pe hiriștină stau chiar lângă mire sau  mireasă, dacă  mirii și-au ales mai mulți nași.


    
    
    La locașul unde se ținea nunta

    
    Casa sau șura în care se ținea nunta era înstruțată de către tineri cu  planchite, la masa cu  nașii se punea o icoană cu  Cina cea de taină.  Și pe pereți se puneau țoluri. Și în afara șurii se juca.
    Înainte de a intra în casa unde se făcea nunta, puneau o masă pe care se așeza colacul tarostelui și o farfurie cu  grâu. Se înconjura de trei ori masa de către miri, druște și se arunca cu  grâu din farfurie:

  Țâpați grâu nu vă  jucați
Că mirii ni-s cununați.
         Țâpați grâu, nu țâpați pleavă
      Că mirii noștri-s de treabă.

    Strigau  druștele și socăcițele. Grâul era considerat ca aducător de rod. La intrare mama mirelui pregătea o fățoaie și le-o punea după cap la miri la intrarea în locașul unde se ținea nunta. După ce se așezau  mirii, li se lua fățoaia și se așeza la loc de cinste. Acela era primul dar al mirilor, oferit  de către soacră nurorii.
    La noi în zonă nunțile se făceau împreună la o casă, n-au existat la noi nunți făcute separat.
    Toată lumea așteaptă mirii în sală. Întră alaiul, mirii cu  nașii, se așază la masă, mireasa în partea stângă a mirelui, nașii iar starostele urează bun venit. Și mulțumește în numele mirilor, celor care au venit. După ce s-o adunat toată  lumea starostele dă  dezlegare la masă:

Dragi nuntași, că  ați sosit,
Eu vă spun bun venit!
Bun venit la iastă casă,
Unde-i mire și mireasă
Tăte lucrurile bune,
Să încep c-o rugăciune
Tatăl nostru cum să spune,
Vă rugăm pă fieșcare
Să  vă ridicați în picioare,
Toți ce credeți în Hristos,
Să spunem un Tatăl nost.


    Dacă e și vreun preot la nuntă, e invitat el să spună: Tatăl nostru. Și începe muzica, să cânta Marșul miresei, Doamne, ajută-ne la drum. Se făcea prezentarea mirilor, nașilor, socrilor, a muzicii și a tarostelui:


Prea cinstită adunare,
Rog un pic de ascultare,
Să vă fac o prezentare,
Ca să  știe tăți nuntașii,
Cine-s mirii, cine-s nașii,
Socrii mari, mici, ceterașii,
Și apoi fără  rușine,
Vine rândul și la mine.


La mire:


Mirele de omenie
Dumnezău Sfântu  să-l țâie.
Nici nu bé, nici  dohănește
El (se spune numele) că  se numește.


La nași:


Nănași mari  ca ieștia doi
N-o mai  fost în sat  la noi.
Îș oamini de ominie
Dumnezău Sfântu  să-i țâie.


Ceterașii:


Ceteraș c-a iesta nu-i
În Țara Chioarului.
El frumos ne veselește
Tătă lumea îl iubește.


Tarostele:


Și amu fără rușâne,
Vine rându și la mine
Bat din gură  ca un câne
Și nu m-ascultă nime.
Mă numesc  Vasile Pop
Și sunt din satul Prislop.



    Răspunsul (darul de nuntă)

    După această prezentare se face răspunsu. Se începe cu  nănașii:


Și după cum vă spui
Nănașii din partea mirelui
Ei s-o prezentat
C-un dar mare, minunat.



Mai demult se ofereau perne, plapume, țoluri, lipideauă, oale, veselă. Nu se dădeau  bani. Numa lucruri de care nu mai era nevoie să  și le cumpere mirii. Tarostele se ducea pe urmă împreună cu  mirele și mireasa pe la toți mesenii. Mirele ține o uiagă de horincă cu  care închina la meseni. La noi în zonă  nu prea se făcea dansul miresei. Nu l-am văzut niciodată.


    Strigătura la găină

    La noi s-o făcut câteva nunți la găini. După ce se făcea prezentarea mirilor, se făcea și strigătura cu  găina. Era socăciță care striga găina:


Frunză  verde de safiu,
Iată-mă că  și eu  viu.
Cu găină  ca ruja
Ca s-o dau  la nănașa
Cu găina ca safiú
S-o dau la nănașu.


Nănaș mare, te gândești
Și găina mi-o plătești
Că te văd un om frumos
Doamne, ajută să  fii jos.


Găina l-ai lăudat
C-ai ținut la îngrășat
Da găina-i slabă  tare,
Nu are nici  stinare.

Și nănașu îi răspunde:


Eu plata nu ț-oi da
Tu surată chiar așa.
Hai cu  mine după șură
Să-ți iau la chiloți măsură.

Socăcița se adresa numai nănașilor, nu și nănașei, femeia li se adresează doar bărbaților.



     Meniul

    În săptămâna nunții erau chemate socăcițele pentru făcutul păturilor pentru  laște. Făceau păturile să poată să să uște până la nuntă și le tăieu  manual. Erau 2 – 3 socăcițe mai experte care făceau pancovele. Mai  târziu au  început să  se facă  zamă de tojmăgi (zamă de găină cu  tăiței), ciuline (cartofi) cu  carne și purcei (sarmale), pancove.



Ospățul

După nuntă era ospățu mirilor, se făcea la o săptămână după nuntă, cu  familia și  fără muzicant.





Glosar


tizeș (tizăș), tizeși, (tizăși),  s.f. (reg.) 1. Garant, chezaș. 2. Organizator al dansului. Cf. Chezaș (magh. Keses, DLMR, DEX);

a aldui, alduiesc, vb. Intranz. - 1. A binecuvânta (D.Pop, 1978). 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). - Din magh. áldani  a binecuvânta (Scriban, DER, DLMR, MDA);

a alcăzî, alcăzăsc, (alchezi), vb. Refl. (reg.; înv.) A se tocmi; a face o înțelegere cu  cineva, înaintea încheierii unei afaceri;

plantică, plantici, s.f. - (reg.) Panglică: Le puneau la temători plantici  în piept. Din scr. pantlika, cf. Magh. pántlika, cf. Panglică;

șifon, șifonuri, s.m. - Dulap pentru  haine și pânzături în Codru; din magh. sifon;

bulciug, bulciuguri, s.n. - reg. Ieretăciune, iertările miresei pe care le rostește starostele în casa părintească  a fetei înainte de cununie; din magh. bolcsu iertăciune;

hiriștină, hiriștine, s.f. reg. În Boiu Mare; obiceiul de a merge pe hiriștină  cu  nănășitul; dacă părinții mei o fo nași la părinții miresei, ei  vin și mă cheamă pe mine de naș;

tojmagi, (toșmaj, tuoșmaj), s.m. - reg., gastr.) Tăiței, paste făinoase, laște, răstăuțe; din tc. tutmac, cf. rus. Tukmacĭ

ciulin,  ciuline, s.n. reg.  cartof, picioc;

purcel, purcei, reg. Boiu Mare, sarma, ptiroșcă;